255 matches
-
este mai ales asociat cu festivitățile de Crăciun. Este arborele ce decorează casele, dar și magazinele și străzile. Semnifică așadar bucuria și sentimentul împărtășirii. Salcie Salcia are o simbolistică negativă, inspirată de crengile aplecate la pământ. Copac care plânge (salcia plângătoare), este expresia tristeții, a melancoliei, a depresiei. La fel ca plopul, poate fi semnul unei stări depresive pe cale de apariție sau deja conștientizate. Tei Teiul, prezent în piețele orașelor, evocă mai ales noțiunile de comunitate, de împărtășire și solidaritate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
monumentală, concepută în zece volume intitulate „panorame”, din care au fost realizate: Panorama efemeridelor (1967), Panorama sărutului (1969), Panorama focului albastru (1972), Panorama iubirii zugravului (1974), Panorama duhului meu (1976), Panorama-n dor de domnișoara Pogany (1977), Panorama-n sălcii plângătoare (1981). Sub semnul lui Dante Alighieri, Infernul, Purgatoriul, Paradisul sunt aici compartimente ale „scenei lumii”, iar diavolul - un simbol al naturii contradictorii a ființei omenești și un posibil alter ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
Olimpul Diavolului. Panorama focului albastru, București, 1972; Olimpul Diavolului. Panorama iubirii zugravului, București, 1974; După flori, București, 1975; Olimpul Diavolului. Panorama duhului meu, București, 1976; Olimpul Diavolului. Panorama-n dor de domnișoara Pogany, București, 1977; Olimpul Diavolului. Panorama-n sălcii plângătoare, București, 1981. Traduceri: Pablo Neruda, Gloria și moartea lui Joaquin Murieta, București, 1972 (în colaborare cu Rosalia Bianu). Repere bibliografice: Martin, Poeți, I, 78-84, II, 84-89; Piru, Panorama, 196; Sorianu, Glose, 117-120; Drăgan, Aproximații, 196-200; Perpessicius, Lecturi, 27-31, 294-298; Călinescu
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
de război. Am traversat canalul subțire care, ca un șanț de fortificații, despărțea Detroitul de Grosse Pointe. Și apoi, Înainte să avem timp să observăm schimbările, am ajuns la casa de pe Bulevardul Middlesex. Mai Întâi am observat copacii. Două sălcii plângătoare imense, ca niște mamuți blănoși, de fiecare parte a proprietății. Lujerii lor atârnau deasupra aleii de la intrare ca periile de la o spălătorie de mașini. Deasupra era cerul de toamnă. Întrezărindu-se prin frunzele sălciilor, le transforma Într-un verde fosforescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
geamuri. Hudson Clark (al cărui nume Milton avea să-l pomenească mulți ani de-acum Încolo, deși nimeni nu-l recunoștea vreodată) proiectase Middlesex În ideea de a se armoniza cu mediul Înconjurător. În acest caz, cu cele două sălcii plângătoare și dudul care creștea În fața casei. Uitând unde se afla (Într-o suburbie conservatoare) și ce era de cealaltă parte a acelor copaci (nume ca Turnbull și Pickett), Clark a urmat principiile lui Frank Lloyd Wright, abolind verticala victoriană În favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
demnitatea. Când simțea chemarea naturii, ne anunța prin interfon și o ajutam să se dea jos din pat și să se ducă la baie. Cea mai simplă cale de a o spune: anii treceau. În afara geamurilor anotimpurile se schimbau, sălciile plângătoare Își lepădau milioanele de frunze, zăpada cădea pe acoperișul plat și unghiul luminii solare se micșora, iar Desdemona rămânea În pat. Tot acolo era și când se topea zăpada și sălciile Înmugureau din nou. Era acolo când soarele, Înălțându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rog, las-o baltă. ― Stai așa. Mă perie În continuare, trăgându-mă de păr. Capul mi se clatină la fiecare mișcare. ― Oricum, acum se poartă părul scurt, Callie. ― Ai terminat? Încă două-trei perii frustrate, de Încheiere. Apoi, cu un glas plângător: ― Măcar leagă-ți-l la spate! Dă-ți-l la o parte de pe față. Ce puteam să-i spun? Că exact ăsta era scopul pentru care aveam părul lung? Ca să mi-l țin pe față? Poate că nu arătam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
față. Ce puteam să-i spun? Că exact ăsta era scopul pentru care aveam părul lung? Ca să mi-l țin pe față? Poate că nu arătam ca Dorothy Hamill. Poate că Începeam chiar să semăn destul de tare cu sălciile noastre plângătoare. Dar părul meu avea și virtuți. Acoperea dinții Înveliți cu sârmă. Acoperea nasul de satir. Ascundea coșurile și cel mai important lucru - mă ascundea pe mine. Să Îmi tund părul? Niciodată! Încă Îl mai lăsam să crească. Visul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spiritul lui Milton să nu se Întoarcă În casă. Treaba asta o făcea Întotdeauna un bărbat și acum mă calificam pentru ea. În costumul meu negru, cu mocasinii murdari, stăteam În ușă, care era deschisă În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să rămână acolo unde au ele loc, în mintea mea. Am ajuns repede acasă și m-am despărțit de Alexandru la colțul străzii, el luând-o pe Bulevardul Principal, eu pe aleea ce este îngrădită de lalele și de sălcii plângătoare. Nu e nici un miracol faptul că mediul e toxic și totuși sălciile și lalelele împodobesc câteva alei din oraș. Plantele sunt plămânii planetei, dar nici ele nu reușeau să țină pasul cu tendința autodistructivă a omenirii și au rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pui cununa pe a mea frunte, Și să-mi pui lira de căpătîiu. {EminescuOpI 28} LA MOARTEA PRINCIPELUI ȘTIRBEY Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cîntarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea chiamă, Precum mișcă vîntu-n cântec fața mării de senin. Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără, divină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de arcuș sub zâmbet de lună. Miros de fân din țarină, geană de zori îmbrațișată de pomul înflorit asaltat de cocori, triluri de păsari, lacrimi de rouă curse în iarba cea nouă. Și mult, mult dor cântat de salcie verde, plângătoare, legănată ușor în adiere de vânt călător și aromă de floare. Mai vreau ceva oare?
A? vrea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83231_a_84556]
-
scrise cursiv în textele de mai sus. 2. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru: uriaș limpezi depărtată albi sumedenie umple 3. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Introduceți într-o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau, sălciile erau Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
da să bea ape otrăvite. 16. Îi voi risipi printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și voi trimite sabia în urma lor, pînă-i voi nimici." 17. "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Căutați, și chemați plîngătoarele să vină! Trimiteți la femeile iscusite, ca să vină! 18. Să se grăbească să facă o cîntare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrimile din ochi, și să curgă apa din pleoapele noastre! 19. Căci strigăte de jale se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
iarba moale, când te simți una cu pămîntul! Și adierea de mătase care tremură pe obraz! Odată ne-am urcat mai mult ca de obicei pe un deal anevoios. În urma mea, Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-În infinit... -În infinit: -Cântă... -Vis: -Da... -Nu. -Nu... -Minus: -Minus... -Plus: -Plus... -Armonie. -Armonie... -Când ? -Când... -Poate: -Poate... -Of ! Fereastra e-o poemă de plumb, și de scântei... O zi de promoroacă în cameră pătrunde... Sirenele de muncă vibrează, plângător; Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței, Și de fior... -Unde... Unde ?! * Nocturnă Fug rătăcind în noaptea cetății, În turn miezul nopții se bate rar; E ora când cade gândul amar- Tăcere... e ora lașității... Te pierzi în golul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver sfârși Înainte de Începe; de atunci masterandul avea oroare și de sălcii plângătoare și de tot ce Însemna sexul opus. Dar, dacă stăm să ne gândim mai bine, Lawrence nu era la primul său eșec sentimental. Când fusese ceva mai tânăr, masterandul vorbise cu Iisus, rugându-l să-i trimită În cale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina aceasta cu amintiri. O iau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor zeci de generații ce s-au perindat la liceul Lazăr
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nepotrivit: - Nu mai plecăm odată? - pe un ton de reproș. - Ba da ... ba da ... răspunse din treacăt biata Lina, cu o nouă grijă parcă, pentru Mini, pe care o și uitase. Lenora se deșteptase și porni în surdină o dojana plângătoare împotriva întîrzierei lui Hallipa: - Să plece! Vreau să plece! Să nu mai stea un minut' repeta ca un leit-motiv. Mini auzi șoapte despre cai și trăsură: - Orice ar fi! Nici un minut! Totuși, nu de plecarea lor era vorba. Și cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de speriată. Marea Împărăteasă a trimis doctori să o examineze, iar aceștia au ajuns la concluzia că are mintea tulburată. Soo nu s-a oprit din plâns nici măcar după ce a fost aleasă în mod oficial. Eunucii au numit-o Salcia Plângătoare. Marea Împărăteasă a devenit preocupată de calitatea „ouălor“ pe care le va crea Soo. „Nu dați ouă de calitate, nu primiți titlul“, ne-a zis ea tuturor. Dacă Soo va continua să se comporte astfel, Majestatea Sa Împărăteasa o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toată zarva, aveam nevoie de câteva zile de liniște. I-am invitat pe Nuharoo și pe Tung Chih să mă însoțească la Palatul de Vară, unde am plutit pe lacul Kunming, departe de distrugerile provocate de invadatori. Înconjurată de sălcii plângătoare, suprafața lacului era acoperită cu lotuși înfloriți. La sfârșitul verii, câmpurile fertile semănau cu regiunea de țară de la sud de Fluviul Yangtze, regiunea orașului meu natal, Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz răcoritor, îmbrățișat de-o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
drepți cu scuturi de zăpadă. și presate într‐o carte nouă, un hrisov: Din neagra țărănie, mi‐ a adus, ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă. Din fântâna ochilor, agale cad mărgele limpezi, sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari, vioara
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]