357 matches
-
Lapoș este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Glod, Lapoș (reședința), Lăpoșel și Pietricica. Comuna este situată în partea de est a județului Prahova, la limita cu județul Buzău, la izvoarele râului Cricovul Sărat și ale Nișcovului. Este deservită de șoseaua județeană DJ235, care o leagă spre vest de Sângeru. Conform recensământului efectuat în
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
fântână, sub ochii mamei lor. Acest puț se află în apropierea unor ruine ce poartă denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era formată din satele Pietricica, Lapoș, Lăpoșel și Valea Unghiului, având 1210 locuitori; o școală în cătunul de reședință, frecventată de 37 de elevi; și trei biserici. Satul Glod făcea pe atunci parte din comuna Tisău, În perioada interbelică, comunei i s-a arondat cătunul
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
atribuie perioadei Oligocenului - depozitate în roci sedimentare constituite din gresii și marne. Fosile identificate aici pot fi vizionate la la Muzeul de Știinte Naturale din Piatra Neamț. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
pe culoarul Șiretului. În raport cu DN2 este situată la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, de-a lungul unor vai descendente care pornesc de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor (sau Pănceștilor), prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Platoul situat în jumătatea vestică a teritoriului comunei este întins și neted, lipsind elemente geomorfologice semnificative de tipul unor alunecări de teren superficiale și de adâncime. Spre exterior, piemontul este continuat de trene de glacis care reduc din denivelările față de
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
prezintă, În prima ediție a „Vieții lui Mihai Eminescu”, G. Călinescu incidentul după alte surse, pe care le vom analiza: „... Petre Poenaru care, jucându-se că din Întâmplare cu praștia, Îl izbi În frunte / pe M. Eminescu,n.n./ cu o pietricica. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care Îi pricinuise o simplă zgârietura și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune așa cum scria, cu o vulgara declamațiune, Scipione Bădescu: „Îndată ce-l dezleagă
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Însă, opiniile doctorului Vines, care se vor publica În 1931, despre „erizipelul” provocat de piatră scapătă dintr-o praștie. Acest „erizipel” (preluat din sursele medicale) va face epoca În biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se Împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l consideri pe acest Dumitru Cosmanescu un accident târziu: el ia cuvântul la aproape 40 de ani de la moartea lui Eminescu. Dar...ce
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
mai tarziu ar fi, totuși. Am În vedere ultimele cuvinte ale lui Eminescu:” Asta m-a omorât!”: ar Însemna că au mai fost și altele decât asta. Este posibil ca pe la sfârșitul lui mai poetul să fi fost atins cu „pietricica”, să fi rezultat „erizipelul” fără importanță pe care medicii Îl raportează În amintirile lor iar acum, la sfârșit, să fi survenit lovitură mortală, data de acelasi, dar de aproape și de data aceasta cu o cărămidă (care este scoasă din
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
A venit aici, nu-i așa? — Nu. Am aflat abia adineaori... dintr-o scrisoare. — O scrisoare? Acum câteva momente, cineva a aruncat ceva în grădină, lângă camera mea. Când am ieșit să văd, am făsit o scrisoare înfășurată pe o pietricică. Era de la Domnul Inuchiyo. În timp ce vorbea, vocea îi șovăi. Începu să plângă și se întoarse cu spatele spre Tokichiro. O crezuse doar o femeie inteligentă și înțeleaptă, dar de fapt nu era decât o fată. Tokichiro descoperise un nou nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie. — Păi, Domniei Voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întreagă, ba poate două chiar, presa franceză g-a ocupat de România și de nedreptatea ce i se face. După aceea toate au reintrat în cursul lor liniștit, harapii zulu și Afganistanul a ieșit din nou la maidan - căzuse o pietricică în lacul liniștit și-i speriase pentru-un moment suprafața într-un cerc de valuri. Apoi se făcu iar liniște, ca și când pietricica nu fusese de când lumea. Dar d. C. A. Rosetti nu se sperie cu una cu două. Toate căile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au reintrat în cursul lor liniștit, harapii zulu și Afganistanul a ieșit din nou la maidan - căzuse o pietricică în lacul liniștit și-i speriase pentru-un moment suprafața într-un cerc de valuri. Apoi se făcu iar liniște, ca și când pietricica nu fusese de când lumea. Dar d. C. A. Rosetti nu se sperie cu una cu două. Toate căile duc la Roma - zice proverbul - cum putea dar d-lui să nu se ducă acolo unde duc toate căile? Acolo d-sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fost partea cea mai grea din viață, căci, nu știai ce s-a Întâmplat cu părinții tăi, fumul de la crematoriu ieșea tot timpul, transporturi noi veneau, mai aflam câte ceva de la bărbați, ne aruncau... ADLER: Ce vă aruncau? DAVIDOVICI: Câte o pietricică, un piculeț de pâine, fie o scrisorică de Îmbărbătare... ADLER: Nouă ne veneau de la voi pe coajă de copac, zgâriat... DAVIDOVICI: Pe ce se putea... Și asta era un fel de stimulent pentru noi, că nimeni nu spunea: „Vezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am stat 4-5 săptămâni. Atunci am descoperit-o pe mama la lagărul C. Cum am descoperit-o? Am pus pe piatră o bucată de hârtie pe care am scris: „Caut pe cutărică”. Și am primit răspuns că e acolo... Cu pietricica... Am aruncat o bucată de pâine... Dacă mergeai pe acest drum puteai să arunci... Așa am descoperit-o pe mama În lagărul C. Am aflat ulterior că a fost selectată. Am văzut-o o singură dată, când am ieșit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care mai arată și că sunt cel mai mare inamic al Reichului, că sunt evreu. N-am nici o șansă”. Dar altă soluție nu aveam, așa că am luat rețeta, am pus-o pe un pietroi mare, pe care am pus o pietricică și am arătat spre ea cu degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sentințe... condamnarea, deși în forul meu interior, speranța n-ar pieri... Dar cum să scapi de înțelesul celui mai mic gest al lor, al celui mai mic lucru pe care ochii mei l-ar vedea în perpetuitate, chiar și o pietricică... Ei da, pietricica aceea va fi de-aici înainte văzută de alții cu un ochi liber, în timp ce eu aș gîndi: chiar și această pietricică e mai liberă decât mine... Mai bine s-o sfârșim înainte! Fiindcă aproape de moarte am mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în forul meu interior, speranța n-ar pieri... Dar cum să scapi de înțelesul celui mai mic gest al lor, al celui mai mic lucru pe care ochii mei l-ar vedea în perpetuitate, chiar și o pietricică... Ei da, pietricica aceea va fi de-aici înainte văzută de alții cu un ochi liber, în timp ce eu aș gîndi: chiar și această pietricică e mai liberă decât mine... Mai bine s-o sfârșim înainte! Fiindcă aproape de moarte am mai fost și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
celui mai mic lucru pe care ochii mei l-ar vedea în perpetuitate, chiar și o pietricică... Ei da, pietricica aceea va fi de-aici înainte văzută de alții cu un ochi liber, în timp ce eu aș gîndi: chiar și această pietricică e mai liberă decât mine... Mai bine s-o sfârșim înainte! Fiindcă aproape de moarte am mai fost și nu m-am temut, deși era o moarte naturală care mă aștepta și, e adevărat, cu ea ne împăcăm, e ceva în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scriitorilor? Da, da, te rog să-mi spui, te rog să-mi răspunzi sincer! Ar fi prea schematic, i-am răspuns. Totul e schematic, îl aud că zice, ți se pare că răstorni un munte și când colo răstorni o pietricică. Păduchi, domnule Micu, duc mâna după ceafă și găsesc păduchi! Strivesc păduchi... Nu sânt chiar păduchi, zisei, omul nostru e un simbol al puterii abuzive, trebuie alungat. Da, da, zice, și după aia vine alt simbol al putorii abuzive . Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alte fenomene, cum ar fi cel al tranziției cuantice. Dar nu asta e atât de frapant în comportarea radiumului radioactiv. I s-a descoperit periodicitatea desintegrării, care, după cum o să vedeți, ne dă de gândit. Avem în față o astfel de pietricică radioactivă să zicem de două grame. S-a calculat atât de exact timpul desintegrării ei încît s-a înscris cifra 1590 de ani, când din două grame mai rămâne unul, pietricica se reduce adică la jumătate. După alți 1590 de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dă de gândit. Avem în față o astfel de pietricică radioactivă să zicem de două grame. S-a calculat atât de exact timpul desintegrării ei încît s-a înscris cifra 1590 de ani, când din două grame mai rămâne unul, pietricica se reduce adică la jumătate. După alți 1590 de ani, se reduce iar la jumătate. Și așa mai departe, după fiecare perioadă, din jumătatea care a mai rămas, se reduce jumătate. Da, dar asta e mereu, până la sfârșitul lumii. Rămâne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gem de prune, îi așeză cu grijă în jurul gâtului șnurul cu cheia de la garsonieră și-l conduse până la ușă. Apoi, alergă la fereastră să-l urmărească până la ultimul bloc din cvartal, când schimba sensul de mers. Observă că nu era pietricică să-i stea în cale pe care să n-o zburătăcească, de fiecare dată imaginându-și probabil că în fața sa are o minge. Acum își explica ea de ce nu ținea la el o pereche de ghete prea mult timp! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele, podgorii. Logica morenei, a avalanșei, a apei. Pui o pietricică altfel de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și a Liei. Abisul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nicolai Dolghi. Alin Nechita: Bună ziua. Sunt Alin Nechita și astăzi vă voi lua un interviu. Ce amintiri păstrați din locul nașterii ? C. H.: - Mmm... niște amintiri superbe, cu o casă frumoasă, cu o pădure și cu un deal mare. Era Pietricica. Se chema Piatra Neamț. A. N.: - Am înțeles. Unde ați urmat școala primară ? C. H.: - În Galați. A. N.: - Ce poziție ocupă familia dumneavoastră în cadrul comunității ? C. H.: - ...Din ce punct de vedere ? Social, financiar ? A. N.: - Social. C. H.: - Erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și cu mare grijă, pentru că reflectoarele erau pe noi, lansam așa-zisa „parașută”: pe lângă fereastră, cu ața scoasă din saltele și ținută cu mare grijă ascunsă, ca să nu fie găsită, pentru că se făceau percheziții săptămânale... Și lansam „parașuta”, cu o pietricică În ea, și ei legau săculețu, și urcam „parașuta”. Deci, erau gesturi pe care le făceau oameni pe care nu-i văzusem niciodată Înainte și pe unii nu i-am văzut nici după aceea. Singurul pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]