317 matches
-
laudă că e singurul Dumnezeu (Isaia 45:5 și 46:9). Însă făuritorul de suflete, care nu vine niciodată În contact direct cu Materia, nu este nicidecum Potrivnicul, Dușmanul, Stăpînul lumii de jos (Kosmokrator). Acesta din urmă provine din durerea pietrificată a lui Ahamot și păstrează În el rămășițe glorioase din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
supersițioasă, deschisă către supranaturalul Evului Mediu, ca și de lecturile mai contemporane din Viețile Sfinților și Florile Sfinților. Totuși Flaubert nu ia nici o atitudine și, mulțumindu-se de relateze o poveste, născută ea însăși dintr-un vitraliu (poveste nemișcată, imobilizată, pietrificată în sticlă) îl lasă pe cititor să aprecieze el însuși frumusețea lucrului ca și sensul pe care acesta poate să-l aibă. De la scena socială la scena intimă, traiectul pune în evidență violența conținută în ospitalitate, distanța semnalată de către Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și tristețe, când arta este vitalitate, veselie, exuberanță. Dar tocmai că un lucru îl explică pe celălalt. Ea amenajează în morminte bucuriile existenței. În Egiptul antic, "arta mormintelor" este recunoscută de arheologi drept cea mai vie, mai colorată, mai puțin pietrificată decât "arta templelor". Ce-i mai puțin festiv, mai puțin spilcuit decât zborul păsărilor multicolore, dansatoarele și flautiștii din mormintele etrusce de la Tarquinia? Mai erotic decât frizele de deasupra paturilor funerare romane? Cine-a spus că tărâmul umbrelor e funebru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oferă decât o deschidere spre lumea profană tocmai cea pe care icoana își interzicea s-o figureze. Fiind Viața, Dumnezeu făcea să nu mai fie nevoie de zugrăvirea celor vii, obligând astfel ansamblul lumii vizibile la o absență primordială și pietrificată. Nu ne îndoim că, pentru un credincios, este profan și obscen să pui în paralel o epifanie și un telejurnal. Creștinii nu-și îngăduie să considere slujba televizată drept o slujbă adevărată, căci taina euharistiei nu se săvârșește prin ecran
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
i-mediatului: În ultimele trei secole de dezvoltarea a științelor moderne ale naturii - de la cca. 1600 până în urmă cu o generație - au fost supuse examinării oamenilor de știință toate aspectele lumii naturale: stelele și pământul, ființele vii și fosilele lor pietrificate, atomii și celulele, pițigoii și cimpanzeii, societățile primitive și maladiile psihice"1. Acesta este momentul în care începe să se realizeze o imagine asupra naturii pornindu-se de la un singur mod de a reprezenta realitatea. Chiar dacă existau în momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
E drept că identificarea unor toponime identice sau foarte asemănătoare cu Sîncel în afara ariei de iradiere polarizantă a toponimului nostru ar putea demonstra că în limba romînă ar fi putut exista un entopic regional dispărut, neînregistrat de nici o sursă, dar pietrificat în forma toponimizată. Este vorba de un pîrîu numit Szencsel (azi Szencet), afluent al Tîrnavei Mari, găsit pe o hartă a Ținutului Secuilor din 1856, de un vîrf de munte Sîncel în același ținut și de localitatea Sîncel din județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un alt gând secret: acela de a-și pune capăt vieții la sfârșitul zilei, cu fantezia că astfel părinții săi reuniți vor merge în fiecare zi la mormântul său, gândindu-se la ultima plăcere pe care le-a oferit-o... Pietrificată sub veșmântul său funerar, Maud asigura astfel supraviețuirea cuplului parental, își păstra aici un loc central și împiedica orice schimbare care ar fi sursă potențială de catastrofă: plecarea și îndepărtarea pe care o dorea n-ar mai reprezenta nici un risc
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
undeva, zidurile palatului ofereau un repaus excesiv - prea funerar, poate, pentru gustul lor; le-au mai trebuit câteva secole bune până să se obișnuiască într-atât cu el încât, în final, neastâmpărul definitoriu pentru prezența lor în lume să sfârșească pietrificat, fosilizat. Tot mongolii dezlanțuiseră până la porțile Vienei o pustiitoare viitură, ce pusese serios sub semnul întrebării continuitatea civilizației în versiunea ei sedentară. Asta din perspectiva cuceriților; din punctul de vedere al cuceritorilor, însă - și relativizând mișcarea - nu fusese vorba decât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
instinctual precum ființa animalică, apoi insensibil precum prezența plantei și, în final, insipid-deșertic precum o rocă. Astfel, cobor dinspre perspective înalt-superioare către cercuri înguste, din ce în ce mai strâmte ale pulsiunii mele de viață care tinde spre stingere, finalizându-mă ca o prezență pietrificată. Conflagrația generalizată a războiului mă prinde și cucerește generându-mi descendența, coborârea în jos a spiritului, adică înjosirea umanității din mine până la eclipsarea ei totală. Aici, incapacitatea de a iubi îmi urmărește semenii și mă asistă spre acte diabolice, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
excepțional, când realitatea i se înfățișează în chipul unei femei frumoase, asemeni acelei "domnișoare triste" coborâtă parcă din tablourile "pe care pictorii Renașterii le-au zugrăvit așa de sublim". E vorba de Giovannina, o tânără cu fața "pură și ideală, pietrificată de durere", în urmărirea căreia pornește, cu o însuflețire greu de bănuit la altminteri atât de placidul turist: "m-am urcat și eu în același vagon. [...] stau în fața Giovanninei și o privesc ca atras de o putere tainică. Nu cred
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea acelui stadiu numit de Bahtin al "familiarizării și al râsului", prin parodie spărgându-se clișeele pietrificate ale genului "necrozat"32. Însăși nașterea realismului, anticipată prin multe din scenele romanului Don Quijote, are strânse legături dacă nu întotdeauna cu opere propriu-zise, cel puțin cu o mentalitate de tip parodic. Bahtin vorbește despre parodie ca gen în sine, nu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prezintă altfel. Timpul pare să stea în loc. Oamenii continuă să se nască, să se maturizeze, să muncească și să iubească, să se joace și să se certe, să nască copii și să moară; și totuși, totul în jurul lor este nemișcat, pietrificat și repetativ. Viața politică devine total plictisitoare. În sistemele complet democratice, dimpotrivă, totul este în perpetuă mișcare. Înzestrați cu libertatea de a critica și de a transforma distribuirea puterii în interiorul statului și între stat și societatea civilă, cetățenii sînt catapultați
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
prisos în piatră, / muta, privind cum anii trec puzderii, / de pază-i stă durerii / și amintirii, numai ea, icoana / trecutei tale frumuseți (La portretul unei femei frumoase sculptat în propria-i stela funerară, vv. 1-7).302 În descrierea basoreliefului, oglindă pietrificata a frumuseții, nemișcata într-o liniște golita de sentimente, se află imaginea simbolică a tăcerii și imobilității din lumea de dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ambiguitatea și lejeritatea ce le caracterizează în poezia sicilianului și subliniind capacitatea lor combinatorie, considerăm că am adus teoriei macriene a cuvântului reificat o completare binevenită, menită să ridice măcar un semn de întrebare în legătură cu imobilitatea teoriei despre cuvântul quasimodian, pietrificat. Însuși termenul parolă, remarcă Oreste Macrì, este unul dintre protagoniștii poeziilor quasimodiene din prima etapă de creație, fapt demonstrat de numărul mare de ocurente (32); în respectivele contexte dihotomia soliditate / evanescenta se poate observa în măiestria cu care autorul a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
punct de inflexiune al textului este marcat de modul în care Benjamin face să survină un concept al violenței pure, ireductibile la orice logică a dreptului: este vorba de violența divină, care se manifestă într-o lume, după cum spuneam, căzută, pietrificată istoric și incapabilă s-o înțeleagă sau s-o transforme în mecanism, instituție, concept. Violența divină se opune, arată autorul, celei mitice mai ales prin fap tul că ea nu instituie, ci distruge (este „rechtsvernichtend“) drep tul. Ea lovește fără
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atunci când ne referim la un simbol creștin, ceea ce contează este funcția sa, mesajul pe care îl transmite într-un context foarte precis determinat. Ceea ce influențează activarea cutărui animal este necesitatea de moment, într-un cadru dat, nu un cod prestabilit, pietrificat, mereu funcționabil. Așa ceva nu există. În acest mecanism, animalul ca atare nici nu contează, el nu reprezintă decât un auxiliar al unui limbaj simbolic care are la îndemână o serie practic nelimitată (sau în orice caz extrem de bogată, nu atât
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ni se destăinuie În reflectările, meditațiile profunde ale oamenilor religioși asupra trăirilor religioase. Simțământul religios care se Înalță din adâncul sufletului nostru și se manifestă Într-o bogăție extraordinară de forme externe, nu se poate cuprinde Într-o singură formulă pietrificată. Însă, o profundă cercetare ar putea descoperi izvorul principal din care pleacă toată bogăția de forme de manifestări religioase.” Această educație trebuie Începută În familie, continuată În școală și concretizată În societate. „Copilăria nu este doar o stare fizică. Este
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
exacte" (Dalí 2005g: 292-293). Narcis însuși este pictat în culori moi, aurii și, așa cum pretinde Dalí în poem, pare și el să se dizolve în stâncile roșii și aurii sau în reflexiile acestora în apă; îndrăgostit de sine însuși, omul pietrificat se privește: Când anatomia clară și divină a lui Narcis/ se apleacă/ peste oglinda obscură a lacului,// când torsul său alb îndoit înainte/ încremenește înghețat/ în curba argintie și hipnotică a dorinței sale,/ când timpul trece/ peste orologiul florilor nisipului
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Din sfera mea venii cu greu / Ca să te-ascult și-acuma, profită de cazul mediu limbaj ca să obții limbaj, în conifere ține prăpastia fire de mesteceni, Lunca Bradului segment la numele pădurea, nanism de molizi stîncă scămoșată, declivitatea mică sedimente pietrificate din ere, Dacie papuc Poșta Română ultramarin, stîngăcia vorbirea impune rezerva de ficțiune, ghicește pacea pe fapte! tîrîi picioarele și găleata spre cabana ta de bîrne, n-are curent, ne scoate dîmbul pe cer, cîinele ciobănesc, omul-iepure pe labele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Parc CFR și retur", orașul de asfalt în faliment, moarte naturală pe caniculă, alimentăm la "Rompetrol", scurgere de videoinformații pe pompă, Giurgiulești coasta de dincolo la puterea Domnul, cum ne mîi prin autogară și microbuze! irigă Parcul CFR cu pămîntul pietrificat sub stropi, Brateșul ochi de gol, Tîrgu Bujor 26 "Romstal", culmea toată bordura Prutului pe rîpă, la fel curge decindea, delphinium cavaleri, nemțoaice, le mai zice și găinușe! rămîne cum am stabilit, tăișul deviat peste coline, ce să întorci din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
putea plânge, fie și cu un singur ochi !.. Oare, cine mi-a băut lacrimile ?!”. „Nu mai pot plânge ... mi-ar face bine.. Miar răcori sufletul...” „ - Ce-i sufletul !.. Nu știe nimeni !”, îmi șopti rar un gând. Lacrimile mi s-au pietrificat de multă vreme, în lunga viața de pribegie..!”. Sunt dureri pe care nici uitarea nu le poate stinge. N-am puterea să pot face ordine în lumea din mine... Vroiam să plâng... dar nu puteam. Mă simțeam ca o pasăre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată Într-o stranie pădure care a Încremenit aidoma ca În basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, Îți dau impresia lemnelor reale, care urmează să fie puse pe foc. Pun mâna pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Garry Cooper, american, e În excursie. Locuiesc În Detroit. Ne-am fotografiat. Răspuns la fotografiile trimise nu am primit. SUA are câteva rarități. Acestea sunt: cascada Niagara, parcul Yellowstone, pădurile de Sequoia giganteia, Crater Lake, Great Canyon, deșertul pictat, pădurile pietrificate, natural brige (podul natural suspendat), canionul diavolului, grota cu lilieci (din Texas). Lumea veche a avut cele 7 minuni, dar acelea erau făcute de om. Acestea de mai sus sunt monumente ale naturii. Marele Canyon cuprinde circa 350 kilometri din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
însoțiți de câini-lupi, care așteptau să ne ia în primire. Punct! ERAM ÎN BĂRĂGAN!!! 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE Rânjind satisfăcută, într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta și ciocanul zdrelindu-ne mâinile până la os prin toată mizeria aia de fiare năclăite de uleiuri și pământ pietrificat. Înaintând la pas cu demontatul, vedeam tot mai limpede cu ce avem de-a face. Orice meseriaș cu un strop de experiență ar fi Înțeles Însă din capul locului și dintr-o privire cu ce nenorocire se Încurcase moșu’, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]