229 matches
-
emoționată cele pe care le imprumuta pentru mama ei. Stătea cuminte cu degetele încrucișate, ca să nu se dea de gol, pentru că de fapt le lua pentru ea. Vroia să pășească în lumea celor mari pe ușa din spate a vieții, pitită ca un mic detectiv în spatele paginilor și a cuvintelor noi pe care le citea și pe care de multe ori nici nu le înțelegea. A continuat să citească, să le recitească, până într-o zi, când a descoperit adevărul în
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
peste Iordan. De fapt, toate partidele trebuie să se hotărască cu cine merg în noile proiecte. Rateurile de stagiară (!) ale doamnei Bran s-au estompat, nemaifiind lăsată să debiteze impresii personale despre perdelele palatului din deal. Cucuveaua stă și ea pitită, pe la streșini, până se liniștește viforul. Vom vedea, la vremea ghioceilor pe la casa cui mai cântă. În miez de noapte. Frigul lui Gerilă a intrat în oasele multor baroni și lichele mai mărunte, mult zgomotoase, ce-și așteaptă strigarea la
TABLETA DE WEEKEND (98): PLEACĂ PONTA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377064_a_378393]
-
-o babă e turbată, Alta este supărată; Dacă una-i delicată, Alta este îngâmfată; Una-și scutură cojocul, Alta-n sobă face focul; Una-și vede doar de treabă, Alta doarme. Iar o babă Prin ogradă rătăcită Șade după gard pitită. Întrebarea-i câte babe Și mai grase, și mai slabe, Și mai rele și mai bune, Cu ochi verzi sau de cărbune, Pe ploaie sau pe ninsoare, Sau sub cerul blând cu soare, Vin în martie pe-afară, La-nceput
ZILELE BABEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377849_a_379178]
-
inimi ce tăinuiesc, Unde clipele-s deschise Mângâind vremea amară. Gând și vise, Chipuri simple, Din trecut ce povestesc. Râdeți iar, din suflet, dulce Cu sunet din cristal alb Nu simțiți cum se tot duce Timpul fără contenire, Ca și cum arătătorul, Pitit bine in artere, Ar alerga pe ceasornic În grăbita-i învârtire? Trece viața-n așteptare Nelipsită de tristețe, Fără dulcea ei uitare-n Sărbători de paradis... Stingeți doru-n întrebare Și aprindeți în ea steaua Cu luminile pe care Le găsiți
ÎNTREBARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376363_a_377692]
-
ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească! doar marele maestru de licăr și scântei, văpaia prinsă-n ruguri, întoarse către ei o vorbă înțeleaptă ce arse
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
Ouăbei, fost negustor de ouă, striga : ouă bei (bă), Besensac are o istorie și mai ciudată. L-a adus boieroaica în sac, fiind prins la furat și de frică, săracul, trăgea câte una... Cârcâdaț este numele unui joc, de-a pitita. De fapt nu se poate stabili o distincție clară între poreclă și nume. În sat oamenii nu se strigau cu numele de botez, ci cu poreclele: Mantaroșie, Împușcatu, Marmporoșblanc, Pilelungă, Troscot, Usturoi, Udubeașcă etc. Personajele folosesc proverbele și zicătorile locului
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Opera ta, Mihai, e-o măreție! Parcă-i o pictură desăvârșită Și din culoarea ei neliniștită Ar susura -suav- o simfonie... În versul tău plutește veșnicie, -Așa- ca-n,.. iubirile mari. Pitită, Prin strofe, trece-o undă răzvrătită, Fiorul-vânt pornește să adie... Rima prinde iute să ne-nfioare, Emoții cresc în clipa următoare! În poezie, doina prinde viață... Scrierea ta, Mihai, vibrant-sonoră În stihuri geniale se răsfață Și,.. sufletele noastre le adoră... Referință
PENTRU MIHAI EMINESCU de LIA RUSE în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376188_a_377517]
-
iulie 2014. Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugare Să plângă, să râdă, să cânte cu valuri nebune ori calme, Să uite că viața-i un film cu imagini mai dulci ori amare, Că este un strop de lumină pitit în sfioasele palme. În marea speranței înot ca delfinii zglobii și răbdurii, Cu sufletul nins de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Citește mai mult Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugareSă plângă, să râdă, să cânte cu valuri nebune ori calme,Să uite că viața-i un film cu imagini mai dulci ori amare, Că este un strop de lumină pitit în sfioasele palme. În marea speranței înot ca delfinii zglobii și răbdurii,Cu sufletul nins de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine...Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte conduriiși cum s-or mula pe nevrednicul trup
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
ce se-ntinde nesfârșit și-mi toarnă vina Să mă-ngroape, să-mi înghită ultimul surâs spre tine; Poate mă oprești din moarte! Dacă nu tu, atunci cine? Aștept zorii să răsară, din coșmar să mă trezească (Ea, minciuna stă pitită, adevăr să mocirlească). Din pământ, din iarbă verde o voi scoate la vedere; (Sub arcușul poeziei, orice buruiană piere). versuri, Vio Petre Referință Bibliografică: Coșmar / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi
COŞMAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374786_a_376115]
-
lada-ncapatoare-i o bundița, O ie și-o catrința de fetița, Costum de mire ce a fost purtat De omul care-n viat-i-a fost bărbat. În colțul lăzii, să vedeți minune: Pastrata-n cartea cea de rugăciune, Pitita între cele vechi vesminte, Se află poză mamei celei sfinte. O ia bunica și la piept o strânge, Pe sipet lasă capul și ea plânge; Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte... Referință Bibliografica
SIPETUL BUNICII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378690_a_380019]
-
flori de primăvară În poala verdelui ,sub nor, Să-l soarbă cerbii la izvor! Și zău,aș țese-n fir de iarbă Pe-a inimii altar degrabă Portretul tău,sub doină caldă Că-n suflet bade, nu ți-s dragă! Pitit demult sub cingătoare Mi-e busuioc de ursitoare, Mă leg cu dorul pe cărare, Tu, bade,nu mă vezi în cale! Las' ochii în ascuns să plângă Și-n ie îmbrac dorul nătângă, Închin cu cerbii jos izvorul.. (De-ai
DE-AI ŞTI TU,BADE! de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378761_a_380090]
-
Cine, în anii pustiului realist-socialist, nu s-a lăsat vrăjit de performanța stilistică a unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei radiografieri permanente, zi și noapte, în care viața se consumă, firesc (un firesc filmat!), în datele ei cele mai anodine. Protagoniștii devin astfel eroi de-o zi ai planetei. Ce,-i puțin lucru? În care din noi nu stă pitită această devoratoare dorință de a fi... văzut? Mistuitorul ambîț e cu atît mai acut cu cît persoana/persoanele sînt oameni ca toți oamenii, neîncercați de... talente vizînd obligatoriu mediatizarea. (În ce ne privește, ce sînt, la urma urmei, deocheatele alaiuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop, că sub învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singură direcție: cea antioccidentală, mai precis antiamericană. Nu e greu de aflat dacă facem chiar și cel mai mic efort endoscopic unde se află declanșatorul. În ce zonă a ființei, mde, naționale, infestată jumătate de secol de bubonica roșie, stă pitit declicul. Văzînd în organismul colectiv reflexul celui individual, lesne putem detecta presupusa tară. Complexele calicului-leneș, manipulat de comunism, au lucrat în chiar această direcție: a urii pentru semenul capabil și întreprinzător, iar ținta comodă a propagandei a fost, firește, lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă stă pitită permanent doar starea de greață (sartriană, evident...). În dimineața asta de mult așteptat ianuarie, pastele ce țîșnesc din tuburi au parfumuri nemaiîntîlnite. Vă invit să vă convingeți. Cafeaua e caldă. 15 februarie Ce reconfortant e să te afli printre cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ce eforturi depunem ca să ne motivăm frivolitatea! (Să ne-o motivăm, dar și să ne-o salvăm. Pentru că oricît am ține să nu fim considerați frivoli, undeva, în țesuturile adînci ale alcătuirii noastre cît de nobilă o fi ea stă pitită fărîma de înclinație spre ușurătate și bagatelă. Nu neapărat blamabilă, de vreme ce sîntem convinși nu numai noi, artiștii, dar și matematicienii că mica doză de adjuvant frivol face bine chiar și celui mai sobru demers, o face, la urma urmei, mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea, Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și găsește un corespondent pământean. E o țintă care mai curând ne Înspăimântă prin intangibilitatea ei, decât ne Îndeamnă la o prefacere spirituală insistentă, continuă. Dar nu numai țintele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din grădină, găurile din garduri prin care te poți strecura spre alte zări. Afli de una și de alta, că nu tot ce-ți dorești se Împlinește, că nu tot ce zboară se mănâncă și că viața e grea. Stai pitit pe sub... (Doamne, nu-mi mai aduc aminte cum se cheamă!) un fel de schelă pe care este cocoțat un butuc de brad, unde doi oameni - tata și un vecin - trag la trașcă - unul pe butuc, altul sub butuc -, iar rumegușul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu va aduce mare lucru În plus, pentru cunoașterea lui: «L-au gonit patronii-n multe rânduri», până când Într-o zi au fost goniți ei Înșiși; a fost decorat cu „Ordinul Muncii”, cu care ocazie «și-a ștersă o lacrimă pitită»; iar astăzi «dă fontă cu toptanul». E limpede că această bucată nu e fructul unui studiu Îndelung al vieții ci o plăsmuire după o schemă-tip. (Ă). Într-un mod asemănător procedează Cezar Drăgoi, când Încearcă să ne Înfățișeze pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru pace (Viața românească, 10), de Ion Gh. Boldici e un sfătos demodat, unchi asul din Slăvim pe Vladimir Ilici Lenin de N. Tăutu un vorbăreț asemănător, iar «un viitor candidat de partid» al lui Frunză Își șterge «o lacrimă pitită ca un bătrânel». (Ă). În poezia noastră avem Însă exemple destule de eroi cu adevărat pozitivi (Ă). (Ă). Ne mărginim la câteva exemplificări din poeții noștri tineri. Veronica Porumbacu surprindea În poezia La verificare (volumul Anii aceștia, 1950) un moment
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi. O grenadă care împrăștie morții. O bucată de zid se năruie - violența soarelui. Neamțul se încurcă, înfășurându-se printre trupurile în haine vărgate. O baracă arde. O ființă, pe jumătate despuiată, se târăște salvându-se din flăcări
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]