668 matches
-
gândul la ei, ne încearcă tristeți amare în această zi a bucuriei, ca parte a unui crunt adevăr: copilăria, adeseori amestec de inocență și infinită suferință. Lor, acestor nefericiți ai sorții, le dedic doar gânduri bune! Lor le sărut ochișorii plânși, ori sufletele care suferă în tăcere! Dar, tot lor, le amintesc sacrele cuvinte ale Mântuitorului: „Lăsați copiii să vină la mine!”. Tuturor copiilor lumii, din oricare colț al său ar fi, de orice culoare a pielii ar fi ei (culoarea
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
aceea de rău și slăbiciune în care se afla dorea neapărat, să-i ceară ajutorul și să-i ceară un pic din praful ei, când telefonul a început să sune. Era aproape miezul nopții. Era Ilena și cu o voce plânsă și tremurândă i-a zis: - Marco, amore mio, sunt eu! - Ilena iubito, trebuie să vii degrabă, te implor! Nu mă simt bine și un pic din praful tău, simt că m-ar ajuta! - Ascultă-mă Marco, sunt distrusă! îi mărturisește
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
să merg la un psiholog. - Nu Maria Carla, e o greșeală, ceea ce crezi tu! Eu nu am suferit un abuz așa cum îți închipui. Nu! Nu! Nuu! Repeta Deșire cu voce disperată și nemaiputându-și controla emoțiile, a izbucnit într-un plâns isteric frângându-și mâinile în gesturi necontrolate. Maria Carla a cuprins-o după umerii scuturați de suspine spasmodice, ocrotitor, ca pe un copil trezit dintr-un coșmar. La început s-a zbătut revoltata, ca în cele din urmă să se
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
rugat cu disperare, să îți dea eliberare, Să te ierte pentru vină, să te-mbrace în Lumină Și spuneai c-ai să te-ntorci, c-ai slujit prea mult la porci, Că-i destul cât ai trudit și cu glasul plâns, spășit, Că te schimbi, tu ai jurat, dar se vede c-ai uitat. Inima îți e răpusă, de mândrie e condusă, Interesele meschine, te fac iarăși de rușine, Unde-ți e recunoștința? Nu te mustră conștiința? Dragul meu vecin, ascultă
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
Despre revoluția noastră. Și nimeni și nimic și nici nu a trecut de zidul pus aici, au reușit și au învins pe fulgul alb care i-a nins. Au trecut anii revoluția și astăzi ne adună, doar în firidă lumânare plânsă, blesteme, vinovați sau cine a curmat vieți, distrus cămine copii morți, noapte cu lună din an în an le spunem: Noapte bună! Referință Bibliografică: Simțurile traduse în cuvinte / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1448, Anul IV, 18
SIMȚURILE TRADUSE ÎN CUVINTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349695_a_351024]
-
Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului TRECUT-AM APA... Trecut-am apa dintre plaiuri În obcina cea soră și străbună Și dealurile se perpeleau în valuri, Mânate ca de-o strună. Se tânguia surata, plânsă... Căci tare greu i-a fost Când fragedă și galeșă mireasă Ne-a fost furată-n zi de post. Și obidită prin străini, Umblat-a tot să fie-un veac; Și tot se luptă printre spini În drumu-i spre cerdac
TRECUT-AM APA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348568_a_349897]
-
IUBIRII Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingher Un țipăt mut, ce strigă nebunește-n mine Cu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din iubire. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog rostit de o tăcere
MONOLOGUL IUBIRII de ANA SOARE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348640_a_349969]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului S-au adunat atâția nori pe a mea frunte, mă contopesc cu vremea în abisul ei, durerea îmi cade pe umeri ca un munte, sori plânși ce-și au izvor adânc în ochii grei. În mintea mea și-n suflet aflu-acum frământul, mă lupt cu mâine și cu ieri și încă sper să pot s-ajung din urmă clipa, visul, vântul, ce mi-au adus potopuri
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoințe. Recomand o stare de prezență permanentă, de opoziție
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
În amorțire, frunze se înclină Privind cu jale întinsele poteci, Ce le așteaptă, ca-n somnul cel de veci, Să intre-mbălsămate cu rugină. Grăbește seara asfințit de soare, Când vântul strânge frunzele-n ponoare, Presându-le în straturi, veștejite. Copacii plânși, cu ramuri dezgolite, Rămași de-acum în lungă hibernare, Trec ciclu nou spre viață viitoare. Referință Bibliografică: AMURG AUTUMNAL / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu
AMURG AUTUMNAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349922_a_351251]
-
îi uma calea având-o pe Veronica, ferită de ochii lumii, pe capra din spate. Prezența ei fusese foarte discretă atât la biserică cât și la mormânt. Știa că lumea o ura, mai ales protipendada care participa la înmormântare. Femeia plânsă, îmbrăcată toată în doliu, a așteptat până s-ă retras lumea și, singură, în fața reavănului mormânt, îi jura lui Eminescu că peste cincizeci de zile , se vor întânli pe meleagurile veșniciei, va fi și ea lângă el. Timp de două
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
de gard. Pe el atârnau niște velințe din care se scurgea noroiul gros. Casa era toată hârbuită, apa până la genunchi. “Ai mai putut să îți salvezi câte ceva?” am întrebat-o eu pe femeia care se uita la mine cu ochii plânși. “Am dat fuga cu câteva țoale în brațe pe la niște oameni, dar nici nu știu ce am apucat în brațe ca să fug mai repede și nici nu mai știu ce am lăsat pe la ei”. Pe o alta femeie cu casa la pământ
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
dorit, deci vineri, primarul, cu un aer solemn și extrem de fericit, îi declara pe cei doi: soț și soție până la sfârșitul zilelor. Sâmbătă, la biserică, popa cel frumos - trist și cu lacrimi în ochi -, săvârși slujba, iar la Isaia dănțuiește plânse ca un copil. Emoție mare în biserică. Lăcrimă și șeful Poliției, împreună cu ofițerii și plutonierii din subordine, mă rog, aproape toată partea bărbătească sub cincizeci de ani. Doar femeile, deși vădit ușurate, stăteau așa, mai înțepate, ca să nu le creadă
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
școlar, urmând să intre în vacanță, i-a promis solemn că va veni să stea cu ea la țară până lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Vor vedea ce hotărâri au de luat între timp. Săndica era tot timpul plânsă și încerca să se împace cu situația existentă însă în momentul când trebuia să intre în casă și se vedea singură nu se mai putea abține și începea din nou să plângă. Slăbise, era abătută și neglijentă cu ea însăși
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
Să te găsească, așa, cum te știa: Pe frunte, blând, punându-mi un sărut, Potrivind, pretutindeni, armonia... ....................................................... Privesc fotografia prinsă-n ramă... Și,.. mă opresc plutind...dorul apare... Îmi e așa de dor -de tine- mamă, Că mă înec în plânsa respirare!.. Referință Bibliografică: MAMĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
MAMĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350058_a_351387]
-
rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin farduri se destramă, De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă. Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară, Ei nu vor ști, nicicând, cât te iubesc. În suflet, le-am oprit o altă primăvară, Dar fără tine știi că nu-i privesc. Referință Bibliografică: Cocori
COCORI ÎNZĂPEZIŢI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350155_a_351484]
-
Neamului cel văduvit Neam ce astăzi e lovit, Neamului în jale, bietul, Fiindcă i-a plecat Poetul. Neamul meu basarabean În vesminte de mirean, În purtare - sacerdot Coborât din Sabaot. Dezunit și împărțit, Neamul mamei cel iubit, Neamul înecat de plâns Floare de opaiț stâns. Plâng izvoarele în clocot Plâng și limbile de clopot, Plânge iarbă în otava Subțireaua și firava, Plâng și floarea și ninsoarea De pe iarbă plânge boarea, Plânge - azurie - zarea, Plâng și muntele și marea, Plânge codrul în
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
școlar, urmând să intre în vacanță, i-a promis solemn că va veni să stea cu ea la țară până lucrurile vor intra pe un făgaș normal. Vor vedea ce hotărâri au de luat între timp. Săndica era tot timpul plânsă și încerca să se împace cu situația existentă însă în momentul când trebuia să intre în casă și se vedea singură nu se mai putea abține și începea din nou să plângă. Slăbise, era abătută și neglijentă cu ea însăși
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
presus Bucură-te, Alinătorul de dureri fără de leac, Bucură-te, Ocrotitorul de orfan și de sărac, Bucură-te, Inamicul galbenilor sunători, Bucură-te, Răbdătorul de păgâni prigonitori, Bucură-te, Faptă bună săvârșită pe ascuns, Bucură-te, Mângâiere, lacrimă de înger plâns, Bucură-te, Purtătorul preamodestelor veșminte, Bucură-te, Slăvitorul celor preacerești și sfinte, Bucură-te, Vas albastru de lumină și de har, Bucură-te, Floare albă pe al apelor altar, Bucură-te, Poezia slăvilor nemărginite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite II
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
închină adevărate ode copilăriei, tinereții, artiștilor de orice fel, oamenilor de știință, domnitorilor-voievozi pătrunși de sentimentul dragostei de țară și popor. Tot aici găsim și o adevărată artă poetică, privind rolul și menirea scriitorului în societate: ,,El, scriitorul, cu suflet plâns și inimă cernită, / El, pavăză iubirii și scut pentru idei, / .... El, glasul conștiinței mai curate.”( El, scriitorul ). După dezastrul actual din economia țării:,,Au înflorit ogoarele patriei / Cu papură și știr și spini, / A înflorit neghina în grâne / Cu miros
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
mi se duse nemurirea Atâtor jurăminte sfinte, Și mi se-nfioră clipirea, Când mă lăsași în drum, cuminte. Iubirea, dacă e să fie Pe-aici, pe undeva, ascunsă, E treaba ei, nu-i dau solie, Nici slova mea sub pană plânsă. Ce e al meu, nu se va trece, Mă va înconjura cu drag. Iubirea mea nici nu se trece, Dar nici jelește pe un prag. NĂZUINȚĂ LA POARTA ÎNSERĂRII Cu chip senin și glas molcom de apă Ce odihnesc a
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Radu. În general, poreclele femeilor sunt deri- vate din cele ale bărbaților lor: Bălucianca, Bicoasa, Bițoaia, Botoșanca, Bustoaica, Brișca (Briceag), Bulgăroia, Cămoaica, Chibritoaia, Clopățoaia, Drăgănoaia, Găozoaia, Găzăroaia, Gurlupeanca, Hâmba, Hobzoaica, Lăptăreața, Moceanca, Mohoroaia, Obieloasa, Onoaia, Părășoaica, Pârjoloaia, Pârloaica, Pârlogeanca, Pestrița, Plânsa, Pluștoaica, Purica, Răcănoaia Rodoloaia, Sclipoaia, Tițoaica, Urechiușa, Uțăroaia, Zavaidoaca, Zaveroaia etc. Poreclele sau supranumele altora derivă chiar de la nu-mele lor de familie: Boromizoaia (Boromiz), Cojocărița (Cojocaru), Cornoaia (Cornea), Gășperoaia (Gaspar), Ioneasca (Ionescu), Măria Costii (Costea), Răbăgioaia (Rebegel), Teșcuțoaia (Teșcuț), Trocăroaia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
mine: Robit de așteptare , visând mereu la tine... Sperând la un răspuns de bine Crezut-am c-au să vină și zilele senine. Dar cu amar văzut-am mereu același drum De colb, durere, respingere și scrum. Cu sufletul meu plâns , lovit de amintire Căutându-mi consolare , trăind numai iubire Rămân doar pentru tine: deschisă-i poartă Dar tu mă dai uitării, pecetluindu-mi soarta. Citește mai mult Iubindu-te pe tine , sfârșit de suferințăAm învățat să-i dau cuvântului ființași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
totul despre mine:Robit de așteptare , visând mereu la tine... Sperând la un răspuns de bineCrezut-am c-au să vină și zilele senine. Dar cu amar văzut-am mereu același drumDe colb, durere, respingere și scrum.Cu sufletul meu plâns , lovit de amintireCăutându-mi consolare , trăind numai iubireRămân doar pentru tine: deschisă-i poartaDar tu mă dai uitării, pecetluindu-mi soarta.... VIII. CĂLIN MARTON, de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014. Despre mine... La hotare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
ascultând. Cu fruntea ridicată către Soare, te-aș declara stăpânul meu! Și-n Univers, strălucitoare stele căzătoare, vom arde infinit; ne-om stinge într-un vers... Din jgheabul vieții, dulce dor prelinge o partitură grea, iar eu, arcușul trist. Balada plânsă sufletul ți-atinge..., lacrima-n rugă, spună-ți azi... că mai exist! https://www.facebook.com/video.php?v=598951350178249 Referință Bibliografică: Lacrima-n rugă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi
LACRIMA-N RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366521_a_367850]