353 matches
-
fabricarea pergamentului. S-a descoperit că în India existau bambus, palmieri și mine de aramă, steatit în Creta, mătase și țestoase în China etc. Asta e, Das ist, restul vine de la sine: instrumentele, scrisul, culturile etc. Nu ne gîndim la pietricică atunci cînd facem calcule, dar există un singur cuvînt, calculus, pietricica pe care la Susa au fost săpate semnele numărătorii. Unui suport dur și greoi îi corespunde un sistem de notare rigid: pictograma și piatra merg mînă-n mînă. Ideograma se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și mine de aramă, steatit în Creta, mătase și țestoase în China etc. Asta e, Das ist, restul vine de la sine: instrumentele, scrisul, culturile etc. Nu ne gîndim la pietricică atunci cînd facem calcule, dar există un singur cuvînt, calculus, pietricica pe care la Susa au fost săpate semnele numărătorii. Unui suport dur și greoi îi corespunde un sistem de notare rigid: pictograma și piatra merg mînă-n mînă. Ideograma se naște odată cu argila, care poate înlocui dornul sau dalta cu pana
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unor forme jubilatorii de rezistență; filosofia tragică, marcată de realitatea entropiei justifică formularea unei științe voioase, expansive: accidentul căderii de pe cal demonstrează precaritatea oricărei existențe și-l convertește pe om la practicarea unei vieți puse sub semnul fericirii; boala - această pietricică imposibil de eliminat prin urinare... - presupune că în afara durerii, și din cauza ei, bolnavul râde, profită de acalmie, mănâncă, bea, se veselește. într-un cuvânt: boala morții se tratează cu un singur remediu: cu viața. Și pentru a muri cu demnitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
alcătuiesc o insulă compactă, un mic continent unitar, sau un arhipelag de insule, de vârfuri care alcătuiesc o masă terestră foarte dispersată? Așadar, ceea ce iese la suprafață este un bloc masiv sau un arhipelag dispersat? Sanda Cordoș: Poate iese o pietricică. Cu imaginarul meu, eu nu pot să văd apele acelea Învolburate - eu văd un pârâu de munte, stai În vâltoare și atunci ce vezi dedesubt? Pietricele. Ruxandra Cesereanu: Eu văd o barieră de corali. Corin Braga: Și iată un active
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ci inovează practica istorică românească, introducând un demers postmodern. E adevărat, poate că acești termeni sunt și ei niște stereotipuri, ceea ce Îmi dă prilejul să-ți dau și eu un exemplu de loc al memoriei: postmodernismul! Ovidiu Mircean: Și cu pietricica cum rămâne? Ruxandra Cesereanu: Sau istoria ca barieră de corali ce fel de istorie este: arhetipală sau anarhetipală? Corin Braga: Poate că nu trebuie să decidem. Suntem Într-o comuniune, o ecumenitate anarhetipică În care nu mai există un cap
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
viața și tot ce ține de ea Să fie trăită din plin Fără dușmănii, fără urî Și rupturi. Totul din neîntinată dragoste. AM UITAT COPILĂRIA E atât de departe De parcă nici nu a fost odată O minge, o cutiuță, O pietricică O praștie Și alte o mie de jucării Făcute ori găsite prin gunoaie Au rămas undeva În fundul memoriei Da, acolo este copilăria Și cu timpul se micșorează, Umbrele o acoperă, singurătatea o înzidește, Bucuriile n-o mai recunosc Totuși avem
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
din tensiunea primei cărți, narațiunea câștigând în schimb coerență și verosimil. Întâmplări „scandaloase”, ca erezia părintelui Lazăr, sunt pigmentate de umor fin și de subtilitate psihologică, în timp ce restul prozelor, cu subiecte având drept fundal Bistrița și piscul Cernegura (Pubertate), vârful Pietricica și pârâul Cuejdi, „reinterpretează” în cheie mistică întâmplări din copilăria autorului. Profanul comunică secret cu spațiul și timpul sacru: Uziel, din proza omonimă, coboară într-o fântână spre a-l urma pe Baal-Șem, umbra unui inițiat legendar. Romanele lui Z
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
decisivă în schimbarea ideologiei? ș...ț Credeți că a fi ținut peste 200 de întruniri în care de la un capăt la altul al țării am cerut o nouă așezare a României și mari reforme constituționale nu a fost o mică pietricică pusă la temelia noului stat constituțional?1. La Congresul Gr.N.F.R., ținut la Brașov în zilele de 12-14 noiembrie 1938, Alexandrina Cantacuzino a atras atenția asupra responsabilității de care vor trebui să dea dovadă femeile în urma obținerii dreptului de vot pentru
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Ciclu de asemenea. Așteptasem toată clasa a șasea și apoi În vara de după. Acum eram În clasa a șaptea și Încă așteptam. Existau semne promițătoare. Din când În când mă dureau sfârcurile. Atingându-le cu delicatețe, simțeam un fel de pietricică sub pielea moale, rozalie. Întotdeauna Îmi Închipuiam că asta era Începutul a ceva. Dar umflătura și durerea dispăreau iar și iar și nu se alegea nimic din ele. Prin urmare, dintre toate lucrurile cu care a trebuit să mă obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bomboane în loc de fructe. Iar peste un râu din suc dulce, a găsit un pod care parcă era din cristal colorat, dar era făcut din acadele. Din materia din care se fac acadelele. Și copilul pe unde trecea, gusta din fiecare pietricică de pe drum și din fiecare copac și a mâncat podul în întregime pentru că i-a plăcut mult. A mâncat tot drumul de bomboane și s-a săturat și s-a rătăcit, pentru că dacă nu mai erau indiciile, nu mai știa
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Sigur, dar avem o listă de așteptare. — Trebuie să mă pun eu pe lista dumneavoastră? — Exact, Abe. — Artur. — Arthur. Șezând Încordat cu coatele pe genunchi În lumina puternică a lămpii, Artur Sammler, ca un motociclist izbit În frunte de o pietricică de pe șosea, superficial Înțepat, zâmbi cu buze Întinse. America! (vorbea cu sine). Se face reclamă În tot universul că e cel mai dezirabil loc, un exemplu pentru toate națiunile. Stați o secundă să fiu sigur că v-am Înțeles, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Spuma albă i-a îmbrățișat; Jina nici nu mai putea să fie sigură dacă Zach mai era acolo. Se poate să fi țipat, dar sunetele scoase de ea nu erau decât o șoaptă în zgomotul torentului. Barca era ca o pietricică în mijlocul apei, acum pe vârful valului, pentru ca, în secunda următoare, să se julească de fund. Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un lateral. Și-a închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pasul elanului era cel mai ușor pe care femeia îl văzuse vreodată. Animalul își mișca fiecare picior cu atenție și precizie, ca și un animator care asta face de-o viață-ntreagă. Așa că Elvis n-a dislocat nici măcar o singură pietricică. A ajuns lângă ea, iar Jina a văzut că, sub ochiul stâng, avea o cicatrice, iar irișii elanului aveau aceeași culoare cu cerul. Când Zach îi spusese povestea elanului de Las Vegas, Jina o categorisise ca fiind ridicolă. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
privise buzele compunând cuvinte, orice cuvinte, uneori doar „bună“, alteori doar „mmmm“. Își amintea cum rămăseseră suspendate preț de o clipă în aer, apoi felul în care dispăruseră în tăcerea camerei, împrăștiindu-se în nemișcare, ca valurile stârnite de o pietricică aruncată. Uneori însă nu scotea nici un sunet, își mișca doar buzele ca un pește în lumina plină de umbre, sorbind aerul ca pe apă. Urmări conturul feței sale și își trase costumul cel minunat. Zâmbi și se înclină în fața reflexiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
altă parte! Stompanato și textierul ieșiră din separeu fără să crâcnească. Cohen zise: — Ai nevoie de ceva de lucru sau ceva lipeală, corect? — Nexam. — Howard se poartă frumos cu tine? — Minunat. Cohen se juca cu paharul, ciocănind în el cu pietricica de șase carate de pe degetul mic. Știu că ești trecut la datornici prin niște catastife. Ar trebui să lucrezi pentru mine, băiețică. Condiții de lux, profit lejer... — Îmi place să mă joc cu focu’. Îmi face sângele să circule ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie. — Păi, Domniei Voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se nască român. Totuși nene Trăienică, te știu băiat de gașcă și de aceea, n-aș vrea să închei această scriere fără să pun și eu o întrebare. Una mică, mică, micuță, dar care mă roade exact ca o pietricică în pantof. Ore de ce, în cartea ceea pe care o fluturi toată ziua, bună ziua, prin fața celor care vor să te asculte, carte pe care scrie „Constituția României”, stipulează taman la articolul 1, alineatul 3: "România este stat de drept, democratic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de acte. Încă tânăr arăta fostul profesor, Tolea Voinov, autoselecționat ca momeală, declanșator, încurcă-lume. Young Anatol, în costumația anotimpului juvenil și alert. Sfidarea, sfidarea, professore! Dovada că mai există pentru neputincios, chiar când totul pare strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de flori și țin aprinse focurile ca la o mare sărbătoare. Zău dacă mai înțeleg ceva! Pe Julien, însă, mersul pe jos îl îndurera cu mult mai tare. Pantofii de valet erau prea fini pentru aceste străzi necivilizate. Simțea fiecare pietricică și denivelare. Trebuia să pună punct acestui periplu. ― Excelență, dacă îmi îngăduiți o părere, cred că bastinasí sărbătoresc acum doar pacea. Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară. Și n-aș vrea să mă aflu prin preajma aceluia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o vară fierbinte. Orașul era mai prăfos ca de obicei și oamenii umblau pe străzi, de parcă n-ar fi avut nici o grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâncat doar jumătate din porția ei. Nagasawa își terminase de mult rața și acum se concentra asupra whisky-ului. — Bibanul a fost excelent! am zis eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel, de parcă aș fi aruncat o pietricică în adâncurile unui puț. Ospătarii au strâns farfuriile, au adus șerbet de lămâie și cafea espresso. Nagasawa abia s-a atins de ele, trecând imediat la țigară. Hatsumi nu a mâncat deloc șerbet. „Oh, Doamne!“ gândii eu după ce am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Cum stătea, uitîndu-se la bărbatul de sub copac, o piatră căzu pe verandă. Enrique se uită după ea, dar nu putu s-o vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită, netedă - și-o băgĂ În buzunar; apoi intră-n casă și coborî treptele care duceau la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită, netedă - și-o băgĂ În buzunar; apoi intră-n casă și coborî treptele care duceau la ușa din spate. Se așeză În lateralul ușii și, cu mîna dreaptă, scoase din toc Colt-ul greu. — Victoria, spuse foarte Încet În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lină și banală, iar clarinetul tot mai râde de mine. Oare chiar atât de banal este sentimentul meu? Sunt atât de visătoare, încât nici eu nu știu. Știu doar că simt ceva și simt cu putere. Mă simt ca o pietricică într-un bol de sticlă. Singură, fără nimeni care să înțeleagă cu adevărat ce simt. Ajută-mă! Te implor! Scoate-mă din bolul de sticlă și du-mă în pădurea veșnică, în întunericul de frunze, iar tu fii copacul din
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]