437 matches
-
Eu sunt În uniformă de Haftling, pe care mai arată și că sunt cel mai mare inamic al Reichului, că sunt evreu. N-am nici o șansă”. Dar altă soluție nu aveam, așa că am luat rețeta, am pus-o pe un pietroi mare, pe care am pus o pietricică și am arătat spre ea cu degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pus o pietricică și am arătat spre ea cu degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
degetul. Și mi-am văzut de treabă. El n-a zis nimic, eu n-am zis nimic. Am mers dup-aia acasă, a doua zi am venit din nou, numai că pietroiul era tot acolo. Dar parcă era ceva pe pietroi. Putea să fie tot plicul meu, hârtia mea, dar nu mai era Postenkette acolo. Era mai Încoace cu vreo trei metri. Mă fac că Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îmi leg șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la mine și a tras câteva gloanțe În pietroi. Din pietroi mi-au intrat schije În gheată, În picior... Uite, se mai vede și acum urma lor -unele au ieșit afară, de aici, după 30 de ani de zile... Dar am scos și atunci... Însă asta mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
șireturile la celebrul meu bocanc, m-am dus și am văzut că era un plic: l-am luat și l-am băgat În buzunar. „Africanul” era chiar acolo - a urlat la mine și a tras câteva gloanțe În pietroi. Din pietroi mi-au intrat schije În gheată, În picior... Uite, se mai vede și acum urma lor -unele au ieșit afară, de aici, după 30 de ani de zile... Dar am scos și atunci... Însă asta mi-a adus și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă ștersei îngrețoșat pe obraz. Spre uimirea mea nimeni nu se indignă, deși se așternu o oarecare tăcere în marea sufragerie plină de lume. Când îl împinsesem descoperisem că numitul Petea, deși mai scund ca mine, era greu ca un pietroi, de aceea se și prăbușise scaunul pe care stăteam și nu el. Acest scaun mă umilise și nu Petea și de aceea mă ridicasem apoi și-l vârâsem pe acesta în perete și îl gâtuisem. Masa corpului său era inertă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar din acea clipă te-ai schimbat." " Nu m-am schimbat, sânt aceeași!" "Nu-i adevărat, nu ești așa, nu-ți dai seama?" "Ba îmi dau seama, dar ce să fac, vreau să fiu ca înainte, dar parcă simt un pietroi pe inimă..." ., Nu, zisei, pietroaiele le aduce o situație insolubilă, mai degrabă ar fi trebuit să-l simți acest pietroi înainte, nu acum, că ai scăpat de Petrică... Ai scăpat în toate sensurile, te-ai vindecat de mila pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai schimbat." " Nu m-am schimbat, sânt aceeași!" "Nu-i adevărat, nu ești așa, nu-ți dai seama?" "Ba îmi dau seama, dar ce să fac, vreau să fiu ca înainte, dar parcă simt un pietroi pe inimă..." ., Nu, zisei, pietroaiele le aduce o situație insolubilă, mai degrabă ar fi trebuit să-l simți acest pietroi înainte, nu acum, că ai scăpat de Petrică... Ai scăpat în toate sensurile, te-ai vindecat de mila pe care o simțeai pentru el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-ți dai seama?" "Ba îmi dau seama, dar ce să fac, vreau să fiu ca înainte, dar parcă simt un pietroi pe inimă..." ., Nu, zisei, pietroaiele le aduce o situație insolubilă, mai degrabă ar fi trebuit să-l simți acest pietroi înainte, nu acum, că ai scăpat de Petrică... Ai scăpat în toate sensurile, te-ai vindecat de mila pe care o simțeai pentru el și pe care el a purtat-o până în pânzele albe..." " Singur spui că l-am surpat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ci un nou capac peste problemele tulburi ale unei industrii extrem de profitabile - dar numai în cerc închis. A-ți imagina, precum Gheorghe Popescu, adversarul lui Mircea Sandu într-o competiție trucată, că vei fi capabil să răstorni cu mâinile goale pietroiul de interese, complicități și culpabilități e pură naivitate. Nu există lanț mai rezistent decât lanțul slăbiciunilor. Că în această lume e normal ca regula de fier să fie disprețul pentru adversar, dorința joasă de a-ți umili partenerul de întrecere
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oamenii nu aveau nici cea mai vagă idee ce însemna să transformi un hambar și câte cheltuieli, eforturi și stres implica. Chiar și atunci când era vorba de un hambar care era chiar hambar, nu cum era ăsta - un morman de pietroaie inutile așezate pe un câmp în pantă, unde vântul de nord te pocnea direct în față. Nu era imposibil ca procesul de descoperire a ceea ce însemna o astfel de întreprindere să-i facă să se despartă. Hugo a simțit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trebuiau ocupate, ochiul să se-odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urbane, nu există mahalale. Adică niște cocioabe, la periferie, niște locuințe improvizate, foarte sărace, niște chichinețe cât niște cotețe, acoperite cu carton gudronat și cu tot felul de bucăți de lemne sau de tablă, pe care se pun cărămizi sau pietroaie, ca să nu le umfle vântul și să le dea jos... Trece multă vreme până reușesc să-i explic Gertrudei marea diferență dintre casele de la noi, de la țară și cele de la oraș, pe de o parte, lucru care în Suedia, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așa... Și după ce au fost aduși la Sighet, despre Ferdi nu s-a mai auzit nimic, iar de Nagy Karoly știu că după un timp a fost găsit mort pe malul Izei, legat cu sârmă de gât și de un pietroi. După ce v-ați Întors În Maramureș ați continuat studiile? M-au Înscris aici, la Liceul „Dragoș Vodă”, și am continuat liceul până la arestare, În 1948. Aveam clasa a V-a absolvită, și Într-a VI-a am fost arestat. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și avocatul au fost foarte amabili cu mine. Am promis că plătesc în fiecare lună 500 de coroane, cu dobândă zero! Martie La TV, imagini din Albania, la Tirana, statuia lui Hogea, fondatorul partidului comunist, doborâtă de pe soclul ei, cu pietroaie. O ploaie de pietre în timpul unei manifestații pentru democrație. Timpul adevărului a sosit. În vis, din nou cu René - eram pe o bancă, undeva, fața îi era imobilă, dar vorbea clar, ca în realitate. Era îmbrăcat cu pardesiul albastru, părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de ricin cu acest nume are toate vitaminele și, ce minune, „palma” Domnului peste mâinile mele mi-a ridicat durerea! Cu ce pot compara această tandrețe infinită? Numai cu gestul mătușii Paraschiva, „tanti Chiva”, care, ori de câte ori mă loveam crunt de pietroaie (când mânam la păscut oile, împreună cu sora mea, Tatiana), lăsa de pe cap panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață care treptat se transforma în vânătaie. Acel sărut al ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea înainte de tine? și ce făceau acolo, crezi că se țineau de dezbateri și că nu și-a pus poalele în cap pentru el? Nu s-a întâmplat nimic! Nimic! Și dacă nu taci din gură îți bag unul din pietroaiele astea pe gât! Însă și el era foarte pornit și nu avea de gând să se oprească; nu se juca, avea el ceva în cap. Avea ochii larg deschiși și ațintiți la mine. Paguba ta, prietene, dar să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină pe celălalt pe genunchi. Într-o zi murmură el tot îmi ies din pepeni și-ți scot coastele de drac; proastă mi-a trebuit, proastă am; mai bine-mi legam un pietroi de gît! Îmbracă cu greu copilul, îi trage pantalonii peste flaneluță și-l urcă alături de celălalt, pe genunchi, încercînd să-i amăgească pe rînd cu cîte o bucățică de carne. Ce bădăran! șoptește bătrîna cu ochelari, lăsînd o clipă împletitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o zbughiseră în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge și mușchi, oprindu-se la tot pasul pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al casei Maryville, printre stâncile care, în acel punct, se sumețeau aproape până la demnitatea unei faleze. Plecaseră dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun. Șobo avansează preferențial către Dănuț, chitind un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Începuse să plângă de durere. Am ieșit și mai țin minte că toată odăița mirosea a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca căcat prostul ăla. Sunt prieten cu Diogenis și am fost de multe ori la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]