5,550 matches
-
nu reușea să își stea undeva cu chirie. Tânărul o ascultă atent, fără a-i întrerupe povestea. Fata se trezi că-i vorbește despre casa ei, despre familie, despre lucruri pe care nu le dezvăluise nici măcar părinților. Se oprise din plâns și se concentra asupra cuvintelor, rezemată de trupul înalt al binevoitorului bărbat. - Uite, spuse tânărul, poate că soarta mi te-a scos în cale! Îi zâmbi, ridicându-i mâna să i-o sărute. Eu am un apartament mare, părinții mei
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
o claie; Întrebări pe care totuși Nu mai pot să le descurc Și cobor în loc să urc Spre grădina mea cu lotuși Nodul gordian s-a strâns O, măcar de-aș înțelege Un principiu sau o lege Că zadarnic dau în plâns Și când spală dimineața Geamurile cu lumină Parcă iar aștept să vină Cu problemele ei, viața Referință Bibliografică: Întrebări de noapte / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 361, Anul I, 27 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ÎNTREBĂRI DE NOAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Intrebari_de_noapte.html [Corola-blog/BlogPost/351064_a_352393]
-
cad în groapă Cadă ei, deci, în mormântul Care în ascuns mi-l sapă. Niște martori mincinoși Vor să mă-groape de viu Mână-i, Doamne, ca pe-o turmă Rătăcita în pustiu. Când erau bolnavi, cu mama Am postit cu plâns și jale Însă ei îmi întorc răul Pentru binele cel mare. Azi scrâșnesc din dinți la mine Precum leul la o pradă Iar în ochii lor de ură Nu au loc ca să mă vadă. Doamne, Tu-mi ești mângâierea Scapă
PSALMUL 35 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1468851839.html [Corola-blog/BlogPost/373616_a_374945]
-
zece ore de travaliu, Ionuț veni pe lume plângând gălăgios și ținând-o tot așa până la miezul nopții. Laura plângea lângă el, nu știa ce să facă și se întreba dacă tot așa plângăcios va rămâne. Abia după miezul nopții, plânsul lui Ionuț a încetat, asta doar după ce a fost schimbat și a primit și el puțin ceai. Și, din clipa aceea, acest pui de om nu a mai plâns, doar dacă a fost bolnăvior sau i-a fost foame, a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1461949952.html [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
Articolele Autorului Trupuri rătăcite de soartă înveninate pe dinăuntru, de când naivitatea a ușchit-o speriată, atunci când s-a împiedicat de adevăr, se plimbă prin lumea largă să revadă steluța care a apus într-o zi. Locuri umplute de văi ale plânsului cu sughițuri și agățate la uscat pe sfoara suferinței, ar vrea să strălucească în calea soarelui. Și se zbat în lumina celestă care strălucește, pentru că așa trebuie, chiar dacă e plin de nori și praf peste tot și în toate. La
STELUŢA ŞI TABLA DE ŞAH de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Steluta_si_tabla_de_sah_mihaela_mosneanu_1393334472.html [Corola-blog/BlogPost/353482_a_354811]
-
Să nu exist, să nu fiu eu, Să nu port nici un fel de nume... Destinul meu nu-i este dat oricui. Măcar să nu-i mai bateți nici un cui ! Ce joc de cuvinte, de gânduri, Ce hohot de râs și de plâns, Ce întrebări, ce minciuni, Ce regrete viclene în mine-au pătruns ? Sunt « doamna frumoasă »și nimeni Nu a zărit vreo durere din mine țipând. Mă vor deopotrivă bătrâni și cei tineri Săruturi lascive cu mine visând. Acesta mi-e rostul
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pierdut_si_rscumprat.html [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
m-am rugat Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ; Lucrează, nu ai vreme ca să stai ! -Părinte al meu, duhovnice și tata, Îngenunchez, mă rog și strig mereu. Tu neputința mea, te rog, o iartă Când mă rânește clopotul cu plânsul sau! Îmi este dor de tine și de clipe sfinte, Prin ține căpătam putere... Aș vrea să fie totul ca-nainte. Nu mai găsesc la nimeni mângâiere. Mai roagă-te, părinte încă-o dată Să-nving păcatul trupului și eu
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pierdut_si_rscumprat.html [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
clipă de rebut... XVIII. DE-MI IEI ... DE-MI DAI ..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013. De-mi iei durerea, nu-mi lua rană, să nu uit viața chinuita De-mi iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispita De-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisul De-mi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
axonii să ființez că autist De-mi iei iar viața, dă-mi și visul, să uit ce-nseamnă să fii trist ... Citește mai mult De-mi iei durerea, nu-mi lua rană, să nu uit viața chinuităDe-mi iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar deispităDe-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visulDe-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisulDe-mi dai oceanul, nu-mi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând lumină La gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric rețină Suspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de pătimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumină cât de mare, decât o beznă și
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând luminaLa gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric retinaSuspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimiîmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de patimiDar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se dividPrefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vidIdei finite
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
comentat în vreun fel. Nu voia să fie bătută din nou. Privea câteodată inelul de la mână, își amintea primele întâlniri, primele săruturi și o tristețe fără margini o cuprindea, ba chiar sub impresia unor emoții atât de puternice o podidea plânsul. Trei. (Din nou în prezent). Ce caut, cu adevărat, pe această lume? De ce mi se pare în permanență că sunt chemat să dezleg o șaradă - a sensurilor, a devenirilor, a ființării? De ce am de multe ori certitudinea că m-am
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1451313495.html [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
pus la pământ. Când m-am dezmeticit, un tablou de coșmar mi se arăta în fața ochilor: Melania zăcea într-o baltă de sânge, moartă, cu gâtul tăiat. Totul se terminase cu o crimă. Pisica mieuna stingheră în încăpere. Zguduit de plâns, cu un ultim efort, i-am scos de pe deget inelul, ca unică și ultimă amintire de la cea care îmi înseninase viața. Epilog. Marius a încetat din viață în închisoare. Ștefan e încă acolo. Zdrobit de durere, merg în fiecare săptămână
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1451313495.html [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
treaptă-n rugăciune,/ Ispita mă linge, păcatul mă cere...“ Amurgul se pliază și pe sufletul mamei („Optimismul mamei“), care refuză a percepe evidența că fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1461334494.html [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se întoarcă în chinul neînțelesului, iar poeții în plânsul sălciei! Oare ei cum or fi înțeles cuvintele Mediocritate și Sărăcie într-o continuă batjocură națională? Lev Tolstoi credea că va spori coeficientul de inteligență dacă își va lăsa gândul moștenire: „Înțelepciunea înseamnă să știi unde să te oprești, să
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_cozma_1410633494.html [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DIN VOLUMUL "101 POEME" Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului ECOUL NAȘTERII MELE Sunt un copil al Cuvântului, născut pe brațele Plânsului, botezat de Țipăt, crescut din rădăcinile lumii, înecat în apa botezului, de unde mă-ntorc, strigând mereu, în ecoul nașterii mele. MAI DAȚI-MI LACRIMI ! Dați-mi lacrimi să pot plânge sufletul meu mort de milenii... Dați-mi lacrimi ! să pot
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_volumul_101_poeme_viorela_codreanu_tiron_1385918489.html [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
adorm și eu cumva! - Ce noapte!? În jurul tău văd lumină! Ești însă captivă'ntr'o beznă din a minții tale făr' de milă vină! - Zici...lumină!? Încet; îmi dezlipesc pleoapele; ca și cum aș învața din nou alfabetul. Prin gene nezvânte de plâns; zăresc albi coconi ai luminii. - Să fie miraj! Să fie părere! Să fie a sufletului meu tainică vrere!? Aud susurând un izvor ce'n curgerea'i lină'mi adapă'ntristarea și simt miros reavăn din verdele fraged... al ierbii covor
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1431856417.html [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
Părăianu TOTU-N LUME ... Suflă vântul cu putere peste leagănul de piatră și mai șterge din durere celor ce-au rămas pe vatră . Crucile parcă-s mai albe, de ne'nțeles este scrisul; florile spânzură salbe spălate prea des cu plânsul . În firidă, jos, pe soclu pâlpâie o lumânare, iar din poza, cu monoclu, trist privește mama-n zare . Într-un brad de pe potecă încrustat e- un epitaf, iar de-o vreme o ciupercă tot mușcă din autograf . Totu-n lume
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1354257367.html [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
spus lu’ Zbârț după atâta timp, că șî asta - n-a avut de lucru, nu putea tace hă- luia din gură? - Șî tale de ce i l-ai dat? - Da’, ce, vreai să mă bat cu iel? Atunci am izbucnit în plâns... Mi-am revenit însă repede, am aruncat cât colo telteul cu buruian și am luat-o la fugă pe drum în sus. - Un’te duci, bă, primitule? - a apucat să-mi strige taică-meu în urma mea, dar n-a mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
macină gândirea? Vino-n noapte, plin de patimi să îți dăruiesc iubirea! Ia-mă-n brațe și mă frânge! lasă-mi dorul fără umblet! Invelește-mă... cu tine și topește-mă cu-n zâmbet! Șterge-mi lacrima amară și îmi fugărește plânsul! Lângă tine când adorm, perna să-mi legene visul. Nu mai vreau durere-n suflet și să-mi fii așa departe! Vreau fiorul plin de flăcări să-l simțim cum ne străbate... D. Theiss Referință Bibliografică: Vreau fiorul plin de
VREAU FIORUL PLIN DE FLĂCĂRI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_theiss_1456685840.html [Corola-blog/BlogPost/377958_a_379287]
-
spasmele spaimelor, înveseliți și-ndrăgostiți de actorii care i-au îmbogățit cu averi spirituale! Amza Pellea a slujit teatrului și cinema-ului până când viața sa, pe care-a întâmpinat-o cu surâs de prunc a plecat cu îngerul, petrecută de plânsul unei țări! Amza Pellea a trăit, a creat și a jucat roluri într-un timp când românii nu râvneau alte luxuri mai sfinte decât libertatea. Odată ce Regele a fost abdicat și-a început cavalcada pe oameni înșeuați, libertate n-a
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429071491.html [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/valentina_becart_1419806239.html [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
celor doi uciși... Ce vină, încă au? luați aminte, Erau atât de simpli și de goi! Lipsiți de aer și de îmbrăcăminte Mai trec și azi, proscrișii, printre noi. Petru și Pavel, grâu jertfit în pâine, Două lacrimi din același plâns, Credința lor din veac în veci rămâne: Iubiți-vă în toate îndeajuns... CATREN: ORB DACĂ SUNT Orb dacă sunt din dragoste și mut Vederea mi-a rămas de-a pururi trează, Inima, știu, nu se dă cu-mprumut, Nici sufletul
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_poeme_de_vara_nicolae_nicoara_horia_1342171221.html [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi deoarece
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Andrei Pleșu analizează personajele din piesa Titus Andronicus, de Wiliam Shakespeare. Lacrimile celor ce plâng au rol de solvent al mineralității. Topesc, spală, dar și fertilizează. Lacrima are putere precum apa de a stinge “toată văpaia mâniei și a iuțimii”. Plânsul are un aspect răcoros, ca și apa, și unul fierbinte, ca focul - dizolvă și călește - până când sarea devine cristal. În ultimul capitol, Minimalism etic, autorul își motivează titlul eseului Minima moralia dintr-o respectuoasă antipatie față de Aristotel, cu Magna Moralia
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]