171 matches
-
Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării " În fața primejdiilor, există, așadar, invenții individuale ale animalelor, care sunt transmise apoi posterității speciei. Acestea sunt invenții literalmente culturale. Este cazul pitulicilor elvețiene care migrează de obicei în Africa. Multă vreme s-a crezut că pleacă în Senegal trecând prin Gibraltar, ghidate doar de instinct. Până când un cercetător german a înaintat teza conform căreia ele s-ar lua după stele. Să se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Ba deloc. Germanul a experimentat teoria în laborator, închizând câteva exemplare într-un planetariu. Jucându-se cu poziția stelelor, a declanșat reflexele migratoare în direcția în care a vrut. Să spunem deci că migrează ghidată de stele. În orice caz, pitulicea aceea nu știe să zboare decât din Elveția în Senegal, trecând prin Gibraltar, și așa va face mereu... Ei bine, nu. De când păsările au început să fie hrănite iarna, în Anglia, cu grăsime și semințe, o întreagă populație de pitulici
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pitulicea aceea nu știe să zboare decât din Elveția în Senegal, trecând prin Gibraltar, și așa va face mereu... Ei bine, nu. De când păsările au început să fie hrănite iarna, în Anglia, cu grăsime și semințe, o întreagă populație de pitulici a prins obiceiul de a hiberna dincolo de Canalul Mânecii, folosind alte stele pentru a ajunge la o altă destinație... Mă fascinează păsările pentru că facem parte din aceeași lume. Pentru mine, pasărea reprezintă ideea, mobilitatea ideilor. Nimic nu poate opri ideea: puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
elemente de ornitofaună, mai amintim, grație documentației furnizate de către inginerul silvic Cătălin Iftimie: sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), sturzul cântător (Turdus philomelos), ciocănitoarea de pădure (Lullula arborea), câneparul (Cardulis cannabina), mai multe specii de pițigoi, iar în timpul iernii, gaițele nordice, pitulicea (Phyllocopus collybittie), fâșa (Anthus trivialis), țiclanul (Sita europaea caesca), porumbelul de scorbură (Columba venas), dumbrăvioara (Caracius garrulus) ș.a. Dintre răpitoare amintim: gaia roșie (Milvus milvus) și viesparul (Pernis apivarus). Unele insecte își desfășoară ciclul vital pe stejar: curculionide (Orchestes quericus
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
râsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris) etc. Avifauna este reprezentată prin numeroase păsări sedentare, sezoniere sau de pasaj, între care amintim: ciocănitoarea, pițigoiul, cinteza, măcăleandrul, cojoaica, gaița, cioara, stăncuța, cucul, pupăza, scorțarul, coțofana, graurul, forfecuța, alunarul, sturzul, codrașul, botgrosul, pitulicea, privighetoarea, scatiul, prundărașul, fluierarul de munte, turturica, sticletele, presura, gaia roșie, cristeiul de iarbă, porumbelul de scorbură, porumbelul gulerat, ciocârlia de pădure, lăstunul, rândunica, brumărița, mătăsarul etc. Mai rare sunt păsările mari: cocoșul de munte, ierunca, prepelița, potârnichea, găinușa de
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în Evadare. În genere, facilitatea îi minează proza. C. a fost însă o bună autoare - inventiva, vie - de literatură pentru copii (Căsuța lebedei, 1922, Fluierul fermecat, 1924, Să povestim, 1931, Bombonel și Totonel, 1936, Kiki și Riki, 1936, Pit și Pitulice, 1946, Ciufuleț, 1959, Drum fără popas, 1960). Pentru cei mici, a tălmăcit (din H.Chr. Andersen, Ch. Perrault, C. Pineau), a adaptat (Aventurile unui mic bucureștean, după A. de Bréhat, 1923,Măriuca, după Spielhagen, 1925) și a romanțat (Între până
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
București, 1924; Măriuca, București, 1925; Să povestim, București, 1931; Trupul care își caută sufletul, București, 1932; 30 de zile în studio, București, 1933; S.O.S., București, 1935; Bombonel și Totonel, București, 1936; Kiki și Riki, București, 1936; Pit și Pitulice, București, 1946; Femeia și cătușele ei, București, 1946; Evadare, București, 1947; Ciufuleț, 1959; Drum fără popas, București, 1960; Între până și spadă, București, 1963. Traduceri: W. Hauff, Cerșetoarea de la Podul artelor, București, 1913; E. Bellamy, În anul 2000, București, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
toată vara îndărăt, așa cum umblă și ea îndără t. (Gh.F.C.) Untul de cuc e bun de inimă. (Gh.F.C.) Vrăjitoarele te farmecă cu limbă de cuc. (Gh.F.C.) Creanga pe care a cîntat cucul e bună de farmece. (Gh.F.C.) Cucul sparge ouăle pitulicii și le pune pe-ale lui în loc. (Gh.F.C.) Voinicii și haiducii aveau limbă de cuc și cap de șarpe tăiate cu ban de argint în luna martie. (Gh.F.C.) Farmece de dragoste se fac cu cap de cuc, scursură de candelă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Pe urmele lui Don Quijote, București, 1942; Romancero, București, 1947. Traduceri: Ricardo León, Iubirea iubirilor, București, 1922; Joan Maragall, Laude, București, 1922; Prozatorii spanioli contemporani, pref. trad., București, 1923; Cămilo Castelo Branco, Iubire de pierzanie, București, 1927; Giovanni Verga, Povestea unei pitulici, Râmnicu Vâlcea, 1939; Armando Palacio Valdés, Sora Sân Sulpicio, București, 1940; Pedro Calderón de la Barcă, Viața este vis, București, 1942, Doamna Spiriduș, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1966; Lope de Vega, Teatru ales, pref. trad., București, 1943, Fata cu ulciorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Ele caută de mâncare pe pământul proaspăt arat. Florile toamnei, tufănelele și crizantemele se mai bucură încă în acest sfârșit de toamnă, iar păsările călătoare se pregătesc să plece în țările calde. Rândunelele nu mai găsesc hrană. Doar vrăbiile, sticleții, pitulici rămân, căci se mulțumesc și cu firimituri primite de la copii iar cu frigul s-au deprins cât de puțin. Cocorii pleacă în stoluri, adică mulți la un loc. În frunte zboară cel mai voinic cocor. Când acesta obosește, altul îi
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
cu gulerul acela cusut de mînuța ei, un guler fin, de un alb scrobit, cum rareori se întîlnea chiar și la școala Normală, care era renumită prin uniformele elevelor ei. Era o zi însorită, gîzele fremătau, în aer se roteau pitulici. Pe un picior, ciorapul alb căzuse puțin și făcea niște cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
te cânt ca în povești, Cum curgeai în jos, de lină, Să-ți sorb apa din izvoare, Pe la «Moara de hârtie», Ziua în arșița mare... Șopotindu-mi numai mie ! Dar voi, văi cu zmeuriș, Dar voi, fete și feciori, Cu pitulici în frunziș Cu obrajii roșiori, Și cărarea cea umbroasă, Mai jucați o învârtită, Pe unde urcam voioasă ? Colo-n lunca cea vestită ? Fruntea Malului Și acuma văd aevea O cărăruie pe muchea unui deal, în asfințit de soare, Cînd alergam
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în această lume? ș...ț Și atunci apăru, în asfințit, o siluetă familiară, care se apropie de noi și spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de rău, i-am mai fi putut găsi aici: Se îngrămădesc puțin, dar e loc destul, înăuntru
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
mesele lungi cu vesela lor de aur și de argint și acolo încălzeau căminele din marmură italiană sculptată, în care ardea, seară de seară, câte un stejar întreg, cu un milion de frunze și cu cuiburile de ciori și de pitulici, până se prefăceau în cenușă. Și acum, iată-l acolo pe Nicholas Greene, poetul, îmbrăcat modest, cu pălăria pleoștită pe ochi, o haină neagră și o pungă în mână. E firesc ca Orlando să fi fost puțin dezamăgit când s-
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
în timp ce DEX-ul stipulează că morunul e „Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru prin grăsimea lui albă (acipenser huso). Din beșica ș!ț lui se face clei de morun”; păsăruica, ce nu poate fi altceva decât pitulicea, e dată drept... sticlete. Descurajante - ce să mai vorbim! - asemenea întreprinderi iresponsabile... Eu unul, de-a dreptul vlăguit și dezorientat, am renunțat să duc la capăt colecția de gafe care s-ar putea aduna din toate cele 300 de pagini
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
deseară, în culise, Omoară-te de dragul meu." Ci eu m-am dus tăcut acasă Și despicînd lin firu-n patru, Întins în perini de mătasă, Gîndesc să nu mai merg la teatru Și îi clocesc o răzbunare Cît oul crud de pitulice-n Albuș și gălbenuș. Drept care, Beau rochii calde și-ascut brice!
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
umbla orbeț, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmbobocește-ți memoria. Descotcodăcește-ți cugetul. A se scuti, urlă demențial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleșteoc clăbucărit în balige de pitulice, de bibilice. La baie, la baie! Spulberă-ți sensibilitatea în trei sute șaizeci și cinci de bucățele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii, ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
cerceaf îmbrățoșați Fincă nu este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix precis!!! P.S. Dragul nostru Anton Pann Mi-a zis c-un surîs complice Pup-o domne fii avan N-o lăsa că-i pitulice Care zboară în tavan Și rămîi citind pe Nietzsche...
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
cenușiu ("Canis lupus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), corb ("Corvus corax"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-zăvoi ("Tringa ochropus"), huhurez-mare ("Strix uralensis"), pitulice ("Sylvia nisoria"), fluturi, dar și „17 specii rare sau foarte rare de viespi“. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Brașovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
activat până în 1991, anul desființării ansamblului. În 1991 a fost angajat la Ministerul de Interne, direcția pentru cultură, artă și sport. A reorganizat ansamblul artistic "„Ciocârlia”", unde i-a adus pe interpreții de muzică populară Mioara Velicu, Benone Sinulescu, Mioara Pitulice etc. A inițiat o suită de spectacole literar-muzicale în sala de festivități a ministerului, cu o tot mai vie deschidere spre publicul larg. A devenit directorul ansamblului „Ciocârlia”, cu care a întreprins multe turnee în țară și peste hotare. În
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
cuvine să ne descrie totul (...). Exemplele se pot înmulți la nesfîrșit, poetul folosește variate mijloace de acest gen pentru a ne da iluzia participării la povestirea să, ajungînd la interpelări directe, precum ăAi auzit? în sineala nopții a ciripit o pitulice / Ai văzut? urca apă la deala etc.". Creația lui Virgil Mazilescu i se înfățișează criticului refractara la analize, beneficiind de procedee "atît de perfect disimulate", încît frizează spontaneitatea unui creator "vizitat de zei", cu o rostire "aproape pythică". Entuziasmul sau
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
în colțul scenei. Nu are armă.) Aerul ăsta îți face o poftă!... (Ia un sandviș și îl duce la gură, dar tocmai atunci îl vede pe Militar și, șocat, începe să tușească.) BEN (ascultând la copaci): Ce e asta?... O pitulice sau un scatiu? MAMA: N-are importanță; totul, de fapt, este că aici poți să asculți nestingherit toate drăcoveniile astea... Duce sandvișul la gură, dar tocmai atunci îl vede pe Militar și începe să tușească. Lui Max.) Ai văzut?::: MAX
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
valuri), ea prilejuiește traducătorului recompunerea unei simfonii de referințe culturale. Sunetele trec dinspre zgomot, dizarmonie, spre împăcare, căci „năvodul e tras tot mai sus”, până la urmă toți suntem aduși la mal: „Ce cântec se aude? De bufniță, de privighetoare, de pitulice? Se aude sirena unui vapor; pe șina tramvaiului se aprind scântei de lumină; copacii se înclină cu gravitate și se îndoaie spre pământ. O boltă de lumină stă deasupra Londrei. Nu trebuie să ne scape niciun sunet, nicio mișcare”. Concordanțele
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
solemn, dacă vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
această dezinvoltură casnică într-un spațiu care îți impune unele constrângeri. Putem compara situația cu invazia unor popoare barbare. Am mai spus, dar nu contează. Să vă intre bine în cap. Ornitologul englez E. Howard specialist în viața socială a pitulicilor a emis primul ipoteza că ființele umane au prin natura lor tendința de a-și însuși teritorii și de a-și manifesta cu acest prilej instinctul de agresiune. De unde ideea despre caracterul înnăscut al proprietății private. (A. Bourgeot) Ambele triburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]