219 matches
-
era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă, mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și tot nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochii Nastasiei Filippovna începură să ardă cumva ciudat și chiar buzele îi tremurau. Toți îi priveau curioși pe amândoi. — Încă unul l-a trișat pe Ferdâșcenko! Ah, cum l-a trișat! Da, chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parte a băii și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna să tacă. „Pune curul la treabă!“ Îl auziră pe om - era o expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nebun, În plin camuflaj. Și apoi - jur pe Sfîntul Dumnezeu, domnișoară, a fost de parcă venise sfîrșitul lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă, pe același ton ridicat, plîngăreț, de bîrfă, și uită-te la mine și la fete, cu Dumnezeu știe cîte oase rupte. Și ce să mai zic despre casă? Cred că acoperișul s-a dus, nu-i așa? Gardianul nu vrea să spună o vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gând, ceva plesnește în el. Viața sa ordonată se ripisește ca literele pe o planșetă tipografică de pe vremuri, de la coadă la cap. Ultima răsuflare îi părăsește trupul cu un oftat adânc a dezamăgire. — Tată? rostește Pran Nath pe un ton plângăreț. Nu primește răspuns. Pagină separată Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pietre prețioase al diwan-ului și simte ceva năsănătos degajându-se dinspre cei trei. Dincolo de sfera portocalie de lumină, întunericul ascunde și alte oglinzi. Mai multă lumină n-ar face neapărat lucrurile mai bune. Flowers zice din nou pe un ton plângăreț: — Nu mă puteți forța s-o fac. Fotograful scutură din cap. — Încă o dată, domnule Flowers. De când faci parte din Misiunea Politică? De opt luni? Nouă? Duci o viață confortabilă aici. În mod sigur nu te-ai codit să accepți ospitalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
grijă să n-o publice. Fotograful scăpase mergând către un alt grup, care ținea morțiș să i se facă o poză. M-am uitat la Simon, încă îngrijorată. Nu vreau să crezi că fac din țânțar armăsar, i-am spus plângăreț, dar mi-aș pierde întreaga credibilitate într-o secundă. Tatler! m-am cutremurat. Nu s-ar mai termina de bârfit. —Orice publicitate e bună, nu? Apoi mi-a văzut expresia. —Nu te îngrijora, mi-a spus râzând. Voi vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic, un individ chel, dar prietenos, care-l tot bătea pe spate pe camaradul lui plîngăreț. Dacă te tot frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
noi, țipînd, dar au fost prinse. Au sosit Întăriri imediat și cele două au fost săltate, fiecare de cîțiva bărbați, ca niște saci cu legume și duse În beznă, undeva dincolo de cercul de autobuze. Li se mai auzeau doar vocile plîngărețe și stridente, Înjurau și urlau după ajutor. Într-o clipă au răsunat țipete și zgomote provocate de obiecte sparte undeva pe lîngă autobuzul cel mai apropiat de dig, Înghițind scîncetele fetelor. S-au spart geamuri și s-a aruncat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu sunt chiar așa cum crezi tu. Își stinse țigara. I-am zis să se ducă la altcineva. La Dominique, de pildă. Lui Îi place să aibă de-a face cu oameni de genul ăsta. Nu știam ce servicii i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din ceaunul imens În castroanele mici. În timp ce Cevriye continua să Împartă cu o ușurință exersată budinca, Feride o urma presărând nucă de cocos rasă În fiecare castron. Ar fi fost mult mai bună cu scorțișoară, spuse Banu pe un ton plângăreț. N-ar fi trebuit să uiți să cumperi scorțișoară. Lăsându-se pe spătarul scaunului, Zeliha Își Înălță capul și inspiră adânc, de parcă ar fi tras un fum dintr-o țigară invizibilă. Pe când expira, dând afară Încetul cu Încetul toată oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fruntea și Își Întoarse privirea de la cuvintele de pe ecran. — Nu cred că se poate discuta cu tipul ăsta, spuse Beth. Nu cred că te poți Înțelege cu el. N-ar fi trebuit să-l superi, spuse Harry pe un ton plângăreț. De ce l-ai supărat În halul ăsta, Norman? — Trebuia să-i spun adevărul. — Dar ai fost atât de rău cu el și acum s-a supărat. — N-are importanță că e supărat sau nu, interveni Beth. Harry ne-a atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine ce vorbesc, Harry. — Ba nu știu! — Ba da, știi, Harry. Despre tine e vorba, Harry, spuse Norman. Tu faci asta. — Nu, greșești. Nu eu! Îți jur că nu sunt eu! — Ba da, Harry, spuse Norman. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată. Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sânt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât o jalnică izbucnire de tandrețe era furia mea plângăreață împotriva lui Dinu? Doamne, mi-am zis, în loc să am beția libertății, bucuros că nu mă mai simt legat de nimeni și de nimic, mă bat tot alte gânduri... că nu putem fi liberi decât depinzând de ceva, de o dragoste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sfânt. Și când m-am făcut mare m-am bucurat mult că mi-a pus numele Vasile și nu Grigore, Vasile fiind conșiderat un sfânt mare și care m-Așajutat în viață. De mic copil, cum mi-a spus mama, eram plângăreț și gălăgios, întrucât mama avea treabă pe afară cu porcul, cu păsările ma lăsa în casă legat cu un brâu la mijloc, legat de un beelciug pe scândura patului. Eu la un moment dat, m-am înfășurat cu brâul la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o linie luminoasă se ivi dinspre pagoda Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de cusut”. - „Domnule de la mașină”, se văita celălalt copil, pălmuindu-se peste obraji și bocindu-se ca mă-sa, „domnul Trotzky zicea că vineri seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătaie de inimă. — Salut, Darren, zise Logan și-și puse piciorul În ușă. Astfel Încât să nu-i poată fi trântită În față. — Te superi dacă intrăm iar? Ce dracu’ vrei acum? — Darren? Era o voce de femeie, ascuțită și ușor plângăreață. — Darren, sunt polițiști În grădina din spate! Ochii lui Darren se ațintiră asupra ușii deschise de la bucătărie și apoi din nou asupra lui Logan. — Darren, se auzi iarăși vocea femeii. Ce ne facem? Umerii tânărului se lăsară În jos. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să facă un ceai. Agentul Rennie rânji pentru sine În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]