37,872 matches
-
au venit nechemați 12 preoți din toată zona. Au venit lăutari de pe cele trei văi, în semn de prețuire pentru cel care a fost CAMPIONUL NICOLAE OGRINJA, cântărețul satului Domnești. Fetița a rămas lângă Elena, mama ei, care l-a plâns mult timp, până când s-a dus lângă el. Băiatul, de patru ani, este luat de unchiul său Vasile, apoi de Bucur lui Pie și, la doar 7-8 ani, făcea curat într-un restaurant din Câmpulung, în paralel cu școala, apoi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
TE CAUT... Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Rondelul comemorativ De șapte primăveri îți caut pașii Și urma lor mă poartă la mormânt Să-ți spun că-n vie iar au plâns butașii, Tot așteptând să-i culci pe sub pământ. Te mai visez privindu-ți copilașii, Apoi dispari din nou, fără cuvânt... De șapte primăveri îți caut pașii Și urma lor mă poartă la mormânt. Cu-a Domnului Lumină legământ Și-n
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
vin să îți ascult; o liniște profundă tot corpul îmi inundă, mă domină, Tăicuțul meu ce dormi, eu, mereu copilul tău, adult, natura intră-n cosmică-armonie, din candelă... lumină. Două fete Privesc, prin geamul obosit, la norii ce încep să plângă. De dor, sunt suflet istovit, un trecător pribeag în astă lume. Se-ndoaie meri, bătuți de vânt în fața casei, urmărind tristețea unor frunze, ce-și culcă fața pe pământ. În casă, cu măicuța, odăile tresar. Tristețea ei, icoanele îngheață. Privesc
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
inima mă doare, nici somnul nu mai vine pe la mine. De tatăl tău îmi este tare dor. Mă rog în fiecare noapte, mai treacă pe-acasă, urâtul să-mi alunge... Privesc, prin geamul ce-mi numără secunde. Norii ce-au plâns, parc-au furat surâsul mamei, care, privind în vatră, își răscolește gândul: - Of, draga mamei! Era bine când era și el acasă... Amintire Doream să prindă gândurile viață când junghiul lacrimii mă înțepa, intrând pe poarta unde tata, de câte ori plecam
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
-i singură și iar e iarnă, bătrână-i și bolnavă și-i este tare greu. Ți-aud și-acum pași obosiți prin curte, bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun. Purta-i pe umeri suferinți atât de multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi este viața-n paranteze rupte, răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată. A fost odată o fiică și un tată... Au fost, odată. În ziua de 13 Mai 2009, ora 23.37, o fiică trăia un ultim moment, o ultimă clipă alături de tatăl ei
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
fapt mă plimbam așa singur prin mulțime și mi-ai apărut deodată în față, cum îți mai merge lucrezi tot acolo eu cred că ai auzit nu mai lucrez la firma aia?“ I-am răspuns surâzând: ,,Bine mulțumesc nu mă plâng sunt bine, desi după cum știi aș dori să mai schimb muncă asta de noapte în ceva de zi.“ Iar el îmi spuse: Da ți-am spus că se poate trebuie să mergi la cursuri așa cum ți-am explicat și gata
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
ființă vie care trăiește, se mișcă, se transformă, poartă urme ale activităților umane (țapinarii modelează peisajul) și își lasă amprenta asupra oamenilor, încât chiar copiii par să aibă câte ceva dintre trăsăturile locului în care trăiesc: sunt duri, rezistenți, nu se plâng când le este greu, luptă cu determinare să ajungă la țintă propusă. Așa cum o surprinde în creațiile sale autoarea, viața patriarhală, cu ritmul ei, dictat de curgerea anotimpurilor - ba iute, ca pâraiele de munte, ba molcomă, ca urcușul turmelor pe
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
destinase rolul de lazaret (loc de carantină pentru bolnavii contagioși). Era rândul lui Manole acum să se îngrijească de frate-său, înfruntând amenințarea contaminării. Bădița Nică, pendulând între cele două maluri ale soartei, cu ultimele puteri, se ruga de el, plângând, să nu se mai apropie de lazaret. Nădejdea lui era acum în supraviețuirea fratelui mai mic, căci numai el le mai putea ține loc de tată credincios copilașilor lui de-acasă, în caz că el nu va găsi putere să reziste. Apoi
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
înalț Către zarea cristalină, tot mai sus... într-o vâltoare. Otrava iubirii dulci, acum am gustat, se pare... Este dulce dar și-amară... Lacrimi pe obraz s-arată, însă nu știu de ce vin... Navighez acum prin ele. Oftez dor și plâng... suspine! Te-am ascuns adânc în suflet Te respir numai pe tine! Dragostea este o boală care însă nu omoară... Ci doar chinuie încet; când ne-nalță, Când ne-aruncă de la soare-ntr-o... speluncă. Cine-o simte, parcă 'noată
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1450035783.html [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMEA E O AGONIE Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Lumea e o agonie Ion Vanghele Lumea e o agonie Și agonici, suntem noi Rătăcită simfonie Plânsă despre amândoi. Ce e zi ca ziua trece, Ce e noapte se tot duce, Păsările vor să plece, Stelele în cer să urce. Ce îmi spui nu mă-ntărește Vorbele din mine știu, Dorul nu mă părăsește Cât trăiesc, cât
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
Vorbele din mine știu, Dorul nu mă părăsește Cât trăiesc, cât mai sunt viu. Va veni cândva și clipa Aripile să-mi ridic, Va rămâne doar risipa Vorbelor ce mă dezic. Și atunci să-mi dai o floare Și să plângi cu ochii reci Când puteai o sărutare Înainte ca să pleci. Voi rămâne, doar o piatră Iscălită pe poteci Și clepsidra vieții spartă Pe unde cu pașii treci. Flori sălbatice vor crește Sângerând ciudat sub pași Din înalt privi-voi peste
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
-n noapte, Viața-n agonia ei, Iar durerile răscoapte Au parfum de flori de tei. Azi îți scriu că noaptea trece Și mă trec și eu ca ea Însă dorul mă petrece Precum setea-nspre cișmea. Eu mă rog că ziua plânge Cu o lacrimă de vis Și în inimă îmi frânge Un amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1491070234.html [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
martie 2017. ieri, m-am întâlnit cu copacul l-am întrebat dacă viața grea mai există îmi scot inima din piept pentru el dar își dă sufletul de dragul altei frunze inima mi se zbate ca ochiul am început să mor plângând la brațul unei întâmplări care mă face să plec cu umbra lui cu tot ... Citește mai mult ieri, m-am întâlnit cu copacull-am întrebat dacă viața grea mai existăîmi scot inima din piept pentru eldar își dă sufletul de dragul altei
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
sufletul ni-l cere, Să-l lăsăm la vamă-i singura avere, Ne-am plătit cu sânge casta libertate Țipătul dreptății are ochi de moarte. Fiecare rană, n-are niciun scut, Tot se adâncește-ntr-un strigăt mut... Îngerii se plâng de așa durere Care ne-a cuprins pe toți în tăcere. Citește mai mult Lupta de putere și -ngropate cruci,C-a sosit momentul, n-ai un' să te duci,Pământul respiră vremuri care poate...Soarta lumii noastre se decide
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
sufletul ni-l cere,Să-l lăsăm la vamă-i singura avere, Ne-am plătit cu sânge casta libertate țipătul dreptății are ochi de moarte.Fiecare rană, n-are niciun scut,Tot se adâncește-ntr-un strigăt mut...Îngerii se plâng de așa durereCare ne-a cuprins pe toți în tăcere.... XI. NORII TUNĂ, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Zburam pe aripi de lumină; În marea dulcelor speranțe, Și pic cu pic și orice
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
NU SPUI NICIODATĂ!, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. "NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!" CAPITOLUL 2 Copilăria lui Carol Carol avea doar nouă ani, când, într-o noapte, a fost trezita de cineva care plângea. Somnoroasa, a coborât scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi. - Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
fost trezita de cineva care plângea. Somnoroasa, a coborât scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi. - Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu vocea ei de clopoțel. - Am primit o veste proastă, draga mea, spuse Diana trist, ștergându-și repede lacrimile, dar nu pot să-ți povestesc acum. - E o chestie de oameni mari? - Da, iubita mea, e
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Ce vrei să spui? o întreba mama ei, perplexa. Ce știi tu despre sex? Citește mai mult "NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!"CAPITOLUL 2Copilăria lui CarolCarol avea doar nouă ani, când, într-o noapte, a fost trezita de cineva care plângea. Somnoroasa, a coborât scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi.- Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
fost trezita de cineva care plângea. Somnoroasa, a coborât scările pentru a merge în living, de unde venea zgomotul și mare-i fu surpriză când a văzut-o pe mama ei chircita pe sofa, cu fața plină de lacrimi.- Mami, de ce plângi? a întrebat-o Carol, cu vocea ei de clopoțel.- Am primit o veste proastă, draga mea, spuse Diana trist, ștergându-și repede lacrimile, dar nu pot să-ți povestesc acum.- E o chestie de oameni mari? - Da, iubita mea, e
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
e ușor. În brațe tare să mă ții, să uit de tot că timpul trece buzele-ncet să le săruți și să simțim fiorul rece. Mai tine-ma puțin în brațe, cu dragoste te-oi răsplăți nu mă lasă să plâng de tine că nu știu când ne-om mai găsi. Ai reușit să-mi lași în suflet amprenta dragostei nebune, nici nu știu cum ai reușit să-mi fii tu, cel mai drag pe lume. Referință Bibliografica: Strange-ma-n brațe / Anișoara
STRANGE-MA-N BRATE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1473059862.html [Corola-blog/BlogPost/375797_a_377126]
-
o vor lua. Nu scriu nimic! doar împletesc cuvinte din roua gândului ce-mi curge-n toc amară, bucăți din suflet cad pe foi cuminte, dar nu regret nimic din ce-o să doară! Nu scriu nimic! doar odihnesc eternul, și plâng,și râd, de dor și de-ntristare; sosi-va ziua când pe brațe lemnul, mă va-nveli sub coji lungi de uitare. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: NU SCRIU NIMIC! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul
NU SCRIU NIMIC! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1463039368.html [Corola-blog/BlogPost/382170_a_383499]
-
Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În cercul nostru de cunoscuți și prieteni, domnul Oițerman și activul anterprenor Plotchemacher sunt considerați oamenii cei mai avuți. Nu că alții s-ar putea plânge, ferească dumnezeu, că nu au ce să dea de mâncare copiilor, dar ei sunt cu o treaptă, sau cu două, sau cu trei trepte deasupra noastră. În legătură cu averea și cu puterea banului, domnul Ghezuntertoit a povestit nu de mult, pe
BANCNOTA DE UN MILION de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_schor_1486251844.html [Corola-blog/BlogPost/367066_a_368395]
-
domol Departe atunci te găsesc Și vreau de distanță să te separ Din rai să te fur alergând Și ochii, și fața, și părul suav Și trupul în brațe să-ți strâng Aproape te vreau să te văd și să plâng De dragoste la pieptul tău Să-mi tremure trupul uniți intr-un gel Să fim împreună mereu Încerc să nu judec și totuși o fac Te sorb când cu dor mă privești Doar tu mă-nțelegi chiar atunci când eu tac
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_de_iubire_perpetua.html [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
cu sete întregul conținut și cu cealaltă mâna apăsându-și pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simțea că se sufocă. Ridică privirea spre Sebastian și porni să plângă fără nicio jenă de parcă își pierduse cea mai dragă ființă din viața sa. Poate că acesta era și adevărul. Își pierduse pe moment definitiv soțul. Nimic și niciodată nu o va mai determina să-l ierte și să-l aducă
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454999698.html [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]