371 matches
-
partea izolată la întreg. Despre acest corp la corp al ospitalității, Gustave Flaubert ne dă un bun exemplu în rescrierea pe care o face legendei Sfântului Iulian a cărei lectură atentă ne arată că aceasta este o poveste despre distanță, pipăit și piele. Dar nu este vorba de o poveste oarecare ci de cea a unui sfânt pentru care lucrurile nu pot fi trăite decât în absolut. In povestirea sa Legenda Sfântul Iulian cel Primitor (versiunea românească in Gustave Flaubert, Trei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Emmanuel Levinas, Totalité et infini: essai sur l'extériorité, La Haye, Martinus Nijhoff, 1961, p. 131). ------------------------------------------------------------------------- DESPRE OSPITALITATE 2 1 DESPRE OSPITALITATE Introducere 2 1 Prefață Introducere Variațiuni uliseene În seara unei zile frumoase Arhitecturi ale dorinței Un singur castel Pipăitul ospitalității: Gustave Flaubert Secrete și constrângeri Kafka sau oaspetele care nu se simte bine Concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simte un Blaga în filigran, acela din Mi-aștept amurgul. Montaje lirice ca acestea, reiterate, introduc într-un context metafizic crispant. Performanțe și umbre Numai cineva pătruns de organica unitate a cosmosului, cineva care, iscoditor, își îndreaptă Văzutul, Auzitul și Pipăitul spre toți și spre toate orchestrându-le ca Victor Hugo "pe toată lira" -, intră în rezonanță cu Altceva, cu Altcineva ori cu Altundeva. Atunci, acel cineva plutește atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în Muzică, și, desprins
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oamenii simpli își continuă "viața" larvară într-un infern de umbre vlăguite și fără memorie 322: Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice, unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade, altele, care păreau la început perne cu suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe umplute cu jurnale, dar nu apuca să hotărască ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care îi era greu să le identifice, unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade, altele, care păreau la început perne cu suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe umplute cu jurnale, dar nu apuca să hotărască ce-ar fi putut fi, pentru că descoperea necontenit alte obiecte în fața lui și începea să le pipăie. Uneori îi ieșeau în față mobile
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în toate domeniile de activitate, fapt care viciază limba și cel mai grav să o facă să fie neînțeleasă de cei cărora această limbă le aparține. 2. Limba și comunicarea În procesul de comunicare oamenii utilizează unele simțuri: văzul, auzul, pipăitul dar și limba. Limba ca instrument al vorbirii, redă prin abstractizare imaginea pe care omul o are asupra unui concept, imagine care trebuie însușită și înțeleasă la fel de toți, permițând prin aceasta, comunicarea și înțelegerea mesajului. Apariția unor noi noțiuni, necesită
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]
-
piramida, cubul, octaedrul, eikosaedrul și dodecaedrul, le-a hărăzit ca simbol pentru cele cinci elemente 5. 12. Există chiar unii autori care pun În relație facultățile simțurilor - tot În număr de cinci - cu elementele primordiale 6. Ei observă că simțul pipăitului are caracteristica de a informa despre obiectele solide (B) și ține astfel de elementul primordial pământ; simțul gustului informează despre gustul alimentelor prin mijlocirea apei; aerul, pus În mișcare de o lovitură, devine pentru auz voce și zgomot. Mai rămân
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din copilărie în care, la circ, unul din clovni desfăcuse frânghia ce întindea o imensă pânză decorativă aflată deasupra spectatorilor, iar materialul aterizase peste creștetele lor, răpindu-le temporar putința de orientare. Atunci oamenii începuseră să-și renegocieze nesiguri, pe pipăite, spațiul personal într-o geneză confuză, în care jena, curiozitatea și satisfacțiile inevitabilelor intruziuni se vânzoleau nedistinct. Mâini necunoscute, apucându-se întâmplător una pe alta, păruseră să zăbovească vreme de un răsgând înainte de a-și abandona fără motiv priza, încercate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aponevrozei, degete hipocratice, osteoartropatie hipertrofiantă pneumică, splina ventose, lepră, siringomielie), atitudini patologice (grife mains bottes), tremurături caracteristice; modificările reflectă uneori tulburări generale (în icter, anemie, boala lui Addison, xantodermice sau bătrânețea). În psihofiziologia mâinii un element important este pielea. Fiziologia pipăitului este complexă; pipăitul este un simț educabil (profesional, sau la surdomuți), există o sensibilitate la căldură și la durere, cea legată de inervația părului, sensibilitatea musculară iar după unii autori, pielea ar avea și sensibilități la lumină. De asemenea există
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
osteoartropatie hipertrofiantă pneumică, splina ventose, lepră, siringomielie), atitudini patologice (grife mains bottes), tremurături caracteristice; modificările reflectă uneori tulburări generale (în icter, anemie, boala lui Addison, xantodermice sau bătrânețea). În psihofiziologia mâinii un element important este pielea. Fiziologia pipăitului este complexă; pipăitul este un simț educabil (profesional, sau la surdomuți), există o sensibilitate la căldură și la durere, cea legată de inervația părului, sensibilitatea musculară iar după unii autori, pielea ar avea și sensibilități la lumină. De asemenea există o asimetrie funcțională
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
poate percepe omul. Așa se explică reacția imediată a câinelui la Încercarea unui răufăcător de a-l deposeda pe stăpânul său de un bun și de a fugi, chiar dacă unghiul de vedere este mai dificil. În ceea ce privește simțurile gustului și a pipăitului (tactilă, se poate spune că, până În prezent, nu au fost suficient de bine studiate. Se știe doar că ele nu sunt suficient dezvoltate. Cu privire la Întrebarea care se pune deseori: dacă acest animal are același număr de simțuri ca și omul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
se manifestă În această primă fază a vieții cățelului, până la Înțărcare, se caracterizează printr-o mare predispoziție pentru somn și un apetit tot mai crescut pentru supt, ceea ce Îl ajută la grăbirea dezvoltării corporale și a creșterii. Tot pe baza pipăitului cățeii se obișnuiesc să găsească sfârcurile de la ugerul cățelei În toată perioada lactației, pentru care se luptă cu ceilalți căței pentru a le păstra, mai ales când nu văd. Deschiderea pleoapelor este poarta către lumină și viață, când apar noi
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
ilustreze tema întîlnirii dintre mesajul lui Isus și tradiția culturală elenistică și a plasat-o chiar în centrul acesteia. în Areopag, Pavel rostește un discurs vestindu-l pe Dumnezeu creatorul universului, care a vrut ca oamenii să-l caute pe pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se îndrepte către El și să iasă din epoca neștiinței, în vederea Judecății de Apoi și a învierii. Și tocmai cînd Pavel abordează această ultimă temă, ascultătorii îl părăsesc: nu fără îndreptățire
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și spiritualitatea ortodoxă „Frumosul ca formă este finalitatea supremă a unei vieți Înțelepte” spunea Platon când Încerca să demonstreze că există și un frumos În sine care nu servește unui scop anume și nici nu ține de senzorial: văz, auz, pipăit. De aceea el și face precizarea că ordinii, măsurii și proporției care ar caracteriza frumosul, li se adaugă virtutea și echilibrul, la care nu se ajunge prin simțuri ci mai degrabă pe cale intuitivă sau printr-o dialectică erotică: a satsfacției
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bioenergetice, receptorii sinaptici pot declanșa renașterea mnemoclastelor, a puterii de percepere a simțurilor umane și mai ales a celor mai sensibile, mai greu de definit, a celor nedescrise încă. Abia atunci începem să vedem, să auzim, să încorporăm mirosul, gustul, pipăitul și undele telepatice într-un complex nou. De aici apar puterile de levitație și hipnoză, și de ce nu, călătoria în timp și spațiu. Nu există minuni, nu există magie decât în sufletul nostru. La toți marii scriitori există o magie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Rumenește și s-aprinde/ Pe când ochii lui o sorb/ Dar nimic în braț nu prinde / Căci frumoasa-i fără corp". Cât de falsă pentru cunoaștere se dovedește a fi vederea! Auzul, mirosul și gustul sunt și ele semne ale efemerului. Pipăitul nu e dat însă oricui. "Veșnic tinde a lui mână/ Dup' imaginea-i divină/ Vrea s-o strângă, s-o omoare,/ Dar deși de nuri e plină/ Totuși umbra-i ca din soare". Spațiul terestru, limitat, nu poate constitui decât
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
artistică a tuturor percepțiilor sensoriale din rețeaua admirabilă a sinapselor cerebrale. Nu putem inventa sentimentele. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge" (id.). Cele cinci simțuri primordiale, auz, gust, miros, pipăit și văz se combină într-o egală măsură cu percepția cosmică determinând sinaptic o reverberație unică în literatura noastră "E frig astă seară, afară,/ cele două jumătăți ale creierului/ mi le-am înghesuit în ochi/ ... De aceea, te rog eu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceea ce noi percepem prin intermediul celor cinci simțuri. Această componentă se referă la tot ceea ce vedem, auzim, atingem, mirosim și gustăm. Asta înseamnă că ea este legată, în mod direct, de organele noastre de simț, adică de vederea noastră, auzul nostru, pipăitul nostru, mirosul nostru și gustul nostru. Tot senzorialul are ca rol esențial recepția vibrațiilor ce emană din lumea materială și transmiterea lor, sub o formă mai subtilă, către centrii cerebrali capabili să le interpreteze. Dacă, la un nivel oarecare, una
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a fi orb nu înseamnă a fi nevăzător. Orbirea este deci o stare în care, pentru cel puțin aceste trei cauze fundamentale, vibrațiile ce dau naștere vederii nu produc nici un efect asupra conștienței obiective. Același proces poate fi aplicat auzului, pipăitului, gustului și mirosului, deoarece în toate aceste cazuri există recepția, transmisia și interpretarea octavelor vibratorii. Le putem numi octave deoarece, în conformitate cu claviatura universală a Spiritului pe care am prezentat-o în cadrul primelor treceri ale tale, cititorule, în spirala din clopot
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bioenergetice, receptorii sinaptici pot declanșa renașterea mnemoclastelor, a puterii de percepere a simțurilor umane și mai ales a celor mai sensibile, mai greu de definit, a celor nedescrise încă. Abia atunci începem să vedem, să auzim, să încorporăm mirosul, gustul, pipăitul și undele telepatice într-un complex nou. De aici apar puterile de levitație și hipnoză, și de ce nu, călătoria în timp și spațiu. Mai există și un alt punct asupra căruia trebuie să insistăm în legătură cu aspectul obiectiv a conștiinței noastre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cărui aer ar fi poluat de gaze sau vapori toxici. Faptul de a putea gusta ne dă o indicație precisă privind natura alimentelor sau băuturilor pe care le îngerăm, permițându-ne astfel să ne abținem la unele dintre ele. În ce privește pipăitul, el ne este cu adevărat indispensabil pentru a ne proteja corpul față de numeroase pericole. În afară de faptul că ne permite să distingem ceea ce este ascuțit, tăios, arzător etc, el este suportul actului reflex și ne protejează de numeroase rele. Imaginați-vă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
artistică a tuturor percepțiilor sensoriale din rețeaua admirabilă a sinapselor cerebrale. Nu putem inventa sentimentele. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge 716. Cele cinci simțuri primordiale, auz, gust, miros, pipăit și văz se combină într-o egală măsură cu percepția cosmică determinând sinaptic o reverberație unică în literatura noastră E frig astă seară, afară,/ cele două jumătăți ale creierului/ mi le-am înghesuit în ochi/ ... De aceea, te rog eu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un frig foarte intens poate frige, de unde senzația de arsură pe care o simțim atunci când băgăm mâna în gheață. O altă iluzie tactilă cunoscută este aceea pe care Aristotel o utiliza pentru a arăta discipolilor săi lipsa de fiabilitate a pipăitului: dacă încrucișați degetul mijlociu cu cel arătător, și plasați o mică bilă între extremitățile acestor două degete, veți avea impresia că atingeți două obiecte. În ceea ce privește senzațiile gustative și olfactive, și aici, experiența ne arată că ele nu sunt în totalitate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Rumenește și s-aprinde/ Pe când ochii lui o sorb/ Dar nimic în braț nu prinde -/ Căci frumoasa-i fără corp727. Cât de falsă pentru cunoaștere se dovedește a fi vederea! Auzul, mirosul și gustul sunt și ele semne ale efemerului. Pipăitul nu e dat însă oricui. Veșnic tinde a lui mână/ Dup- imaginea-i divină/ Vrea s-o strângă, s-o omoare,/ Dar deși de nuri e plină/ Totuși umbră-i ca din soare 728. Spațiul terestru, limitat, nu poate constitui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trecutului recent, ci conține amintirea tuturor faptelor care ne-au reținut atenția de la începutul prezentei noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit, pipăit, mirosit sau gustat, face parte integrantă din cunoașterea noastră. Prin asta se explică de ce retrăim în vis situații pe care credeam că le-am uitat în totalitate. În aceiași ordine de idei, când visăm, revedem persoane pe care le-am
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]