166 matches
-
și să-l ardă pe rug pe Giordano Bruno, să-l batjocorească pe Galileu, să se supere pe Copernic. N-am avut dreptate să oftez după biblioteca din Alexandria? Totdeauna l-am pizmuit pe domnul director Eratostene... - Și eu îl pizmuiesc. Biblia e un morman haotic și nu ne oferă decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frumusețea vieții terestre, acest balsam divin care face ca oamenii să nu devină animale sau monștri. Culorile iubirii Nu există definire mai completă dată adevăratei iubirii decât cea a sfântului apostol Pavel: Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
amănunt; el vrea să nu scape nimic, căci descrierea este aici chiar o formă de posesie. Ochiul este Îndrăzneț și insinuant: În fiecare dimineață, mergeam s-o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu, eu vedeam conturul membrelor sale sub veșmintele ude ce le acopereau, vedeam inima sa bătând, pieptul său ce se umfla, contemplam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a lovit cu pumnul În masă. — Bonfanti, nu voi să te jicnesc, da te fofilezi dăgeaba: beton că ești catolic. Tre să știi că noi, În Marele Orient dă Rit Scoțian, ne Îmbrăcăm ca popii și n-avem nimic dă pizmuit la nime. Zboară sângele dân mine când aud spunându-se că neam dă neamu omului nu poa să facă ce-i vine pă chelie. A urmat o tăcere stânjenitoare. Câteva minute mai târziu, palid, Anglada a Îndrăznit, să bâiguie: — Knockout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu deșertată complet de daci) a fost colonizată cu "mulțime nenumărată din toată lumea romană" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84, subl. n.), urmând formula eutropiană "Ex toto Orbe Romano". Puritatea romană a poporului său este apărată de Petru Maior împotriva celor care, "pizmuind strălucita viță a romînilor [...] zic că romanii cei trimiși de Traian în Dachia, căsătorindu-se cu muerile dache, dintru această mestecare, feliu nou de oameni se urzi, adecă nu romani adevărați, ci corcituri din bărbați romani și mueri dache" (Maior
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de belșugul tuturor bogă‑ țiilor și al succeselor, aprins de mânie și nemaiputându‑și stăpâni revolta, exclamă : «Iar mie puțin a fost de nu mi‑au alunecat picioarele, puțin a lipsit de nu s‑au poticnit pașii mei, pentru că am pizmuit pe cei fără de lege când vedeam pacea păcătoșilor. Căci ei nici nu se gândesc la moarte, iar loviturile pricinuite lor sunt slabe. Nu iau parte la ostenelile oamenilor și nu vor fi biciuiți Împreună cu oameniiă, adică trebuie pedepsiți În viitor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
actuală. La moarte nu putem lua cu noi toate acestea, iar În timpul vieții ne dau multă bătaie de cap. Prin urmare, Învățați să trăiți liniștit. Nu vă luați la Întrecere cu ceilalți, nu căutați bogății și plăceri materiale și nu pizmuiți pe nimeni. Dimpotrivă, fiți răbdător, gândiți și trăiți cu simplitate și fiți bun cu oamenii. Aceasta este modalitatea de a vă cultiva inima, o etapă esențială În contopirea cu dao. Desigur, este mai ușor de zis decât de făcut. Doar
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise În pețit la căderea nopții. El nu se Întorcea niciodată acasă mai devreme de lăsatul Întunericului și pleca din nou la treabă când mijeau zorile. Prietenii fetei o pizmuiau pentru norocul ei. Fata, luându-și inima În dinți, aprinde o lumânare și-i zărește chipul. Era frumos ca soarele de pe cer și decât toate stelele adunate laolaltă. Tânărul se preschimbă Într-o pasăre mare, cenușie și-i spune că
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
vreo biserică fără să intri ca să te rogi în ea sau să asculți cu evlavie Sfânta Slujbă. În slujba omului bogat, copilul, deși rob, se purta cu adevărat creștinește, dar, tocmai din această cauză, ceilalți robi îl urau și-l pizmuiau, scornind tot felul de minciuni pe seama lui. Într-o zi el a fost pârât pentru o faptă netrebnică, pe care ar fi săvârșit-o împotriva stăpânei sale. Stăpânul cel bogat, auzind, s-a mâniat, n-a cercetat amănunțit cum s-
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dragostea față de Florica, iubirea cea adevărată și cea dintâi, cu toate că era săracă “ca degetul” și fiica văduvei Todosia a lui Maxim Oprea. Înzestrat pentru a învăța carte, renunță la acest drum, căci feciorul Glanetașului își dorește cât mai mult pământ, pizmuindu-i pe bogătași. Ion este un exaltat al pământului, deoarece el sintetizează o suferință îndelungată a țărănimii veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise în pețit la căderea nopții. El nu se întorcea niciodată acasă mai devreme de lăsatul întunericului și pleca din nou la treabă când mijeau zorile. Prietenii fetei o pizmuiau pentru norocul ei. Fata, luându-și inima în dinți, aprinde o lumânare și-i zărește chipul. "Era frumos ca soarele de pe cer și decât toate stelele adunate laolaltă." Tânărul se preschimbă într-o pasăre mare, cenușie și-i spune că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
trezoreriei sume considerabile, profituri realizate din variațiile de valoare ale monedei etc. În 1307, Filip îl însărcinează pe Nogaret să-i aresteze și să-i judece pe Templieri, cărora li se impută crime de necrezut, dar regele, de fapt, le pizmuie enormele bogății. Anumiți frați, mărturisind sub tortură sau în fața amenințării cu arderea pe rug (54 sînt arși de vii în 1310, prin-tre care și Marele Maestru, Jacques de Molay), Filip obține de la Papa Clement V suprimarea ordinului căruia îi confiscă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu deșertată complet de daci) a fost colonizată cu "mulțime nenumărată din toată lumea romană" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84, subl. n.), urmând formula eutropiană "Ex toto Orbe Romano". Puritatea romană a poporului său este apărată de Petru Maior împotriva celor care, "pizmuind strălucita viță a romînilor [...] zic că romanii cei trimiși de Traian în Dachia, căsătorindu-se cu muerile dache, dintru această mestecare, feliu nou de oameni se urzi, adecă nu romani adevărați, ci corcituri din bărbați romani și mueri dache" (Maior
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1924-26) și noi copii le cântam toată ziua. Cu cântecele, cu amintirile îmi duc viața destul de tristă, dar înainte de ele și cu poezioarele mele. Abia ani paisprezece Abia ani paisprezece Număram în vârsta mea Când din frații-unsprezece Cei zece mă pizmuiau. Știindu-mă fără vină Gândul lor nu-l cunoșteam Eu în pace și odihnă Oițele îmi pășteam. Dar de-odată năvăliră Și-ntr-o groapă m-aruncă Și ei au fugit în grabă Și acolo mă lăsă. Dar trecând drumeți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pușca de vânătoare a bătrânului său tată. Esplicându-se însă mai bine în urmă, glumețul său frate i-a trimis un desemn reprezentând doi morcovi degerați și întrulocați sub o coroană de patlagele.“ (Generalul Coletti la 1835) Fratele rămas la vatră pizmuia, pesemne, norocul celui plecat la Paris, unde și alții, în vremea aceea, învățau cu fervoare alfabetul artei heraldice: Cea de gintilom deviză știi acum a combina Și pe viziera voastră câte creste a săpa? Știi ce însemnează: nouă, șeapte, șase
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
încăpățânare și răbdare neclintită din poziția de smerenie. Deci, îți dai seama că ești un nimic în fața superlativului și te încăpățânezi să devii una cu el. Opusul dragostei este mândria care vrea să detroneze fără scrupule superlativul pe care-l pizmuiește. Mândria este culmea tuturor răutăților din care au izvorât toate relele pe pământ. Acum limpezimea gândului este desăvârșită, depășește viteza de acumulare și de rezultat al oricărui calculator. Acum, prima jumătate de foaie din Sfânta Scriptură (care este cel mai
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
lui, făcând-o tristă. Alt minteri rău și din fire și din calcul, trădător și ingrat, meșter preapriceput în a ticlui cele mai mari mârșăvii, atât de nerușinat încât, atunci când îl prindeai asupra faptului, ți se făcea frică; dorind tot, pizmuind tot, și râvnind la toate moștenirile. Lumea și-a dat seama, mai târziu, îndată ce a îndrăznit să nu se mai rețină, în ce măsură era interesat, stricat, inconsecvent, ignorant în toate treburile, mereu pătimaș, nestăpânit, hulitor și nebun, și în ce măsură a disprețuit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de se va bate, plânge și împreună cu cei ce se bucură cu dânsul, se bucură. Dacă va fi ocărât, nu se mânie; dacă va fi slăvit, nu se înalță. Dacă vor cinsti pe altul mai mult decât pe el, nu pizmuiește. Dacă vor lua ale lui, nu se turbură. Dacă vor lăsa lui puțin ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om. De va fi sărac, nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dragoste nu am, nimic nu sînt. 3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
alunecă banal în pielea unei simple invitații. De prisos, însă, căci Dedal țâșnise deja în salt în întâmpinarea ei. Ciopli mai întâi o statuie de marmură translucidă generalului Taurus, căruia știa că regina îi rezerva favorurile intime. Cum acesta era pizmuit la Cnossos pentru câștigarea tuturor probelor la jocurile funerare în onoarea lui Androgeus - odrasla lui Minos răpusă de taurul lui Poseidon - reușita lucrare nimeri într-o firidă obscură a palatului, afară din calea lui Minos și, poate nu întâmplător, nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui : acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc ? (scena 9). După părerea lui, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul : Sunt pedepsit de Zeus în măsura/ puterii mele de-a fi drept și pur ! (scena 9). Înțelegând cine este cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ducelui Îi rămăseseră necunoscute toate acestea. Îl prețuia pe cavalerul Eglord și până atunci Închisese ochii ori de câte ori venea vorba despre cruzimile și grozăviile care se petreceau la castelul din Opfingen. Pentru el, erau vorbe fără temei ale celor care Îl pizmuiau pentru faptele lui de arme, pentru felul cum mânuia sabia. Iar adorația Încăpățânată pe care Eglord i-o arăta fiicei lui era doar expresia admirației pe care orice cavaler trebuia s-o arate doamnei visurilor lui, pe care o diviniza
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de ajuns pentru a se alia cu adversarii familiei princiare, cu toți cei care abia așteptau să se răfuiască cu membrii ei și să ajungă la ziua judecății. și nu se putea spune că erau puțini! Toți cei care-și pizmuiau stăpânii pentru bogăția și puterea lor, pentru cum Își extinseseră mereu autoritatea În această parte a lumii, pentru luxul În care trăiau, castelul de pe Schlossberg fiind recunoscut ca cea mai frumoasă construcție romanică a vremii, toți oportuniștii care, În goana
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apostol Petru, la a cărui mânăstire se fac zi și noapte rugăciuni pentru stirpea noastră, nu i-au ajutat. și toți nobilii de dincolo de Rin! Cei care ne sunt devotați nu sunt mai numeroși decât degetele unei mâi ni. Ne pizmuiesc pentru puterea și bogăția noastră, pentru tot ce avem. și pentru căsătoria ta cu Clémence de Burgundia, care te va face stăpân și acolo. Le e de nesu portat gândul că ne vom Întinde autoritatea și asupra bur gunzilor. Ne-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-am însușit de bună voie misiunea: Învață și exersează iubirea! Și, pentru a-mi înțelege și mai bine rostul, am fost binecuvântat primind Realizarea Sinelui. Pot iubi chiar și pe cei ce-mi fac rău? Pe cei ce mă pizmuiesc? Pe cei ipocriți, mincinoși și corupți pentru care simt impulsul de a-i urî? Oare, chiar aceasta să aștepte Dumnezeu de la mine? Sau de la noi? Și, cum să-mi manifest iubirea față de aceștia, astfel încât ea să nu se irosească? Tocmai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]