177 matches
-
începând cu creierul. Deși în întreaga sa viață nu a pus piciorul pe altceva decât pe zăpadă și nu s-a deplasat decât cu schiurile sau cu sania trasă de câini sau reni, acum, aflându-se în fața acestui bărbat cam pirpiriu, era mai mult ca sigur că a mai stat de vorbă cu el, poate chiar de mai multe ori, tot în același loc, că a mai fost pus în aceeași situație neplăcută; dar când? Într-o viață anterioară? Mai mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe care le cuceriseră chiar de la Ștefan cel Mare. Într-o singură domnie, Moldova a fost decuplată de teritoriile strategice din nord și, mai ales, din sud, înscriindu-se pe un curs descendent. Cu timpul a devenit un stat din ce în ce mai pirpiriu din trupul căruia nu au ezitat diverse puteri să se înfrupte. Totuși, s-ar putea spune că prin acțiunile sale, Petru Rareș a impus o anumită prudența din partea Sublimei Porți. După cucerirea Tighinei, turcii nu s-au mai extins în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Velisar Teodoreanu: "L-am întâlnit pe Matei prima oară la mătușa mea Margareta Miller-Verghy [...] domn de oarecare vârstă, distins și urât [...] parcă era dintr-o ilustrație veche de roman franțuzesc [...] înfățișarea neașteptată [...] aerul desuet [...]. Era în întregime mic, îngust și pirpiriu, și totuși impozant în felul lui [...]. Hainele lui Matei erau scrupulos periate și cămașa albă de o impecabilă curățenie [...] nu se știe unde stă, ce mănâncă, unde doarme [...]. Unii spuneau că doarme pe o bancă în Cișmigiu [...] se mai spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
-mi aduc aminte prea bine unde eram. Maica și taica, înăuntrul bisericii cu vreun schimnic scriau acatiste - și noi pe afară. Bătea soarele dinspre apus și cum stam așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ, numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă noi smiorcăia și se agăța când de mine când de Constantin: „Neică, dar aci ce-i?” și ridica mânuțele spre chipurile din smoala gheenei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Varga șovăi câteva secunde, mormăind. În dreapta lui, țeava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol murmură leneș: ― N-am arme... Omul se opri la doi pași. Varga sâsâi nerăbdător, furios: ― Caporal, percheziție corporală! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pipăiră buzunarele, repede, speriate. ― Trăiți, don' locotenent, n-are... ― Patru oameni la escortă! strigă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De-s niște ,,foști" și s ușori, Își dau greutate-n gâlceavă, Și azi se mai cred seniori! Când de fapt sunt...o pleavă! FABULA BERBECULUI Într-un târg sărac, undeva spre Vaslui, Un copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând peste-amănunte voi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de mare Încât să permită așezarea pe lungime a două cadavre, de fiecare parte a scurgerii. Dar acum, sub cuțitul și sub fierăstrăul chirurgical era un singur cadavru, acela al unui bărbat. Instrumentele erau mânuite cu pricepere de un tip pirpiriu, ușor adus de spate, cu părul negru și frunte Înaltă, cu ochelari pe un nas lung, coroiat, cu mustață Îngrijită și o barbă scurtă. Purta cizme de cauciuc, un șorț mare, mănuși de cauciuc și un guler apretat și cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând o cămașă albă cu o cravată roșie lată și o pereche de pantaloni bufanți, spuse: - Nu este adevărat - nu lucrează. Doar dacă nu cumva a lucra înseamnă să te uiți la aceeași pagină mai bine de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apucă un fel de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă, ficior! Mă, ficior! Mă, ficior! Uiuiu, uiuiu, uiuiu, bum-bum-bum! Mă, ficior de la Bihor cu cuțâtu la chicior!” Și roata se Învârte și joacă lumea la nunta lui Bitancu. Bitancu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acceptase În sezonul acela. Pe Henry Îl amuzase să descopere că desenatorul ale cărui personaje - mai ales frumusețile din Înalta societate și Însoțitorii lor - păreau să crească săptămânal În Înălțime În paginile revistei, era În realitate destul de scund și de pirpiriu. Se ținea drept și trăgea de umeri, ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plin ochi cu apă de ploaie ar putea pretinde că i-a stins și amintirea. Încă de la ivirea zorilor, Nemirovsky și magul trudeau, ticluind un număr nelămurit și poate chiar nesfârșit de lampioane din bambus fraged. Iar eu, cercetând imparțial pirpiriile măsuri ale casei și șuvoiul neîntrerupt al mobilelor, am ajuns să cred că nesomnul meșterilor era zadarnic și că nicicând, poate, nu avea să se mai aprindă vreun lampion. Vai de viața și de zilișoarele mele, mi-am mărturisit greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
io dă alde Lagrange. Da acu ți-i pot zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai da un marafet pă el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine croit. Am vestea coaptă la primă mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-și pună lanț la ușă. Să nu primească pe nimeni străin în casă. Să deschidă un proces dacă e somat sau brutalizat. Să meargă în audiențe în orice loc posibil și să scrie memorii după memorii. Un fost avocat pirpiriu și guraliv îi explicase câte legi există în legătură cu contractele și cu locuințele și cu raporturile dintre locatari, dar se vede că nu mai știa ce-l interesa pe el ori nici nu-i era gândul la asta. Și atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o femeie care după un timp începe să chiuie și să râdă ascuțit și în cascade și apoi, invariabil, se aude dușul. Actorul de alături repetă la nesfârșit noul său rol, cu un glas de bariton. Pe același palier, bărbatul pirpiriu cu nevastă foarte grasă a venit din nou beat, o bate, o dă afară din casă și ea chiuie și strigă după ajutor fugărită și pașii ei călcând repede pe trepte zguduie scările și blocul. Mai jos, câinele șchiop crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ochi negri și grumaz prelung, în ferecătură de cupru, își cumpăni ușor torsul și trupul zvelt, purtător de șuvoaie de perle și de alte frumoase podoabe. Zise cu oarecare reproș: Străine, care te numești Albert, îmi pari așa de pirpiriu și când colo te mai și sângerezi fără rost!... În ce privește florile din pădurea noastră fără margini, nu te sfătuim să încerci a răpi pe vreuna dintre ele! Nu ai avea puterea să cari floarea pe prăvălatecul suiș, către Lumea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dezmorți articulațiile. Îi urmărea pe militarii care-i treceau prin față pentru a ajunge la un șir de debarale. Nici un supraom printre ei, nici un "Mister Mușchi", dar toți erau bine proporționați și rezistenți. Se gândea că, dintre ei, cel mai pirpiriu ar fi în stare să alerge o zi întreagă pe suprafața unei lumi cu doi g gravitație cu costumul în spinare și luptând, apoi să-și petreacă noaptea reparând un ordinator. Mușchi și inteligență din plin, chiar dacă limbajul lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în loc de-orice altceva. „Nu-i prima oară.“, a mârâit Mihnea. Știa el ce știa. O mai pățise o dată, prin ’88, în Drumul Taberei. Cezar îi înjurase pe unii într-o scară de bloc: doi elevi de liceu, mici și pirpirii. După vreo trei străzi, pirpiriii au ieșit în față pe-o scurtătură. Nu mai erau nici doi, și nici așa de mici: se strânseseră vreo zece, iar în mâini învârteau lanțuri și robineți. Jurai că înghițiseră vitamine pe drum. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i prima oară.“, a mârâit Mihnea. Știa el ce știa. O mai pățise o dată, prin ’88, în Drumul Taberei. Cezar îi înjurase pe unii într-o scară de bloc: doi elevi de liceu, mici și pirpirii. După vreo trei străzi, pirpiriii au ieșit în față pe-o scurtătură. Nu mai erau nici doi, și nici așa de mici: se strânseseră vreo zece, iar în mâini învârteau lanțuri și robineți. Jurai că înghițiseră vitamine pe drum. Până să apuce Mihnea să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti ușa în nas și trase zăvorul. — Salut, Ganka, ticălosule! Ce, nu-l așteptai pe Parfion Rogojin? repetă Rogojin, ajungând până la ușa salonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zici sărut mîna! te văd jos, îți iei în primire stația dinainte de Bacău, Itești golul prezenței proprii, numele de afară panoul luminat, spațiul luminat înăuntru, stațiile index toponimic, apa Bistriței hidrocentrala, tatonează trei cerșetori pe culoar, sinapse cînd întîlnim privirile, pirpiriul agățat de mîner, îmi dați și mie un ban? dialogul degajat dintre ei, mai înainte. Vineri, 5 septembrie, ora 0,15, în sala de așteptare a gării Bacău, locul același ca în călătoria a cincea, în transă, călugărul fața suptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că știe, în stație! plină de rîsete Cristină, mă uitam, poate îmi șterpelești pantoful! mă descălțasem, castelul și el victimă a munților, stilul înseamnă ruină, a servit la filmări, Sergiu Nicolaescu film de război, valea s-a întins, casele tot pirpirii, furnalul la Zlatna mai înalt ca muntele, pe spatele lui plumb sau aur deasupra orașului, platforma industrială ruine, betoanele halelor le-au spart pînă la sol, alte schelete rămase, eram la Sighetu Marmației, muzica determinație obscură, de ce vine prin șofer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din ultimele 30 aflate în magazin. O femeie m-a rugat fierbinte să-i las și ei 10 ouă. Avea fața suptă și gălbenoasă, o burtă țuguiată și un copil cu capul mare cît o baniță așezat pe un corpușor pirpiriu că te întrebai cum oare de îl poate duce. Tușeam mulțumit cînd mi-am adus aminte de omulețul meu și de tot ce-am povestit pînă acum. Eu eram altfel. Capitolul II Prin hățișurile democrației Destăinuiri din copilărie Explică-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveam de unde ști că tocmai tocmai Stati se ocupa cu... prelucrările, fiind activist la Secția de propagandă a CC al PCM. De altfel, cred că tocmai în această calitate i-a fost îngăduită vizita la Iași, fiindcă scrisul îi era pirpiriu de tot și, peste patru ani, avea să fie exclus din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Boacăna a fost prea mare, astfel justificându-se excluderea fără precedent a unui scriitor din aparatul de propagandă însărcinat cu îndoctrinarea scriitorilor! Publicându-și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
medităm noi la dânsa; dar, eu unul, întocmai ca Moș Ion Roată, am o nedumerire: de ce, onoratul nostru Minister nu s-a gândit la ceva mai trainic, mai rezistent, și-a tipărit diplomele pe un astfel de cartonaș buclucaș, subțire, pirpiriu? Chiar și carnetul de șofer e făcut mai cu grijă, cartonat, pânzat, poți să-l pui frumușel în buzunar, dar foaia asta, ce să facem cu dânsa, s-o înrămăm? S-o cartonăm?... Dați-ne un sfat!... Hm!... Prorectorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o mapă cu acte... Pe dânsa urmează s-o onorezi, adică s-o valorizezi prin tot ce vei cerceta, publica și lăsa în continuare. Dacă nu-ți probezi calitățile, disponibilitățile pe care această diplomă le sugerează hârtia asta aurie, subțire, pirpirie cum zici dumitale nu valorează nici cât o ceapă degerată!... MAESTRUL IRIMESCU LA FĂLTICENI 1 În anii de ostracizare, 1975-1980, am fost înlăturat din învățământul superior ca "necorespunzător politic". Am fost transferat atunci într-un post anume înființat și instalat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]