608 matches
-
nu e bine Și prea înnegurați îmi sunt Carpații, Eu m-am înscris de-a pururea în tine Și nu în alte găști și-organizații... Să spună dar, elitele, ce vor, Demult de predicatul lor nu-mi pasă, M-au pironit părinții mei cu dor Pe crucea limbii din strămoși rămasă... De port sub tâmple numele de Moț Din Munții Apuseni eu n-o să plec- Acolo, printre fluiere și roți Și azi Copilăria mi-o petrec... Invidia ca viermele îi roade
PROVINCIAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367182_a_368511]
-
mult decât confortul nostru, în care El lipsește, atunci noi suntem deschiși pentru El și El e deschis pentru noi, și distanța nu e, Domnul vine cu totul aproape, în dragoste și compătimire. Dar dacă noi stăm în fața lui Dumnezeu pironiți în cuiul mândriei noastre, întru încrederea noastră în sine, dacă noi stăm în fața Lui de parcă avem drept la acest lucru, dacă stăm și pretindem de la El răspuns, apoi distanța care desparte creatura de Creator devine infinită. C.S.Lewis își exprima
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
stâncă? Hohotește plânsul după cel vândul! Floarea de durere a-nceput să ningă Patruzeci de zile de tăceri și post, Nu auzi cum răii cu putere strigă- „Răstignit să fie Împăratul nost’!” Ochii Lui se uită înspre ei cu milă, Pironiți pe crucea dintre Rai și iad, Simt cum mi se face în cuvinte silă, Cum din mine însumi în tăcere cad... Azi e vineri, Doamne, să adorm nu știu, Spinii îmi înțeapă peste tot Vederea, Mortul de pe cruce, încă nu
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
de-nflăcărare. Răbdarea lui brodată din echinoxul veșniciei, din clarul Chemării dintâi a lui Andrei, înseninează izbânda eroului prevestită în nesfârșitul șir de Balade, leagăn al pruncilor zămisliți spre Poteca de sus. Demnitatea lui este împletită-n rășină de sihaștrii, pironită-n streașină de cer, lângă plămada multpreadoritului Mire, Purces din Aminul Iubirii, viu sâmbur înmugurit în patima dreptății. Nădejdea lui este potirul îmbărbătat cu sângele de Neam, când ni s-a scris zidirea în marele Poem al Frumuseții dumnezeiești. Crucea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
asta. - A, so, repetase înțelegând moșu Klesch și se aplecase să-și scarpine pe spate câinele lățos. Când îl auzise prima dată, la cererea nepotului său, imitând o pasăre, moșu Klesch se oprise din scărpinatul câinelui și rămăsese cu ochii pironiți în gol. - Asta fost un Stieglitz! remarcase imediat bătrânul. Culiță mai scosese câteva triluri. Moșu Klesch le recunoscuse imediat: - Asta Meise, asta Goldammer, asta Grasmucke ... - Băăă, făcuse bătându-și palmele cu mirare micul Klesch, după cum se vede păsările voastre din
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
în clepsidră. Din ele, răsar ca prin ceață, chipuri uitate din copilărie. Așa este poemul „Trist Crăciun” în care starea de așteptare a părinților plecați la muncă prin străini umbrește bucuria Nașterii Pruncului și copilul, împreună cu bunica, stau cu ochii pironiți pe ușă să-i vadă intrând. De fapt, poezia este cât se poate de actuală, sunt zeci de mii de cazuri în care copiii-și așteaptă părinții de sărbători să împodobească împreună brăduțul. Autorul evocă și unele chipuri cunoscute și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
se speriase. Alergau toți bezmetici, de colo colo. Se făcuse duminică, soarele răsărise de mult. Era un septembrie cald și pufos. - Hai, fă, împinge, urla moașa la tânăra țărancă, stoarsă de puteri și care stătea întinsă pe laviță, cu ochii pironiți în tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe tavan. Era c-un prunc în brațe. - Este băiat, șopti stins tânăra mama. - De unde știi, fă? - Iaca, mi se arată Maica Domnului, acolo pe tavan. Mi s-a mai arătat și
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat; abandonându-se orelor, alteori și-au ronțăit clipele, au fremătat cu ochii pironiți spre abisul din jur. De-ar fi înțeles, din liniștea depărtărilor desculțe, că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile, fără a uita să trăiască frumos prezentul.... Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Privire caducă / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
în suflete decât cu regrete tardive. Pe vremuri, se pare de mult uitate de mulți dintre noi, oamenii își clădeau singuri propriile lor concepții și scară de valori. Baza credinței lor sălășluia adând în inimile lor, pironită fiind cu trei pironi mari care odată, cândva, de mult... au străpuns mâinile nevinovate ale Mântuitorului și Salvatorului minunat, Omul perfect, străpuns pe o cruce de lemn, fără de milă de către cei pentru care Dumnezeu Tatăl, și-a sacrificat unicul Său Fiu, ca să ne mântuiască
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
prăjită, având zahăr presărat deasupra, avea să rămână cea mai bună prăjitura mâncată vreodată de Albert. Aburii ce se ridicau din pâinea fierbinte se împleteau cu un sentiment cald, plăcut, nemaiîncercat, de prietenie. * Figura severă a domnului Diță i-a pironit în cadrul ușii. Într-o fracțiune de secundă însă, copiii și-au dat seama că sunt împreună; restul nu mai conta, puteau să îndure orice. - Poftiți la locurile voastre! - le-a zis cu duritate domnul Diță, numai că, văzându-le zahărul
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
destinație fără să știe, fără-a cunoaște văzduhul pe care-l străbate, nici culoarea-nserării care-o primește. A gandi că distanță este ceva incert, o idee ce mângâie tăcerea, un dram de pulbere, un gând, un adevăr ce se pironește în umbră. VIII Să contempli viața, să cunoști existența când timp nu mai este, cănd ochii și mâinile descoperă dragostea într-o sfâșiere și secretul lumii într-o voce. * I Nimic nu mai este la fel când timpul transfera voința
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]
-
ne duce cu gândul la Poarta Sărutului din creația lui Brâncuși în care iubirea devine simbol universal. Poetul o sculptează în frumusețea cuvântului : ,,De s-ar putea, aș face o poartă / prin care noi am trece-mbrățișați / sau am rămâne pironiți de soartă / în stâlpii ei pe veci uitați./ Să vină lumea și să ne-admire / cum două ființe nu sunt decât una,/ cum un sărut de vrajă și uimire/ se dă o dată pentru totdeauna''. .Cu o măiestrie artistică deosebită, autorul
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
am dat Sunt eu acela, Doamne, care s-a lepădat Și te-a scuipat în față și apă nu ți-a dat Iar coasta ți-am împuns-o și am bătut piroane În brațele deschise a caldă-mbrățișare. Te-am pironit pe Cruce între cei doi tâlhari Plângea Golgota, Doamne, plângeau toți munții mari S-a-ntunecat și cerul, s-a despicat pământul S-a săvârșit lucrarea , am răstignit Cuvântul! Îngenunchez sub Cruce vărsând lacrimi amare Te-am răstignit, Hristoase, și
TE-AM RĂSTIGNIT, IISUSE! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366308_a_367637]
-
Tare ca piatra asta pe care trebuie s-o sap eu. Începe în sfârșit activitatea. Răsuflă greu la fiecare tîrnăcop de parc-ar sparge stânca de pe munte. Pe la al cincilea se oprește ca să se șteargă de sudoare.Privirea îi rămâne pironită pe două fete ce merg agale pe șosea. - Mișto priveliște ai bre ,aicea la șosea. Mă mir că ai doar un copil ! - Tu câți ai ? îl întreb ca să-i îndrept privirea către pământul de la groapă. - Șapte ! - Șapte ?? Ai umplut curtea
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
aceasta, și a rămas în urma ei Pustiul. Vă spun, fără pic de îndoială- Dumnezeu nu este bolnav! Și dacă a suferit în decursul Veșniciei Sale, a suferit pentru noi, adamii și evele acestui pământ, pentru răutatea noastră viscerală, care a pironit pe cruce pe Singurul Său Fiu ce ne-a fost dat nouă, ca oricine crede în El să nu piară... Ochii Răstignitului și Înviatului în veci privesc înlăcrimați spre noi, spre neputința noastră... Tatăl nu este bolnav! Dovezi sunt destule
DUMNEZEU PE PATUL SUFERINŢEI?... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366697_a_368026]
-
duhovnicească a Sfântului Botez, adică dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii, legiuind Botezul darului celui nou, care este din apă și duh. A luat chipul nostru cel plin de păcate pentru a-l răscumpăra pe om și a-l îndumnezei.A pironit păcatul pe crucea suferințelor Sale și l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, omul devenind din nou moștenitor al Împărăției Cerești. Este și o sărbătoare a Sfântului Său nume pentru că astăzi, la a opta zi de la Naștere, I s-a
TĂIEREA ÎMPREJUR CEA DUPĂ TRUP A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365731_a_367060]
-
lăudăm, Cruce Preacinstită, și cu puterea ta/ne păzim, cinstite lemnule, cu cântări de laudă slăvindu-te./ Ochii mei luminează-mi'i, Preacinstită Cruce, cei dinlăuntrul meu,/strălucindu-le lumina ta, și din bezna patimii ridică-mă./ S'a întins, pironindu-Se, pe tine Stăpânul Hristos, Cinstite lemn,/tuturor pe tine dându-te turn nebiruit și har și laudă.” Ultima parte este un elogiu adus Maicii Domnului care l-a născut pe Iisus Mântuitorul: „Rana trupului, vindecă-mi și cea sufletească
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
au venit doi ingerași care cântă amândoi Slavă! Domnul e cu noi! URÂRE DE CRĂCIUN Primește astăzi flori de Crăciuniță bobite mici de vâsc în buchetele din ele să-mpletești o coronița să te păzească de necaz și rele... Și pironește-o într-o stea de ger să iți colinde gingaș Lerui-Ler ca-n noaptea asta Sfântă de Ajun ni se va naște Pruncul de Crăciun. Ca-n iesle să-i așterni în suflet pat și doi pastori cu sufletul curat
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351574_a_352903]
-
El, care e palid, pierdut, cu probleme de comunicare, arată către seiful deschis. Ana simte că are picioare de plumb. Cineva o întreabă: -Ce faceți domnișoară, vreți să intrați sau nu?! -Nu... Și se dă la o parte cu privirea pironită la scena din holul hotelului. Nu se mișcă. Simte că s-a oprit mecanismul interior, nu mai gândește. Trebuie să facă ceva, dar știe, nu poate vorbi, nu poate înainta, nu se poate retrage, nu poate ataca, nu se poate
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
a izbucnit Fănel încercând din nou să se elibereze. - Stai acolo, omule! Aici faci ce eu spun la tine, a ridicat Omar vocea și l-a privit semnificativ pe locotenentul său care, imediat, cu mișcări rapide și precise, l-a pironit pe Fănel în scaun. - Eu purtat frumos cu tine. Eu dau la tine o amintire. Femeie și imagini... Dacă tu faci rău la mine, la oamenii mei, la afacerea mea..., eu liber și tu arest vei fi. E clar bine
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
Grădină pe Iisus, Cu lacrima din post mă rog fierbinte, Mai multe învieri în lume nu-s! Să nu mai fie ură pe pământ, Nimeni Învierea să n-o spurce Și Fiul Tău e Unul în cuvânt, Cel osanat și pironit pe cruce. Eu știu că înțelegi durerea mea Și bucuria Învierii, Tată, Vin Paștele, vai, Doamne cum aș vrea Să vină pretutindeni și deodată! Valeriu CERCEL POEZIE DE PAȘTI Când Paștile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri și dus
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
ajunge ca tine, îmi voi cumpăra un croșet și voi privi și eu pe fereastră la cei de pe stradă, până atunci, distracție, vin! Zâmbi și o sărută pe bunica ei, apoi ieși din casă lăsând-o pe bătrânică cu ochii pironiți pe fereastră urmărindu-i siluieta tânără pironită pe gard de lumina albă a lunii. O pierduse. Sufletul ei, viața sa. Alina era totul pentru ea și, de când mama ei plecă în Italia la muncă, fetița de numai nouă anișori, rămăsese
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
croșet și voi privi și eu pe fereastră la cei de pe stradă, până atunci, distracție, vin! Zâmbi și o sărută pe bunica ei, apoi ieși din casă lăsând-o pe bătrânică cu ochii pironiți pe fereastră urmărindu-i siluieta tânără pironită pe gard de lumina albă a lunii. O pierduse. Sufletul ei, viața sa. Alina era totul pentru ea și, de când mama ei plecă în Italia la muncă, fetița de numai nouă anișori, rămăsese în grija ei. De atunci nu o
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
și n-o să se mai întoarcă astă seară. Hai că te ajut eu să cari totul acasă. Zise Khalid, apoi își ridică fratele în picioare și se apucă să pună toată marfa în preșul cârpăcit. Ahmed rămase locului, cu privirea pironită la mișcările repezi și sigure ale fratelui său și fără să vrea, îl podidiră iar lacrimile. - Îmi lipsesc o sută treizeci de, de... Începu el să spună printre sughițuri. Khalid lăsă preșul joc, își băgă mâna pe sub tricou, apoi îi
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
mea, puțin mă incomoda. Ce-o să fac singură atâta amar de vreme în cel mai romantic oraș? Obiceiul de a-mi împărți cât mai riguros timpul, acum, mă pune ușor în dificultate. Se mijește de ziuă, iar ochii mei sunt pironiți pe fereastra din fața patului. Duminică, 15 iulie, ora 8.00. Un clopot, sau sute de clopote, cine mai distingea numărul!, dă deșteptarea italienilor. La fiecare ... trecute fix bate în ritmul unui cântec. Nu-l recunosc, dar l-aș putea reproduce
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]