214 matches
-
somnului ea va fi hrănită cu suc de portocale amestecat cu diverse alte substanțe nutritive. 6. O senzație de panică surdă, ca atunci când asiști la o înmormântare, își furișa în mine ecourile echivoce. Iar printre ele glasul lui Petru, subțire, plângăreț, tremurător, suna ca un flaut trist. Odată cu venirea lui apăruse un blocaj, din ce în ce mai sever. Exprimându-l cam brutal și admițând câteva excepții, l-aș putea defini ca pe un divorț între conștiența și existența mea faptică. Dezacordul acestor două planuri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
văzut. Trebuie să mai așteptăm cel puțin o jumătate de oră. După ce trecu și aceasta jumătate de oră, Pennons raportă, cu dezamăgire în glas: - Nimic! Domnule căpitan, pesemne c-a reușit să se strecoare... În telecomunicatoare răsună deodată o voce plângăreața: - Și acum ce ne facem? Grosvenor avu sentimentul că vorbele astea exprimau îndoielile și neliniștile tuturor oamenilor aflați la bordul navei. 21 Se lăsase o tăcere grea. Mai-marii navei, de obicei atât de guralivi, păreau să-și fi pierdut graiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
plăcură aceste vorbe. Simțea în ele o brutalitate care o rănea în adâncul inimii. Se trase înapoi: - Trebuie totuși să pornesc de undeva. Făcu un gest pe jumătate de amenințare, pe jumătate de dezamăgire. Apoi spuse cu uri glas aproape plângăreț. - Nu te mai înțeleg, domnule general. Acum câțiva ani, erai de acord că trebuie făcut ceva. - Nu-de către dumneavoastră, clătină el din cap. Familia imperială trebuie să sancționeze, dar nu să conducă personal o operație de asanare morală. (Dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Curtin. Ochii i se luminară cu un fel de apel mut. Prințul șovăi, apoi spuse: ― Maiestate, aceste ședințe de cabinet încep să intre într-un tipar. Toți tăcem în timp ce Maiestatea Voastră ne dondănește. În ultima vreme ați avut mereu tonul plîngăreț al unei neveste care, după ce a cheltuit toți banii soțului, îl ocărăște că nu are mai mulți. Împărăteasa nu înțelese imediat implicațiile acestor vorbe. Era atît de deprinsă ca vărul ei să-i vorbească astfel în particular, încît n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sfânt. Și când m-am făcut mare m-am bucurat mult că mi-a pus numele Vasile și nu Grigore, Vasile fiind conșiderat un sfânt mare și care m-Așajutat în viață. De mic copil, cum mi-a spus mama, eram plângăreț și gălăgios, întrucât mama avea treabă pe afară cu porcul, cu păsările ma lăsa în casă legat cu un brâu la mijloc, legat de un beelciug pe scândura patului. Eu la un moment dat, m-am înfășurat cu brâul la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată. Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sânt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât o jalnică izbucnire de tandrețe era furia mea plângăreață împotriva lui Dinu? Doamne, mi-am zis, în loc să am beția libertății, bucuros că nu mă mai simt legat de nimeni și de nimic, mă bat tot alte gânduri... că nu putem fi liberi decât depinzând de ceva, de o dragoste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din ceaunul imens În castroanele mici. În timp ce Cevriye continua să Împartă cu o ușurință exersată budinca, Feride o urma presărând nucă de cocos rasă În fiecare castron. Ar fi fost mult mai bună cu scorțișoară, spuse Banu pe un ton plângăreț. N-ar fi trebuit să uiți să cumperi scorțișoară. Lăsându-se pe spătarul scaunului, Zeliha Își Înălță capul și inspiră adânc, de parcă ar fi tras un fum dintr-o țigară invizibilă. Pe când expira, dând afară Încetul cu Încetul toată oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sunt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât o jalnică izbucnire de tandrețe era furia mea plângăreață împotriva lui Dinu? Doamne, mi-am zis, în loc să am beția libertății, bucuros că nu mă mai simt legat de nimeni și de nimic, mă bat tot alte gânduri... că nu putem fi liberi decât depinzând de ceva, de o dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
regula fiind ca la adunări oamenii să-și lase armele la intrare. Pietro i-a oprit mâna, șoptindu-i ceva la ureche, în timp ce câțiva duci au sărit în picioare, gata să-l înfrunte. Când a luat cuvântul, glasul îi era plângăreț: - Fraților, iertați-mă, dar durerea ce-o simt pentru ce s-a întâmplat m-a scos din minți și mi-a furat somnul. Poate că doar eu l-am crezut pe cuvânt, căci ochii îi erau într-adevăr obosiți, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune asupra problemei culorilor despre care tocmai adusesem vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Djerzinski depășise deja În mare măsură această iluzie perceptivă, legată de o ontologie a obiectelor și a proprietăților, inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
CU PĂLĂRIE: Măcar trebuia să fi făcut ceva. Dacă tot tândălești pe aici, măcar dacă ai fi făcut ceva. De ce n-ai făcut ceva? Dac-ai știut de dimineață cum stau lucrurile, de ce n-ai făcut ceva? BĂRBATUL CU BASTON (Plângăreț.): Am făcut și eu ce-am putut. Ce puteam să fac mai mult? Am făcut tot ce se putea face de unul singur. Dacă fântâna ar fi fost mai aproape de oraș... da, poate că altfel ar fi stat lucrurile... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-mi umblați pe sub pleoape, în timpul somnului.. Știu tot! Vreți să mă țineți cu voi, să-mi jupuiți pielea de pe față ca să vedeți ce am sub față... Vreți să mă pândiți și să-mi furați picăturile de apă... ȘEFUL GĂRII (Plângăreț.): Luați-l de aici... Spuneți-i să se ducă în camera de sus... (Către CĂLĂTOR.) Du-te, domnule, odată în camera de sus... Du-te unde vrei... Lasă-ne în pace și pe noi, zău... Nu vezi că se dărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu curățenia și înainte de fiecare masă îmi iau punguța de plastic cu săpunul și un mic prosop, și nu cred că mă enervează ceva mai tare decât strecurarea lui Hector în toaletă, în urma mea, și rugămintea făcută pe un ton plângăreț, copilăresc, exprimând un om cu garda jos care îți cere efectiv o favoare, ce ești nasol, ajută-l și pe el: - Cristiiii, te rooog, știu c-o să te superi, dar te rooog, poți să-mi dai și mie puțin săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doctorul Stratulat, se arătă în chenarul ușii, de unde, văzând pe Aglae și lume, zise înclinîndu-se: - Bună seara, sărut mâinile, cocoană Aglae. Costache eaici? Era vorba să meargă cu mine în oraș. Aglae deschise gura să vorbească, când, deodată, bătrânul strigă plîngăreț: "Aaaici!" și făcu gestul de a se da jos din pat. Când însă puse piciorul pe dușumea, simți greutate și se lăsă iarăși pe spate, cu o strâmbătură. - Dar ce-i? Ce s-a întîmplat? se prefăcu Pascalopol, cu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mi de-o orfană care-și lua singură toate bucuriile pe care reușea să 321 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI intuiției mă scotea din țâțână. Fiecare va ști să păstreze, aproape de suflet, un ascuns domn Costache, mai puțin plângăreț, desfigurat cu îndoită finețe și căruia, cerîndu-ți o cană cu apă, să-i poți oferi ca acum un pahar. Poftim! Bea-l de-aici! - Spune și dumneata, i-am bălmăjit pe limba lui, dacă lumea aceasta mai recunoaște vreun merit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spiritual, În altul platonismul, În tipul emoțional se ascunde Afrodita Pandemos ș.a.m.d. Aplicînd-o, cu titlu experimental, la stihuitorii noștri, ce observăm? Că erosul lui Conachi stă sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator și retractil, nostalgic (citește: plîngăreț, suspinător), cu Înclinații spre voluptatea durerii (mazochism prefăcut). Însă tristanismul se combină, la el, cum am arătat, cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]