407 matches
-
o piuă, o moară, patru fierăstraie, o biserică, o școală mixtă și o populație de 336 de locuitori în 65 de case. Comuna Stănești, formată din satele Stănești, Părăești și Podurile, avea 988 de locuitori. Aici existau două mori, două pive, șapte fierăstraie, două biserici și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunelor Corbșori și Poenărei și comasarea lor cu comunele Stănești, respectiv Corbi, aflate acum în plasa Râul Doamnei a aceluiași județ. Comuna Corbi avea 2146 de
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
Doamnei a aceluiași județ. Comuna Corbi avea 2146 de locuitori în satele Corbi și Poenărei; iar comuna Stănești avea 2147 de locuitori în satele Corbșori, Pârâești și Stănești. În 1931, în comuna Corbi sunt consemnate în plus și satele Alexandria, Piua și Sghiab. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș, iar în 1968, au trecut la județul Argeș. Tot atunci, comuna Stănești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Corbi. În comuna Corbi se
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la Lunca Priporului, frecventată de 45 de elevi, 4 biserici la Nehoiașu, Jețu, Bâsca Rozilei și Cașoca, 58 de fierăstraie, o moară de apă, 16 făcae, 4 pive și o cășerie pe muntele Siriu. În 1925, comuna Nehoiașu avea 4028 de locuitori. În 1931, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu, având în compunere satele Bonțu, Broasca (reședința), Cașoca, Gura Siriului, Înșelata, Muscelușa și Pițigoiu. În 1950
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
existat teascuri de o tehnologie mai primitivă pentru obținerea uleiului de sâmburi și pentru tescuirea fructelor și obținerea cunoscutului „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. Privind harta localității se constată cu ușurință o structură complexă a așezării, structură cu vatra alungită pe directiile nord/est - sud/vest și nord/vest - sud
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
perfecționate au fost întâlnite la preotul satului și la Pamfir Haiduc, unde, în cantități mai mari se obținea cunoscutul „liur” și „oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. În perioadele de pauză dintre muncile agricole cum erau: „pusul”, „culesul”, „sapa” și „secera”, femeile confecționau din cânepă și mai rar din in, țesături subțiri pentru
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Morteni făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și avea în compunere satele Morteni, Cacova, Vultureanca și Balomireasa, cu o populație totală de 1842 de locuitori. În comună funcționau o moară, o piuă cu aburi, trei biserici și o școală. În 1925, comuna era inclusă în plasa Găești a aceluiași județ și avea în compunere satele Cacova, Morteni, Vultureanca și Drăghești, cu 3125 de locuitori. În 1950, a fost transferată la raionul Găești
Comuna Morteni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301180_a_302509]
-
comuna făcea parte din plasa Bistrița a județului Neamț și era formată din satele Costișa, Ciolpanu, Mocani, Orbicu, Sbereștii de Jos, Sbereștii de Sus și Mânoaia, având în total 1737 de locuitori. În comună existau opt mori de apă, două pive pentru sumane, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2850 de locuitori în satele Costișa, Mănioaia, Orbicu și Sberești și în cătunele Ciolpanu și Mocani. În 1931, comuna mai avea în compunere
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]
-
sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: complexul de instalații tehnice hidraulice din cartierul Boiștea, cuprinzând o dârstă hidraulică (datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea), o piuă hidraulică și o vâltoare (ambele de la începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1808, cu adăugiri în 1884); moara de apă Hazaparu (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfinții Boievozi” (1813) din satul Lapoș; și
Dărmănești () [Corola-website/Science/297039_a_298368]
-
Ostrovu-Constantin și Strâmbu, având în total o populație de 925 de locuitori. În comună funcționau două școli mixte cu 24 de elevi și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Piua Petrii, cu satele Piua Petrii și Brăilița, având o populație de 1528 de locuitori. Și acolo funcționau două școli și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Giurgeni cu 877 de locuitori în unicul său sat, în plasa Țăndărei
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
și Brăilița, având o populație de 1528 de locuitori. Și acolo funcționau două școli și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Giurgeni cu 877 de locuitori în unicul său sat, în plasa Țăndărei a aceluiași județ, și comuna Piua Petrii în aceeași plasă și în aceeași componență, cu 1737 de locuitori. În 1950, comunele Giurgeni și Piua Petrii au trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
Socec din 1925 consemnează comuna Giurgeni cu 877 de locuitori în unicul său sat, în plasa Țăndărei a aceluiași județ, și comuna Piua Petrii în aceeași plasă și în aceeași componență, cu 1737 de locuitori. În 1950, comunele Giurgeni și Piua Petrii au trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București. În 1968, cele două comune au revenit la județul Ialomița, reînființat, iar comuna Piua Petrii a fost desființată
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
1950, comunele Giurgeni și Piua Petrii au trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București. În 1968, cele două comune au revenit la județul Ialomița, reînființat, iar comuna Piua Petrii a fost desființată și inclusă în comuna Giurgeni, care avea atunci în compunere satele Giurgeni, Piua Petrii și Răchitoasa. În urma inundațiilor din 1970, satele Piua Petrii și Răchitoasa au fost desființate în 1977, după ce locuitorii le-au părăsit. Pe
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București. În 1968, cele două comune au revenit la județul Ialomița, reînființat, iar comuna Piua Petrii a fost desființată și inclusă în comuna Giurgeni, care avea atunci în compunere satele Giurgeni, Piua Petrii și Răchitoasa. În urma inundațiilor din 1970, satele Piua Petrii și Răchitoasa au fost desființate în 1977, după ce locuitorii le-au părăsit. Pe teritoriul comunei Giurgeni se află situl arheologic de interes național din punctul „la Mănăstire”, unde se pot
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
meșteșuguri cu o răspândire din ce în mai redusă ; e. Confecționare de instrumente muzicale- fluiere ; f. Prelucrarea artistică a lemnului- obiecte de uz gospodăresc : lăzi, coșuri, furci de tors lâna, etc ; g. Prelucrarea lânii și instalații de tehnica populară : darac, pive, mori de apă, joagăre acționate hidraulic ; h. Manifestări etnofolclorice : Festivalul folcloric al pastorilor din Carpați « Învârtita dorului », ce se desfasoara anual în cea mai apropiată duminică de Sânziene. Alte monumente de interes istoric a. Ansamblu de instalații tehnice, localizat în
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
din sec.XIX ; b. Joagăr hidraulic, localizat în satul Vaideeni și datat din sec.XIX ; c. Moară de apă, localizată în satul Vaideeni și datata din sec.XIX ; d. Darac, localizat în satul Vaideeni și datat din sec.XIX ; e. Piua hidraulică, localizată în satul Vaideeni și datata din sec.XIX ; f. Ansamblu rural, localizat în satul Vaideeni și datat din sec.XX. • Rol teritorial deținut anterior de localitate - plai, plasă, tirguri zonale tradiționale (zona pe care o deservea) Localitatea Vaideeni
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
țării, țăranii săraci proveniți din diverse zone submontane (Buzău ori Prahova). Așa apar cosare, hanuri, tarle, odăi. În harta rusească începută în 1835 și terminată în 1853 sunt trecute satele, cătunele, numărul de gospodării, de cârciumi, de tarle, cosare, mori, pive. Cătunul este “așezare omenească grupată”, iar numărul lor alcătuia la mijlocul secolului XIX cam 84% din totalul așezărilor. După 1870 arendașii moșiei au început să aducă lucrători din Buzău sau Prahova care au întemeiat sălașe ori tarle unde locuiau numai vara
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
apropiere de vărsarea acestora în Tarcău, precum și pe văile Tărcuței (pe dreapta sensului de curgere) și Cășăriei (pe stânga sensului de curgere) "Repezișul-cascadă de la Ianuș" - Se află în satul Cazaci. Aici cândva exista un complex meșteșugăresc, cu moară, stează și piuă. "Valea Tărcăuței", înainte de confluența cu Tarcăul se adâncește într-un interesant defileu - defileul Tărcuței, iar spre vărsare Ața străbate un sector de chei săpat în gresie - Cheile Aței. "Stânca Piatra Șoimului" - Are 485 m și este situată în satul Piatra
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
lor, câți le va da Dumnezeu, să le fie satele anume Petroșanii toți și cu tot hotarul și din Loloiești, oricât se va alege partea lui Balea paharnic...". Într-un document din 1625, Radu Mihnea, întărind lui Mihai Murgeanu din Piua Petrii stăpânirea asupra unor ocine, se afirmă: Dă domnia mea această poruncă domniei lui Mihai Murgeanu din orașul ...și cu fii săi, câți îi va da Dumnezeu, ca să-i fie ocina la Sărăceni însă din partea lui Stoica paharnicul, fiul lui
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
tare, fiind acționată cu o cheie masivă, tot din lemn. Tinda este încăperea care are acces în exterior, ea fiind spațiul unde se depozitează și păstrează produse alimentare sau obiecte de uz gospodăresc: cofițe, donițe, ladă de făină, budăci, butoiașe, piuă, untăriță, rășchitor. În partea din spate funcționa o groapă pentru păstrarea cartofilor, sfeclei sau a fructelor în timpul iernii. Din tindă se intră în „casa cea mare”, unde se află lângă pereți laițe sprijinite pe butuci. În partea stângă a intrării
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de lână rămase în dinții pieptenului), aceasta din urmă fiind folosită la confecționarea plăpumilor. Lână care este făcută caiere este toarsă de gospodine, fiind apoi urzită și țesută la stative corespunzătoare pentru a se obține pănura. Pănura este bătută la piuă timp de 24 de ore, uneori și mai mult, pentru a se obține o stofă plușată (suman) de culoare albă, maro sau neagră. În urma baterii, stofa scădea în lungime și lățime. Meseriașii specializați (cunoscuți sub numele de sumănari) se ocupau
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
mult, pentru a se obține o stofă plușată (suman) de culoare albă, maro sau neagră. În urma baterii, stofa scădea în lungime și lățime. Meseriașii specializați (cunoscuți sub numele de sumănari) se ocupau cu coaserea stofei rezultate în urma baterii pănurei la piuă și împodobeau sumanele cu modele ornamentale din șiret. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o piuă de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona etnografică Rădăuți. Piua este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
În urma baterii, stofa scădea în lungime și lățime. Meseriașii specializați (cunoscuți sub numele de sumănari) se ocupau cu coaserea stofei rezultate în urma baterii pănurei la piuă și împodobeau sumanele cu modele ornamentale din șiret. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o piuă de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona etnografică Rădăuți. Piua este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare, în Bucovina fiind cunoscute cele din Benia, Bilca (secolul al
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
sub numele de sumănari) se ocupau cu coaserea stofei rezultate în urma baterii pănurei la piuă și împodobeau sumanele cu modele ornamentale din șiret. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o piuă de sumane monument istoric din localitatea Satu Mare, zona etnografică Rădăuți. Piua este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare, în Bucovina fiind cunoscute cele din Benia, Bilca (secolul al XIX-lea), Câmpulung Moldovenesc, Fundu Moldovei, Satu Mare (1900) și Vama (Piua
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Piua este un atelier gospodăresc unde se bate pănura pentru a se obține sumanul. Astfel de ateliere erau destul de rare, în Bucovina fiind cunoscute cele din Benia, Bilca (secolul al XIX-lea), Câmpulung Moldovenesc, Fundu Moldovei, Satu Mare (1900) și Vama (Piua lui Ilișoi, 1902). Cele din Bilca, Satu Mare și Vama sunt clasificate ca monumente istorice. Construcția achiziționată de Muzeul Satului Bucovinean datează din anul 1900 și ilustrează arhitectura specifică populației din zona de podiș a Bucovinei. Piua este o construcție monocelulară
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Satu Mare (1900) și Vama (Piua lui Ilișoi, 1902). Cele din Bilca, Satu Mare și Vama sunt clasificate ca monumente istorice. Construcția achiziționată de Muzeul Satului Bucovinean datează din anul 1900 și ilustrează arhitectura specifică populației din zona de podiș a Bucovinei. Piua este o construcție monocelulară de mici dimensiuni pentru baterea sumanelor. Această piuă era în funcțiune înc în anul 1985. Piua de sumane din Satu Mare a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]