253 matches
-
în 1961 de către N. Minoiu. Ea este răspândită în numeroase țări nu numai la măr, ci și la păr, gutui și chiar la cireș. Simptome. La soiurile sensibile, ramurile de 1-3 ani sunt foarte elastice și pomii iau aspectul salciei plângătoare. Tulpina puieților în pepinieră se subțiază brusc de la bază către vârf, luând aspectul de fus. La baza tulpinii se formează numeroși lăstari cu creștere rapidă și dreaptă. Pomii pe rod au înălțimea mai redusă, ramurile sunt aplecate și se frâng
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
cât se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguarului din Pampas și ale hienei din Sudan, cu mârâitul ei plângător. Fioruri, senzații, emoții și deliciile unui adolescent cu mințile furate de tentații aventuroase pentru vreo mândră Îmblânzitoare de fiare, În cizmulițe, rochiță scurtă și tunică de catifea, cu găitane de brandenburguri, sau pentru vreo zveltă și surâ zătoare acrobată În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Urmuz fu găsit Împușcat pe o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin Cimitirul Bellu, ca În tinerețile noas tre romanțioase, cu decoruri adecvate de cavouri mucede, cruci gârbove de bătrâneți și sălcii plângătoare, după ce privisem la resturile cochetăriei, câțiva piepteni și mărgele, ale unei cu coane prestigioase de acum treizeci de ani, dez gropată ca să-i facă loc ginerelui, Încă tânăr, al octogenarului meu profesor C. Rădulescu Motru, am nimerit Întâmplător la mormântul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
culturală din care se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic mai îndelungat al literaturii din această regiune ar conferi ab initio epicii ei moderne o trăsătură specifică, și anume absența lirismului: „romanul liric, în care epica era anulată de lirica plângătoare, nu putea prospera într-o atmosferă în care sufletele simțitoare nu erau în elementul lor. Iată pentru ce în Ardeal epica s-a păstrat într-o stare mai pură decât în celelalte părți ale Țărilor Române”. Ideile cursului din 1938-1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
bată prostimea cu scârnă și alte batjocuri. Să fie învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru ticăloși? Fac umbră pământului numai pentru rele. Îngăduința față de ticăloșie te face părtaș la mișelie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în „Revista societății «Tinerimea română»”, „Album macedo-român”, „Cronica”, „Zorile” și în almanahul „Aurora”, scos de el în 1881. Un volum, Poezii. Florile primăverei (1879), cu elegii, fabule, epigrame, este semnat George Garbiniu. A mai semnat G. Odoleanu. Cugetările superficiale și plângătoare (Eternul de ce?, Toate trec), tenta moralizatoare dominantă (Geniul și sărăcia, Lampa și fluturele), imaginile șterse nu pot conferi cărții o notă care să o individualizeze. De aceea, aproape surprind bogăția și frumusețea limbii din poemul dramatic Iov (1885), prelucrare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
ei de aur, cu ochii ei revărsători de lumină, de astă dată mai frumoasă, mai diafană, mai poetică, așa că parcă ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice, întocmai cum îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei. Apoi, lucru neînțeles, cântecul cela de al o vreme nu mai semana nici cu doina din fluier a păstoriței, nici cu aria Margaretei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spusele tale. Voi lua, in cursul zilei de astăzi, legătura cu ministrul sănătății din București pentru a clarifica această situație. Imediat pacientul, de fapt falsul bolnav, își schimbă tonul și atitudinea. Se ridică repede din pat și pe un ton plângător îmi mărturisi că rana de la cap se datora unei bătăi cu un "zdrahon" din Piața Universității, care concura cu el la favorurile aceleiași femei, că legătura cu persoana care îl adusese în Cipru era un amic, fost marinar, care vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
cascador și călătoria nocturnă, dar nu am nici un semn cât de mic de alarmă interioară care să prevestească un eveniment groaznic. Din contră, aproape mă văd în Quito, într-o cameră liniștită, singură, în sfârșit, cu propriile mele gânduri. Lumânarea plângătoare o fi avut ceva de zis dar nu sunt în măsură să analizez ce anume sau la ce întrebare o fi dat răspuns. Cât despre interpretarea lui Alfonso, cred că, în mod ciudat, nu are nimic de-a face cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la școala Alsacienne, una dintre cele mai elitiste din capitală. Cele trei uzine amenajate de Pierre Bertheau la Yvry-Port regrupează aproximativ 75 de apartamente. Ele utilizează aceleași materiale, structuri de aluminiu pentru împrejmuiri, planșee pentru circulație, bambuși, mentă și sălcii plîngătoare pentru grădini. Renovarea a fost făcută respectîndu-se structura și aspectul exterior al clădirilor industriale existente. Regăsim amenajările caracteristice cartierelor la modă din Paris, cu punerea în scenă, oarecum eco-muzeistică, a trecutului muncitoresc. Plăcile emailate care au încă înscrise punctele de
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
acestea arătau nu gustul familiei Eminovici, ci influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În pridvorul noii construcții se urca pe două rânduri de trepte, din lateralele casei, protejate de o balustradă ridicată direct din pământ. Un salcâm și o salcie plângătoare încadrau pridvorul. Chiar în fața casei fuseseră plantați niște trandafiri, îngrădiți de câțiva mici stâlpi; curtea, plină cu iarbă, era marcată de cărări întâmplătoare. Nici interiorul nu păstra împărțirea camerelor din vechea casă părintească. Un hol pe mijloc și câte două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea cântecului 129. Poetul se simte stăpânul absolut al tonurilor tocmai pentru că resimte lăuntric armonia cântecului. Molatece sau aspre, virile sau plângătoare, notele exclud prin înseși varietatea lor orice bănuială a clișeului literar. Lira și harpa nu rămân simboluri abstracte. Abstractă e muzica născută din ele, în sensul purității ei absolute, de patos limpede și înalt.130 Cântecul este ca iubita; o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Lijiang drumurile nu sunt amenajate într-o ordine anume, și nici nu are zid de apărare. Dragonul Negru, cu ramificațiile sale subțiri de apă, trece printre casele oamenilor, peste tot în oraș putând fi ascultat susurul pârâului și admirate sălciile plângătoare dansând deasupra apei. 3. Arhitectura chineză veche Metaforic, arhitectura este numită "muzică cristalizată", pentru că poartă amprenta civilizației umane. Arhitectura chineză veche se baza pe construcțiile din lemn. Aceasta a început să prindă contur în secolul al II-lea î.e.n., pentru ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta semnalele inconfundabile, întregind sonor atmosfera, iar cei doi bărbați
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
picioarelor, căci se spăimânta de zgomotul pașilor lui proprii. Flama-l conduse pân-la suișul unei alte scări, aici dispăru. În acelaș moment răsună iar clopotul din turn... ca un gemet ***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric total. Își întinse mînile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine... cercă a o smulge, dar nu putu, dete cu spada dinainte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sa înflorită cu roze de jăratic și se văzu o scenă a cărei culise reprezentau arbori și tufișe de-o tânără și mustoasă verdeață, iar fondalul reprezenta un deal îmbrăcat în pădure de mesteacăn, un râu curgea alene pin salcii plângătoare și în vârful dealului se-nalța un castel vechi acoperit cu *** fier a cărui muri colțuroși erau înseninați de lună... Pe scena ce reprezenta grădina acelui castel, cu straturi nalte de flori, cu boschete tainice și cu șiruri de trandafiri, ieși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care o tratează într-un vers mai concentrat. Este în continuare încercat de mari voluptăți și trece prin extazuri împinse la limita suportabilului, însă în câmpul lui de observație încep să pătrundă în chip amenințător făcliile de ceară, văile plângătoare, amanții palizi, corbii, cimitirele, nevrozele - cu alte vorbe, toate figurile simbolismului astenic. Bacovia este tradus aici în codul unei retorici ceremonioase. Sunt și sugestii ce trimit la Lucian Blaga (între ele o definiție a dragostei ca „blânda stare de orbire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
reginei către mama sa au acum o poezie dureroasă și o frumusețe veritabilă: "Dumnezeu a chemat-o la el. îi mulțumesc pentru fericirea sfântă din care-am gustat. Aș vrea mai degrabă, precum Niobe, să mă preschimb într-o stâncă plângătoare decât să nu fi fost vreodată mamă! Era prea multă fericire... Dragostea mea e mai puternică decât mormântul, mă bucur de fericirea pe care o gustă acum copilul meu... Și apoi ea este a mea pe vecie. N-am mi-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de lume. În Banat pelerinajele se țin lanț. Acum și din Crișana au luat traista în spate și la drum. Maglavitul a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfrigurați așteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
departe. Piesă s-ar putea intitula, de fapt, "omul descompus" - descompus în elementele ultime ale condiției sale tragice. Regizorul - dar și cititorul, pentru că și el se află în postura unui regizor - poate recompune din aceste elemente, în multe feluri, mască plângătoare a omului secolului douăzeci. Curajul de a fi melodramatic Impresionantă prin tragismul amplu orchestrat și prin ducerea la bun sfârșit a unei întreprinderi artistice pline de riscuri este piesă cu titlul Femeia că un câmp de luptă sau Despre sexul
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
o întâlnire matinală sub salcia din spatele bisericii. O întâlnire de nici jumătate de oră, năvalnică și eficientă. O perioadă din existență, încolăcită discret în jurul unei sălcii care se leagănă alene în miezul unui creier. Căci în preajma pomului rupt în șuvițe plângătoare se învârte toată partea importantă a două vieți. Jumătatea de oră, agățată de-o dimineață cețoasă de aprilie, este ceasul de foc al unui tărâm în care nu există decât întâlnirea din spatele bisericii. Iar din ea, femeia poartă încă în spatele
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva în călcâul meu va înflori un pinten îngeresc Unde și când cele ce nu se văd și cele ce se arată în joncțiunea dintre steaua pierdută și viitorul amăgitor se împletesc
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
o placă din marmură localizată pe stâlpul de sud al arcului triumfal, în amintirea fiicei lor, Despina, decedată la Alțâna. Ea este reprezentată ca un prunc înfășat, având capul așezat pe o pernă cu ciucuri, având deasupra crengile unei sălcii plângătoare. Sub cor există și lespedea funerară a mormântului. În cor își făcea simțită, până nu demult, prezența și o cristelniță datată din anul 1404 și care purta inscripția ""anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi"". Această cristelniță a fost prelucrată
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
urât al sângelui. Nu există muzică în care să se exprime mai elementar prezența lacrimilor în lume. Îți vin repetat în minte cuvintele Elisabetei de Bavaria, împărăteasa care a adorat Ungaria: există în lumea asta, în afară de egoismul uman, și sălcii plângătoare.” Sunt, până la urmă, două forme de altruism: revolta și melancolia. Pe a doua, care face pereche cu dorul, cu posesiunea, cu încăpățânarea de-a nu renunța la nimic din ce ești, mai ales la cele care-ți fac rău, Cioran
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
firii, vorba lui Topârceanu. Alte monumente pe morminte vegheate de îngeri ne-atletici sau chiar apostolic scheletici. Aici, în panteonul Montparnasse, cugetul simțindu-ți-l ca pe Țara de Sus a Sufletului, spre vale, spre intrare curgând sentimentele -aceste sălcii plângătoare, tot ale Sufletului. Aici sub-pământul marilor nume e, concomitent, și adâncul sub-cerului, adică în legătură cu firmamentul rămânând. În fine, sub zidurile cimitirului - egalitate deplină. Inclusiv cea a eremiților ce și-au trăit cu pasiune viața fără pasiuni, dar și cea a
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]