296 matches
-
figurii eroice a lui Mihai Viteazul. Deși cu unele licențe poetice, Povestea preafrumoasă a lui Mihail Voievod, cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă, cuprinzând 1312 versuri în greaca populară, cu reminiscențe savante, dar și cu neologisme de epocă, se constituie într-o cronică a anilor 1593-1601, structurată în capitole, cu titluri ce jalonează principalele evenimente: campania la Dunăre și dincolo de fluviu
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
la împăratul Rudolf, care îl primește „cu cinste mare și-i dădu iarăși să aibă Ardealul și Vlahia”, victoria, împreună cu „marele căpitan Georgiu Basta”, căci împăratul le zisese să fie „un singur gând și cuget”. Dar - își încheie S. evocarea - „pizma s-a făcut cuțit în inima acestuia”, căci zicea: „Ce ne folosim, dacă Mihai va lua coroana? Și un valah ca el să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
textul „Ca un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna sa cea iute. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” devine în Cronica...: „Și căzu ca un copaci trupul lui cel frumos. Într-acest chip l-au omorât, pentru că n-au știut, nici s-au întâmplat sabie în mâna lui cea
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
din ei și a ținut pe doamnă și pe copiii ei închiși într-un sat, pe care l-a înconjurat cu strajă...”). Vodă suprima astfel - în sinteza pe care o face Anonimul Bălenilor, contemplându-l pe același Șerban Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soluție uciderea. Mihai Viteazul era Domn, când a căzut pradă - crede Stavrinos în a sa Poveste prea frumoasă a lui Mihai Voievod. Cum domni în Valahia, cum tăie pe turcii care se aflau acolo, și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă - pizmei. încrezător în înțelegerile încheiate, el și-a întâmpinat ucigașii cu brațele deschise și fără bănuieli: „Iar ei au scos sabia, merg asupra lui ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui... Și unul din ei a zvârlit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Viteazul era Domn, când a căzut pradă - crede Stavrinos în a sa Poveste prea frumoasă a lui Mihai Voievod. Cum domni în Valahia, cum tăie pe turcii care se aflau acolo, și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă - pizmei. încrezător în înțelegerile încheiate, el și-a întâmpinat ucigașii cu brațele deschise și fără bănuieli: „Iar ei au scos sabia, merg asupra lui ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui... Și unul din ei a zvârlit cu sulița, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un copac se prăvăli frumosul său trup. Așa îl omorâră, fără ca să se știe, fără ca să se nimerească sabia în mâna lui cea iuti. Și-i rămase trupușorul în țărână aruncat; gol, fără cămașă, tăvălit în sânge. Acestea le izbuti pizma înverșunată. Și se pierdu așa, pe nedrept, acest viteaz” ( Secvența aceasta l-a impresionat cu deosebire pe autorul Istoriei lui Mihai Viteazul ce va fi integrată în Letopisețul Cantacuzinesc, a preluat-o aproape fără modificări: „Și căzu trupul lui cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-o aproape fără modificări: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabiile lui cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă din’nceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulți bărbați făr’ de vină, ca și acesta”.) Diatriba împotriva invidiei, zisă pe un ton înalt (Stavrinos știe să facă apel la referințele antice) se transformă într-un blestem aprig la adresa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabiile lui cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă din’nceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulți bărbați făr’ de vină, ca și acesta”.) Diatriba împotriva invidiei, zisă pe un ton înalt (Stavrinos știe să facă apel la referințele antice) se transformă într-un blestem aprig la adresa celor ce au pus la cale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rumele” și „Balasache, grec țarigrădean”, „2 oameni [...] aleși de răi și pizmași neamului rumânesc, mai vârtos boiarilor, căci nu-i lăsa de tot în voia lor să mănânce și să prade țara, iar ei, ca niște draci înțelegând, mai rea pizmă puseră și pe ascunsu-l otrăviră pre ticălosul Drăghici spătarul”; știrea aceasta este din Letopisețul Cantacuzinesc; un alt izvor ne spune că fiul postelnicului Constantin Cantacuzino ar fi murit de ciumă la țarigrad). Zvonul public îl implica, prin intermediul unui ucigaș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
123. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 703. 124. Vezi Mitrofan Grigoràș, Cronica țării Românești (1714-1716), în D. Russo, Studii istorice greco-române, tomul II, București, 1939, pp. 440-441 (traducerea la p. 441). 125. Mitrofan Grigorŕș, op. cit., pp. 440-441. Despre „pizmă” vorbea și Pavel Popovici din Diesig („O, pizma câtu-i de mare...) în stihurile care deplângeau uciderea lui Brâncoveanu (scrise pe la 1813). 126. Vezi Nicolae Iorga, Cronicile muntene, extras din „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a II-a, tom. XXI
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
703. 124. Vezi Mitrofan Grigoràș, Cronica țării Românești (1714-1716), în D. Russo, Studii istorice greco-române, tomul II, București, 1939, pp. 440-441 (traducerea la p. 441). 125. Mitrofan Grigorŕș, op. cit., pp. 440-441. Despre „pizmă” vorbea și Pavel Popovici din Diesig („O, pizma câtu-i de mare...) în stihurile care deplângeau uciderea lui Brâncoveanu (scrise pe la 1813). 126. Vezi Nicolae Iorga, Cronicile muntene, extras din „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a II-a, tom. XXI, București, 1899, p. 423. 127. Vezi Nicolae Iorga
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel rău ce au unii și nu vor să lase nimica rudelor puind pricina cum că nu i-ai căutat la vréme de nevoie sau la vréme de boală sau pentru căci au avut între dânșii vrajbă și lasă în pizmă averile lor la alții și pre rude îi lasă făr’ de moștenire”. Și astfel de cazuri nu erau puține. Evoc și eu aici situația acelei văduve, Calea, care avea trei băieți, popa Ivul, Radu, și Dumitru, și două fete. Când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la nevoia ei, până la moarte”527. Pribegi în Ardeal, dezmoșteniții Persul și Oancea „au făcut multe răutăți”528. Antim îi informa pe cei dispuși să dea frâu liber supărării și să proiecteze o ultimă sancțiune asupra unor rude (pedeapsă a „pizmei”), dezmoștenindu-le, că alcătuiesc astfel niște dispoziții atacabile și „făr’ de cale”: „A patra. Diiata de nu să va face cu acéste mijloace ce s-au însemnat mai sus în știință să fie fieștecăruia că cei ce rânduesc nu vor avea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moștenire și făr’ de voia lor vor moșteni averile lor și afurisaniile ce adaog pentru că sânt făr’ de cale vor cădea asupra lor”. Pasibili de sancțiune sunt și redactorii („Vericarele din preoți va fi chemat să scrie diiata cuiva cu pizmă asupra rudelor lui”), transformați câteodată (căci unii erau duhovnicii văduvelor) în consilieri („apoi va cădea în pedeapsă”), dacă nu se opuneau unor astfel de dispoziții: „au să-l îndémne să facă céia ce iaste dreptul au să nu-i scrie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dar când n-au avut cauzele bune dușmani? Cine izbește în noi dă cu noroi în steagul culturii române; cine ne înjură pentru că voim să luminăm poporul este nepretinul neamului nostru și cine strigă împotrivă cu gura spumegătoare de veninul pizmii este unealta intereselor josnice, un nefericit care-și teme pâinea.” I.D.
POPORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288961_a_290290]
-
Elie Dăianu (Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene de N. Iorga), D. Tomescu (Apus de soare de B. Delavrancea) etc. Pe parcursul mai multor numere sunt prezentate pe larg serbările culturale de la Sibiu și fragmentele intitulate Din predicile lui Petru Maior. Pizma celor răi asupra celor buni. Sunt comemorați Iosif Vulcan, Octavian Goga, Titu Maiorescu. Un articol amplu, nesemnat, se referă la „episcopii literați” (1905). Mai sunt incluse povestiri de Maxim Gorki în traducerea lui I. E. Torouțiu și un eseu de Aurel
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus aleargă tropăind să-l ajungă din urmă. — Mulțumesc, Nero, spune cu efuziune în glas. Mi-ai luat o piatră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le putea ierta iezuiților nici în ruptul capului faptul că nutreau o pizmă meschină față de el și îl împroșcau cu bârfe și cleveteli doar pentru că aparținea unui alt ordin, cu toate că erau cu toții oameni ai aceleiași biserici și credeau în același Dumnezeu. Modul în care se comportau iezuiții față de el și față de Ordinul Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se uita țintă la ei, cu pizmă în priviri. Hei! samuraiul se apropie de el grăbit. Iată că ai venit, așa după cum credeam. De ce n-ai trecut pe la noi? Nu pot să trec pe acolo. De aceea v-am așteptat aici de la prânz. Tanaka și Nishi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Elam, la Șinear și la Hamat și în ostroavele mării. 12. El va înălța un steag pentru neamuri, va strînge pe surghiuniții lui Israel, și va aduna pe cei risipiți ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pămîntului. 13. Pizma lui Efraim va înceta, și vrăjmașii lui Iuda vor fi nimiciți; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, și Iuda nu va mai fi vrăjmaș lui Efraim, 14. ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, și vor jefui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
este mai de preț decât un câine mort. Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci peste numele lor sa așternut uitarea Și dragostea lor, ura lor și pizma lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare...“ Eclesiastul Motto 2: „Noi nu suntem de două ori aceeași ființă, noi nu ne scăldăm de două ori În aceeași apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iau pe Wallace cu mine. Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de invidiat. Limuzina argintie era ventilul lui. Putea elibera toată acea putere la discreție. În plus, Îl situa În afara rivalităților nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri, nu era asaltat de poliție. Așa cum stătea În picioare lângă acea mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toată marfa pe care o putusem dobândi pentru mine; a evaluat-o la cel puțin cincisprezece mii de dinari. Mi-au trebuit treizeci de ani ca să adun o asemenea sumă, mi-a spus el fără urmă de gelozie sau de pizmă. Mi se părea că lumea întreagă era a mea, că nu mai aveam nevoie de nimeni și de nimic, că norocul avea să asculte de acum orbește de mine. Nu mai pășeam, ci de-a dreptul zburam. Când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]