265 matches
-
fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate o sută cincizeci... nu știu... Duceți-vă acum... Un gând îl oprește. Dacă-i vinde totuși până mâine și nerozii apucă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt. Așa că, orice ai spune tu, am chef să mă joc cu avionul ăsta. E clar? Nu, nu e clar deloc. Și nici n-o să fie vreodată, că avionul acela e al meu. Și te rog să mi-l dai! Plângăciosule! Auzind această jignire fără seamăn, Sorin se face roșu ca sfecla. E tare supărat. Și, ca să arate că-i bărbat, un bărbat adevărat, care nu se teme de nimic și de nimeni și nici plângăcios nu-i, găsește putere să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rog să mi-l dai! Plângăciosule! Auzind această jignire fără seamăn, Sorin se face roșu ca sfecla. E tare supărat. Și, ca să arate că-i bărbat, un bărbat adevărat, care nu se teme de nimic și de nimeni și nici plângăcios nu-i, găsește putere să răspundă acestei mari ofense: Te rog frumos să nu-mi mai spui așa! Uită-te mai bine și-ai să vezi că nu plâng deloc. Las’ că știu eu! Îți faci cât poți de mult
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a scâncit, căci pe plângăcioși n-am vrut să-i luăm cu noi. Toată lumea a râs cu poftă de pățania noastră... Foarte interesante întâmplările povestite de voi, dragii mei! Ce ziceți, mai ascultăm și pe altcineva? Da! răspund în cor copiii. Toți ridică mîinile. Doar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
două feluri ușor descriptibile, ochii lui semănau cu ai mei, ai lui Les și ai lui Boo Boo, și anume: (a) ochii acestui grup pot fi caracterizați, cu timiditate, ca fiind de o culoare extrem de închisă sau de un căprui plângăcios, evreiesc, și (b) toți avem cearcăne și, în vreo două cazuri, chiar pungi sub ochi. Aici însă se oprește orice asemănare interfamilială. Chiar dacă poate o să pară o lipsă de curtoazie față de doamnele din familie, eu susțin că cele mai „bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
despărțit de mama. Nici, la o adică, de tata, care era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi ținută ascunsă prea mult timp. — Se îndepărtează de mine, a început ea să se vaite într-o seară, când plecam împreună de la școală. Se retrage, simt asta. Și cu cât o face mai mult, cu atât eu devin mai plângăcioasă. Povestea începuse să creeze în ea o permanentă și apăsătoare stare de introspecție amară, îmi spunea ea. Era copleșită de o senzație de perisabilitate a lucrurilor - parcă era conectată la marile și melancolicele adevăruri ale vieții. Niciodată înainte faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dac-o iau prin stânga ? l-a întrebat Zach. Ellis și-a îndesat mâinile în buzunare. A, a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O autostradă de șaptezeci și patru de kilometri de speranțe și faruri, temeri, vechituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
totul s-a terminat. Când Bill a căscat ochii și s-a repezit la ea ca un fundaș care n-avea să fie niciodată, pe Irene aproape c-a pufnit-o râsul. Cine credea el că e ea ? Vreo școlăriță plângăcioasă și nepregătită ? Irene a luat pistolul lui taică-su de pe raft. N-a fost vina ei că Bill a continuat să vină către ea și c-a înșfăcat-o de mână. Și n-a fost vina ei, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o șantajează pe tânăra dansatoare în pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mutăm acolo. Începe de-abia din ianuarie, dar ne-am gândit să mergem de-acum, să ne instalăm și să vedem cum e pe-acolo. —UCLA? — Îhî. — Deci nu-l părăsești pe Avery, mă părăsești pe mine? am șoptit eu plângăcios. Povestea spumoasă În care cea mai bună prietenă a mea Își Înșela logodnicul se transformase În povestea celei mai bune prietene care se mută pe altă coastă. —Nu te părăsesc, spuse ea, oftând. Părăsesc slujba și orașul ăsta și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne văzu, păru mai Întâi ușurată și apoi derutată. Mă ignoră total și i se adresă lui Sammy: — Te caut de-un secol, se plânse ea, uitând În mod evident că eram și eu acolo și apoi renunțând la tonul plângăcios când Își aduse aminte. —Scuză-mă că ți l-am furat, Isabelle. Marlena și tipul cu care era se făcuseră cam praf, iar Sammy a fost foarte amabil și m-a ajutat să-i pun În mașină. Tocmai ne Întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
știe, un frățior. De ce neapărat un frate și nu o soră, știe ea să explice foarte clar. De când merge la grădiniță, de vreo doi ani, și-a dat seama că se înțelege mai bine cu băieții. Nu sunt supărăcioși și plângăcioși ca fetițele, organizează jocuri la care ei îi place să participe, nu-s certăreți și, în caz de nevoie, te apără. Își amintește o întâmplare de când era în grupa mică. La o plimbare în parc i-a apărut în cale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu o curea de piele, tușind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale și scoate niște sunete extraodinare din gât, iar ea știe că va face orice îi va cere. — GRROAAH! urlă nababul, la baza gâtului ei. — O, maiestate! șoptește Minty, uitând de protocol. Oh! — Minty? Nu se poate! La naiba! Vocea plângăcioasă a soțului ei, care se află în spatele nababului. Mustața i se ridică a rușine, apoi pretinde că tușește în pumnul încleștat. Nababul se întoarce și, dintr-un impuls inspirat, scutură viguros mâna lui sir Wyndham. — Foarte bine, domnule. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iedului, murmurând numai el știa ce. Iară vorbele sale nu fură de nimeni auzite. * * * Chiar nu mă așteptam să Îmi vină așa de repede cheful să-ți scriu. Mă gândesc că m-am izbit prea din scurt de melancoliile mele plângăcioase și de singurătate. Și spunându-ți, dar mai ales scriindu-ți despre slăbiciunile mele de june chinuit de romantisme feciorelnice, Îți voi da prilej, atunci când ne vom Îmbăta prima oară după revedere, să râzi de mine și să-ți așterni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oferise adăpost - pentru o vreme... Și acum... Acum tebuia să-l părăsesc... Am scormonit în sufletul meu să găsesc un singur cuvânt măcar care să poată exprima cu adevărat sentimentele mele, dar toate duceau - fără nici o excepție - la o exprimare plângăcioasă fără substanță... De aceea am tăcut, în așteptarea vorbelor bătrânului înțelept. Și nu s-au lăsat așteptate: Fiule! Dragul meu! Iartă-mi felul de a mă adresa, dar nu vreau să fiu fals și am să-ți spun drept că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
responsabili cu distracția la orizontală a Tamarei. Pentru că, am explicat eu, Tamara nu termină niciodată. Luke, Shake, Joey și Johnno erau pe cale s-ajungă la spital de-atâta râs. Gaz s-a uitat nedumerit și a întrebat pe un ton plângăcios: — Ce-a vrut să zică? Cocoșat de râs, Luke l-a luat de-o parte și i-a explicat. în cele din urmă, a venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
problemă. Sună, m-a anunțat ea și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul. îmi exersasem discursul toată ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu mă redusese la o epavă plângăcioasă, incapabilă să se mai exprime coerent, așa cum văzusem că făcuse cu Neil și cu John Joe. Hahaaaaa! Sper că știe să piardă. Nici nu-mi amintesc prea bine când s-a născut Helen, i-am răspuns cu sinceritate. —OK, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sigur, e o viață foarte singuratică. Toată ziua te uiți în gurile oamenilor. Saliva care mi se prelingea pe obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a spus pe o voce plângăcioasă: —Mă doare măseaua, poți s-o repari? Mă doare dintele, fă ceva! Asta e tot ce aud: dinți, măsele, dinți, măsele! Aoleu, e sonat rău de tot! — Am fost la câteva întâlniri AA, așa, să văd cum e. Doctorul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cinstită și, pentru o clipă, așa cum mi se întâmplase și cu Brigit, mi s-a făcut milă de el. Apoi mi-am adus aminte că eu am fost rea cu el, dar că, de fapt, nu fusesem deloc rea. Marele plângăcios! — Prima dată când Rachel m-a ignorat, a continuat Luke, m-am gândit „OK, e puțin cu capul în nori, i se putea întâmpla oricui“. Dar după o vreme, a trebuit să recunosc adevărul. Era, fără nici o îndoială, o acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce poți, iar noi o să fim mândri de tine“, îmi spuseseră întotdeauna părinții mei. Luam nota zece pentru efort. Jackson operase pe baza aceluiași principiu. știam că toți avuseseră cele mai bune intenții, dar tratamentul ăsta mă transformase într-o plângăcioasă cu obrazul subțire. Acum, însă, îmi asumasem un nivel mai ridicat de responsabilitate, iar asta însemna că trebuia să învăț să suport și palmele. Randall avea dreptate. După al doilea pahar de vin dat rapid peste cap, mă simțeam ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună un genunchi în pământ, chiar lângă mine - întrebându-mă pe un ton plângăcios și dulce și cu o expresie vulnerabilă pe față, dacă-i fac onoarea să devin soția lui... Soția lui?! Pentru că știa - pur și simplu, știa - că am fi teribil de fericiți împreună. Cu o zi înainte, zburase până în Iowa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că aveam nevoie de un concediu. Nu ți-o spun ca să te dau afară, dar chiar ai nevoie să ieși din asta, du-te undeva afară din București, aerisește-te (spunea redactorul-șef). De unde bani? am exclamat pe un ton plângăcios care îmi suna ridicol. Asta-i problema ta? L-am lăsat fumându-și gânditor țigările Superlong, scrumând într-o cutie de Coca Cola. De Paști nu putusem să „ies“, îmi place să cred că din motive financiare, deși îmi descoperisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]