299 matches
-
figurii eroice a lui Mihai Viteazul. Deși cu unele licențe poetice, Povestea preafrumoasă a lui Mihail Voievod, cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă, cuprinzând 1312 versuri în greaca populară, cu reminiscențe savante, dar și cu neologisme de epocă, se constituie într-o cronică a anilor 1593-1601, structurată în capitole, cu titluri ce jalonează principalele evenimente: campania la Dunăre și dincolo de fluviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
la împăratul Rudolf, care îl primește „cu cinste mare și-i dădu iarăși să aibă Ardealul și Vlahia”, victoria, împreună cu „marele căpitan Georgiu Basta”, căci împăratul le zisese să fie „un singur gând și cuget”. Dar - își încheie S. evocarea - „pizma s-a făcut cuțit în inima acestuia”, căci zicea: „Ce ne folosim, dacă Mihai va lua coroana? Și un valah ca el să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
textul „Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” devine în Cronica...: „Și căzu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru că n-au știut, nici s-au întâmplat sabie în mâna lui cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
deschide „cărțile conștiinței fiecăruia”<footnote Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale. Cunoștința sfinților între ei, în Filocalia, volumul VI, p. 174. footnote>. Dacăîn inima și conștiința cuiva „se vor afla închipuirea de sine, sau slavadeșartă, sau erezia, sau invidia, sau pizma, sau altceva de acestea,se va afla negrija, trândăvia și neîmplinirea din toată inima a po runcilor lui Dumnezeu, de unde vine lipsa iubirii Lui”<footnote Ibidem. footnote>, aceștia vorprimi osânda iadului<footnote Părerile privind raiul și iadul, ca locuri fizice
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sînt concentrați la discuție și habar nu au că eu trec pe acolo. Intuiesc că vorbesc despre subvenția americană la grîu și pun la cale o mișcare de protest. Chiar și cînd beau la bodegă nu pierd timpul, meditez cu pizmă. Un autobuz a adus copiii la școală. Coboară cu toții ordonat și cineva supraveghează trecerea străzii, exact pe trecerea de pietoni. Acel cineva este un cetățean care, întîmplător, era pe acolo. Închid ochii ca să ajung acasă. O fetiță încearcă să treacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de afaceri ai dlui Cocoș, soțul dnei Udrea, personaje asupra cărora planează suspiciuni grave. Dacă pot înțelege logica afectivă a soției Elena, nu pot pricepe logica juridică a avocatei Udrea. Cred că dna Udrea nu este ceea ce, cu prea multă pizmă și o jenantă doză de misoginism, insinuează mulți jurnaliști. Mai degrabă poate fi odrasla spirituală a președintelui. Dl Băsescu pare incapabil să înțeleagă rolul grupurilor de interese și al grupurilor de presiune într-o societate democratică. Președintele confundă aberant acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
asemenea, că Augusta Voastră Mamă și întreaga Voastră casă sunt în pace. și tot așa, nădăjduiesc că Dragostea și Buna înțelegere domnesc în Spanii și că nu e loc nici pentru mauri, nici pentru simță minte de ură ori de pizmă tulburătoare în dulcile inimi ale incomparabilelor noastre iberiene... În sfârșit, Prieten înțelept, dacă întâmplător veți întâlni prin preajma Florenței vreun suflet rănit și ofensat de curgerea firească a lucrurilor și a micilor noastre infidelități, încercați să-l povățuiți în spiritul rațiunii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
insistă și iar insistă pe iubire: pe iubirea de ființe, de lucruri, de oameni, de natură, de tot ceea ce înseamnă Creație. M-am întrebat adeseori: cum aș putea să iubesc cu inima complet deschisă, golită de orice urmă de dușmănie, pizmă sau alte răutăți și gata să primească în îmbrățișarea sa orice vine de la Creator? Am găsit un răspuns-exercițiu într-o carte: să închid ochii câteva clipe, să mă detașez de tot ceea ce mă înlănțuie de lume și apoi să-i
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trebuit istoric străin să cetesc și să scriu, că au fost scrise În ini ma mea. Deci vă poftesc, cetitorilor, pre unde ar fi greșit con deiul meu, să priimiți, să nu gândiți că doară pre voia cuiva sau În pizma cuiva, ce precum s-au tâmplat cu adevăr s-au scris... Cine va vrea să le creadă bine va fi, iar cine nu le va crede iarăși bine va fi: cine cum Îi va fi voia, așa va face. Ion
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura Casa școalelor iar la editura Fundațiilor volumul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită azi să ne gândim la aceste adevăruri, și „lepădând toată răutatea, tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și să primim înțelepciunea cea de sus, - înțelepciunea pruncilor - care este „curată, făcătoare de pace, așezată, ușor îngăduitoare, plină de milă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
posibil! îl lămurește Ștefan. Așa se scrie istoria... Bate darabana, să răsune Europa... Se acopere de glorie! Justifică și galbenii Papei! Prinde doi iepuri dintr-un foc! Isteț băiat, Mateiaș aista... După război, mulți viteji s-arată! Îl roade viermele pizmei că de ce altul să-i uzurpe faima lui de "Mare Apărător al Creștinătății"! spune Mihail. "Fală goală din creștet până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care lăsau În urmă sânge și tăciuni aprinși. Prinții Zähringer plăteau cu aceeași monedă. Erau adversari temuți, care nu cedau niciodată. Conflictul cu starețul Otto din Schaffhausen, unul dintre dușmanii lor cei mai Înverșunați, durase mulți ani În șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard din Konstanz, unchiul celor doi prinți, al cărui tron tare ar fi poftit să-l ocupe, și a certurilor lor fără sfârșit cu mânăstirea Sankt Gallen, Otto devenise un spin chinuitor În carnea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și grețuri, era slabă și fragilă; bunică mea, care o iubea mai mult decât pe ceilalți copii, n-o lăsa să facă nimic din ale gospodăriei, purtând-o mereu la doctori, la Cluj, cocoloșind-o într-atâta, încât a stârnit pizma celorlalți, care o considerau o mică scârbă. Bunicul i-a obținut o bursă liceală în România (sora ei, Virginia, fusese trimisă la o școală germană, la Brașov), dar maică-sa nu s-a îndurat s-o știe atât de departe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cea mai fără de seamăn, o neșovăielnică încredere în sine și disprețul cel mai desăvârșit pentru toți ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea de a cârmui totul; pizma cea mai cuprinzătoare și tot odată cea mai amănunțită, și cea mai arzătoare, cea mai sfâșietoare; jaful îndrăzneț până la a înspăimânta, lacom să facă al său tot ce e bun, de folos, onorabil pentru altul; ura fără țărm față de meritul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
modernizare eșuează? De ce nu reușim să ne înțelegem în probleme de fond? De ce, în loc să ne ajutăm să ne ridicăm împreună, de fapt ne autosabotăm? De ce spațiul public este adesea un spațiu al nimănui în loc să fie al oricui? De ce ne roade pizma pe semenii noștri care reușesc? De ce nu facem norme, ci le importăm și adesea doar ne prefacem că le respectăm? De ce nu suntem mândri de reușitele colegilor noștri? De ce facem politici resentimentare? De ce politica nu e știința noastră de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fim înecați. Întoarce-te, omule, Sfârșitul se-apropie! Domnul multe ne-a promis Dar mai multe ne-a trimis, Ca, dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat, Căci în zilele din urmă Va fi foamete și ciumă, Oameni răi, pizma și ura Și n-auzi o vorbă bună, Crime, omoruri și-ntâmplări, Boale fără vindecări, Și zilele se scurtează, Nimeni nu mai lăcrimează, Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos. Să așteptați a Lui venire, Să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fieștecăruia creștin... Înainte de a fi reeditată (1807, 1808, 1834), scrierea a circulat mult prin copii manuscrise. Floarea darurilor este organizată simetric, în perechi de texte care ilustrează două noțiuni antinomice, virtute și viciu: capitolul Pentru dragoste este urmat de Păcatul pizmii, Pentru bucurie de Păcatul întristării ș.a.m.d. Sunt date definiții ale acestor sentimente și atitudini omenești (cu citate din Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, evangheliști ș.a.), urmate de comparații plastice, în simbolizări luate din Fiziolog: mânia este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
limbajului și diversificarea socială a limbilor în procesul vieții și activității colective. Tocmai cunoașterea practică a limbii i-a permis lui Cantemir să identifice aspectul grecesc al unor cuvinte din limba română. Este vorba de azimă, blestem, chivernisire, drum, pedeapsă, pizmă și procopsire. Fapt este însă că analiza etimologică, adâncind istoria cuvântului, poate ajunge la rezultate care depășesc aparențele. Azimă, cuvânt românesc, format din prefixul a„fără” și rădăcina pe care o găsim și în a zămisli; vgr. ’άζυμος „pâine nedospită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În forme variate, În cadrul servituțiilor. Medierea trebuie să primeze ca modalitate de rezolvare Înaintea instanței de judecată Întrucât soluția dată pe această ultimă cale nu face altceva decât consolidează și mențin la nesfârșit dușmănia și orice sentiment de ură și pizmă. Cu privire la dreptul de proprietate privată, Codul civil prevede unele limitări juridice(limitări legale, asupra folosirii proprietății, care asigură nu numai protecția mediului Înconjurător, dar și relațiile de bună vecinătate. Asemenea conflicte au fost arătate În mare parte până aici, Însă
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
popoarelor asiatice, unde fiecare adevăr pare a fi un mare adevăr câștigat prin experiență, spre exemplu în statele sultanice, unde obiceiurile și tradițiile alcătuiesc întregul sistem politic al acestor națiuni. El a ignorat aici în tăcere neplăcerea și toate neajunsurile pizmei mârșave și furtunoase și a interesului privat, de care e legată în același timp și violența: căci acesta este de obicei destinul acțiunilor a căror valoare se rezumă prea des la pasiuni personale. E. Sire, în anul 1783, atunci când Maiestatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o realitate generatoare de temeri. În toate civilizațiile și în toate limbile cunoscute, omul căzut pradă invidiei e condamnat, luat ca țintă în povești, legende și proverbe 8; pretutindeni, de la credințele sălbatice consemnate în Vechiul Testament (Cain și Abel), gelozia și pizma sunt descrise ca pasiuni pustiitoare, amenințări și flageluri teribile. Dar dacă acest sentiment este o constantă a naturii umane și a vieții în societate, suntem îndreptățiți să credem că nu toate civilizațiile îi acordă aceeași importanță, că nu toate favorizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
care explică evenimentele nefaste ce se abat asupra oamenilor. În aceste culturi, nefericirile de care suferă oamenii nu sunt niciodată considerate rodul întâmplării ori al unui simplu determinism natural: se crede că ele provin din răutatea și din invidia celorlalți. Pizma este implicată în orice necaz întâmplat cuiva. De aceea, există numeroase ritualuri și credințe destinate să-i apere pe oameni de cei stăpâniți de porniri răuvoitoare. Dată fiind pregnanța acestor reprezentări și a acestor sisteme sociale simbolice, Eric Wolf vorbește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]