178 matches
-
plăcut așa cum a fost pe Dinamo. Era altă chestie, la Roma... Așa, deci. Am mers și eu cu ei și-l pe văd pe olandez că-mi dă cureaua asta. Vorbea pe nemțește cu Katy și râdeau de se prăpădeau. Pirpiriul se răzgândi. Îi făcu semn să-ăi scoată iar cureaua. O luă, o studie câteva clipe îngândurat. - Vă rezolv. Cu cuiul. Îl dau prin foc ăi iese la fix. Un cui de doiăpe. Bătrânul se veseli. Se-așeză pe scaunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aștepte și apoi să apar la ușă gâfâind și roșie la față... Jake îmi pare mai mare, aici, la mine în casă. Întotdeauna bărbații par așa. Când ești pe terenul tău, obișnuită cu propriile tale dimensiuni, orice bărbat, oricât de pirpiriu, apare considerabil mai „consistent“. E în stare să umple un fotoliu și își lasă pantofii enormi și urâți pe unde apucă (aceștia arată rezonabil în timp ce sunt purtați, dar sunt cumplit de urâți când îi scoți din picioare, pe când ai femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite, băiete, care-i treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
privire inteligentă. Cu privirea inteligentă eram de acord, deși nu prea Înțelegeam ce Înseamnă asta, dar cu faptul că sunt frumușel, nici În ruptul capului. Pentru mine numai fetele trebuiau să fie frumoase; băieții În schimb trebuiau să fie puternici. Pirpiriu cum eram, sufeream că nu sunt puternic și că nu mă poit apăra. Și despre tata se spunea că este un bărbat frumos. Mie mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
De-s niște ,,foști" și s ușori, Își dau greutate-n gâlceavă, Și azi se mai cred seniori! Când de fapt sunt...o pleavă! FABULA BERBECULUI Într-un târg sărac, undeva spre Vaslui, Un copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând peste-amănunte voi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe hanger? - a întrebat plin de revoltă unul dintre cei de față. ― Păi cum să se pună hangiul pirpiriu și mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa puterile și interesul, așa că a înghițit în sec și de această dată... Lotrul l-a lăsat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aproape fără interpunctuație. Nu, domnule, își revine examinatorul bătrân, care avusese prima pornire să se ferească cu scaun cu tot din ușă când aceasta s-a deschis în spatele lui. Dar pe cine căutați? Lavric se numește, așa, un băiat mai pirpiriu... EXCELENT! cică ar fi exclamat bătrânul, strângând cu degete nervoase biletele de examen. Eu toată tevatura o percep vag de la grupul sanitar, unde mă oprisem să-mi dau doi pumni de apă pe față. Acum știi de ce am ales să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aiurea cu motivul 2, dar multe lucruri s-au ciocnit dur și aberant în mine de când mă știu. În jurul meu, toată suflarea muierească - fără multe excepții - căra mereu câte ceva: bunica, pe care-o strigam băbuța, se cocârja, cât era de pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acceptase În sezonul acela. Pe Henry Îl amuzase să descopere că desenatorul ale cărui personaje - mai ales frumusețile din Înalta societate și Însoțitorii lor - păreau să crească săptămânal În Înălțime În paginile revistei, era În realitate destul de scund și de pirpiriu. Se ținea drept și trăgea de umeri, ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
văzură că nu-i de glumă. Degeaba strigară să nu le calce vinetele în picioare, mahalagiii n-auzeau, nu vedeau. Îi cam dușmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. Chirică 1-a înșfăcat pe Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe cel mic cu o mână și-l vârâse între genunchi. Să-l omoare, și mai multe nu! În timpul ăsta muierile năvăliră în răsaduri și cărară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liniștea și apăsarea ce tindeau să devină insuportabile. Raționament corect, chiar dacă, până la confirmarea lui, aveau să se mai scurgă câteva nesfârșite minute. Dar ce mai conta?! - Bună seara, domnule profesor. Regret că v-am făcut să așteptați atât... Un tip pirpiriu, Între două-trei vârste, cu ochelari și chelie, Îmi zâmbea cu aerul cel mai firesc din lume. I-aș fi pus cu plăcere computerul de pe birou În cap. - Dacă ăsta e singurul lucru pe care Îl regretați În ceea ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am prins nimic și nici nu mă pasionează aceste jocuri de-a perspicacitatea. Cine sunteți? Și unde mă aflu, În fond și la urma urmei? Nu mai scot o vorbă până nu mi se răspunde. E o condiție. Jucam tare. Pirpiriul și-a coborât privirea, arborând o mină meditativă. Și indulgentă: parcă tocmai auzise o enormitate și, de dragul infantilismului emițătorului, se străduia s-o uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși se pun? - Nu se dau răspunsuri la astfel de Întrebări. - Dar ce? Un glonț În ceafă? - Oh, nu. Un glonț În frunte - cavalerismul n-a dispărut cu totul din lume. Am Înghețat. Cuvintele pirpiriului, tonul și vibrația glasului său mi s-au Înfipt violent În creieri și aveau să mă urmărească foarte multă vreme ulterior. Individul era nebun. Și criminal. Unul surâzător, dar, În chip indubitabil, nebun și criminal. Întinsesem prea mult coarda, instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi mai funcționau corespunzător, stupefacția și teama mă paralizau. În ce poveste tenebroasă intrasem sau fusesem aruncat și de ce? Cine și ce vrea de la mine? - Domnule profesor, unde credeți că ne aflăm În clipa de față? Strict geografic vorbesc... Glasul pirpiriului era În continuare calm și amabil. Am ridicat din umeri: - Mă supraestimați, imaginându-vă că după cele ce mi se Întâmplă de câteva ore Încoace... În fine... Omul dumneavoastră a lucrat impecabil, iar cloroformul utilizat este de excelentă calitate, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fi o revelație teribilă), mi-am dat seama că nu avansasem nici măcar un milimetru pe drumul elucidării enigmelor ce mă Împresurau la fel de compacte și de aberante ca la Început. Dimpotrivă, misterul devenea mai dens și mai adânc, indiferent că pirpiriul chelios scăpase din greșeală cuvântul care Îmi incendia creierii sau Îl rostise intenționat. Și, În plus, cu ori fără legătură cu asta, senzația că situația mea se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul nopții, cu tortul ei de frișcă. Nu mi-e somn. Încerc doar să-mi revin. Paharul mare, cu o porție dublă sau triplă de votcă, îmi dădea speranțe. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe care pirpiria îi avea de făcut, cu tortul de frișcă în mână, până la masă, să-l așeze, Veturia să taie prima felie și eu, înfigându-mi lingurița în prăjitură, să revin acolo de aici, de la masa de lectură a Bibliotecii, din dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lege sau dacă va fi supus vreunei legi. Naratorul, știu aceasta acum, când Luminarea mă binecuvântează, a rămas undeva în hău de timp, în acea noapte pierdută. Poate încă nici nu s-a ridicat de la masa petrecerii, urmărind absent cum pirpiria ochelaristă înaintează cu tortul în brațe. Poate cel care mă narează așteaptă ca Veturia să taie dolofana felie de tort și el, puțin absent, să-și înfigă lingurița și să se lase dus de plăcerea siropoasei prăjituri. Urmărește poate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alb, cu ochelari negri de orb, cu mâna întinsă în care ține un toiag alb, despicând aerul, pipăindu-și înaintarea, ducându-se spre bucătărie. Va asculta cum orbul discută ceva cu o femeie, poate chiar cu Veturia sau cu ochelarista pirpirie care tot insistase ca eu să gust din tortul ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]