476 matches
-
proprie fixată cu precădere în stratul afectiv al Ființei. Este și cazul comunicării teatrale, până la urmă. Resemnificarea limbajului artei lirice însă - a nu se confunda cu limbajul liric pe care se sprijină comunicarea poetică din teza lui Pius Servien -, din plămada căruia se conturează în mod condiționat palpitanta viață scenică a unui anume personaj, l-a direcționat pe baritonul român, așa cum scriam într-un paragraf anterior, să se oprească din construcția rossinianei partituri Figaro și să se orienteze, așa cum era, de
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
vise Lumina Sfântă-n zi de sărbătoare Credință, dragoste și porți deschise Ne dăruiește în suspin de floare. Privesc cum firul ierbii unduiește În adieri sublime de iubire Pământul reavăn, mărul ce-nflorește Sub cer albastru muguri de-mplinire. Suntem plămadă vie din lumină Purtăm comori neprețuite-n noi Lut din iubire-avem la rădăcină Speranțele din suflet curg șuvoi. Ne înălțăm credința-n gând senin Sobor de floare-n dimineți de Paște Ne însoțește-n drumul vieții lin Tot ce-i
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
mai vrea altceva ! Toți te doresc și toți te așteaptă Și nu e unul, să nu te vrea...! La țestul minunii-ți, cu toții fac coadă, Să capete-un codru, mai mic sau mai mare... Să-ți rumege-n fălci dulcea plămadă În gândul ascuns, dorește oricare... Și cel ce-n pruncie-avu scutec ales, Și cel ce crescu rostuind mămăliga, Spre miezul tău dulce, cu toții dau ghes Și-și mână cum pot, cu toții cotiga... Ești visul de-a pururea al orșicui Și-nsemni
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
în nori, Ca-n marea vieții înălțând catarge, Să plâng deasupra lor cu lacrimă de flori. De-ar fi durerea râu, într-o cascadă L-aș prăvăli, să-l sparg în stropi, de bolovani. Din tăria cerului să-i fac plămadă, Să nasc din apa lui încă vreo câțiva ani. Să culeg timp și să-l așez cărare. Secundă de secundă s-o leg, s-o împletesc Și să câștig de drept și fără supărare Când gheara rece-a morții sub
DE-AR FI DUREREA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341089_a_342418]
-
sine și a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetre carpatine. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
sa cu natura și idealul, la înălțimea maximă de vizualizare. Realitatea vieții se îngemănează cu adevărul uman, când crud, când blând, dar expoziția de tablouri plastice de la Galeria de Artă situată în templul teatrului românesc de revistă „Constantin Tănase” înfățișează plămada finită a frumuseții fremătânde și foarte optimist colorate. „Oglinda timpului” e, firește oglinda timpului viu, nu al celui amorf. Culorile surâd și înveselesc, sugerează timpul și actul dinamic al vieții, nu posturi statice dintr-un univers incredibil, chiar și la
STELA VESA. EXPOZIŢIE LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341066_a_342395]
-
ucidă ce ne-a mai rămas Din moștenirea dulce strămoșească, Vor să ne-atârne sufletul de-un ceas... Ne-au pus impozite și pe simțire Metafora din ei a dispărut Noi tot vom scrie ce ne stă în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
risc, pentru că Scrisul îți cere o serie de sacrificii aproape ritualice de cele mai multe ori spre a ieși triumfător la lumină (inclusiv necesitatea de a munci cu ziua pentru o supraviețuire forțată sau, de ce nu, însăși arta a gusta continuu din plămada astringentă a foamei, atâta vreme cât nu deții o rentă pe viață precum Schopenhauer (și amintesc aici exemplul elocvent al lui Panait Istrati, ca să nu mai vorbim despre cel al lui Mihai Eminescu, al Sylviei Plath ori al Charlottei Bront" ) sau de
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
temnița din Kufstein, Biserica pomenindu-i în ziua de 21 octombrie. „Asemenea mărturii - scrie autorul acestei cărți - ne ajută să înțelegem mai bine convingerea lui Nae Ionescu, acest mare gânditor și metafizician: „Ortodoxia este un element decisiv și constitutiv în plămada românească”. Parcursul evoluției evenimentelor în secolele următoare nu a fost deloc ușor. Dependența canonică s-a păstrat până la destrămarea Imperiului austr-ungar în anul 1918, ședințele sinodului mitropolitan ținându-se la Viena. Prin Legea Ortodoxă din 23 iunie 1967 s-a
BISERICA TRAITA DEPARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343778_a_345107]
-
Dumnezeu, prin credința lor pentru îndrumarea, călăuzirea și izbăvirea Neamului întru demnitate și mântuire: „...fiecărui neam,... Divinitatea îi dăruiește un mare luminător de conștiință, întrupat din carnea și sângele națiunii în slujba căreia îi este hărăzit să-și devoteze viața. Plămada lui înmănuncheză, în chip organic, cele mai de seamă calități și însușiri ale etniei pe care o reprezintă. Asta îl face apt să se identifice cu sufletul neamului său și să-și poată îndeplini misiunea divină.” (Radu Mihai Crișan, Istoria
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
de magie oarbă, Acolo ochii-s aruncați, agale sălcii de visare, În zbor cu brațe de ecou, pe cer cu stelele în barbă. O, dimineață conspirată, tu ești avântul umbrei mele, Nervuri de foc ai ca veșmânt în vechiul rug, plămadă, Intemnițând în pisc de timp, veghind robiei grele, Sărutu-n fruct neiertător cu zbucium de cascadă. Te mai cuprind din când în când în tonuri verticale, Încremenit în nopți de-argint, în stepa fără ploaie, Te mai iubesc cu împrumut, fantasme-accidentale
SONET LIV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342898_a_344227]
-
ultimele decenii ca fiind unul din cele mai căutate și apreciate genuri care au legătură directă cu sufletul omenesc. Literatura despre Dumnezeu și despre suflet este domeniul cel mai sensibil pentru că se bazează pe credință și se referă la acea plămadă de inefabil existentă în om: suflarea de Duh. Tot ce presupune acest aspect spiritual al omului în raportul lui cu Dumnezeu, este socotit sacru. Nenumărate sunt chipurile în care creștinii îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu numai prin gând, rugăciune, adorație
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau senin Dar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin... De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noi Când plecat-am împreună să luptăm în viață goi. Eram fragezi din plămadă, speriați de larga lume Cruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anume Ce era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnat Pentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat, Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne
ADUN ANII PENTRU TINE de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377317_a_378646]
-
Ion Prunner. Trei generații la Ateneul Român”, apărută la Editura „All”, care oglindește biografia colosalului maestru Iosif Ion Prunner, nimeni nu poate să se repeadă a spune că știe. Un lucru, însă, e sigur: greul și ușorul au dat împreună plămadă de cuvinte pentru alcătuirea cărții, și sprint energic, până la capăt. Ea se dăruiește celor interesați de valorile străvechei cărți scrise pe hârtie, de nimic înlocuibile, în chiar zilele Festivalului „George Enescu”, ediția 2015, cu ocazia celor șase concerte de la Sala
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
aranjez eu...-Fiindcă eu nu pot s-o fac prietene! -Și de ce ar fi mai bine așa?... VIII. VIȚA-DE-VIE, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. Pământul n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor ... Citește mai mult Pământul n-a fost pământEl a fost o plămadă transparentăîn care rădăcinile arborilorFormau coroane subterane.Pe acolo a trecut Omul,In fața lui creșteau munți de cristalCare-și topeau crestele tocmai sus în cer.Inimile acestora adăposteauBulgări opalescenți prin care lumina pictaUmbre răsfrânte în adânc.O! fluviu despletitCare înconjori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
plecat./ Lerui, ler... colind descătușat!” [Aiud 1962](Vasile Blănaru-Flamură, Colind încătușat-Crini printre Zăbrele. Din Poemele unui fost condamnat la moarte. Ed. Sepco, 2000) Lacrimile Suferințelor sunt veacuri și milenii de suferințe sfinte, Luminile luminilor adunate în rugăciuni aprinse ca o plămadă divină în Sânul neamului și dăruite prin jertfe curate Bunului Dumnezeu, sub chipul Eroilor, Martirilor, Cuvioșilor, Mărturisitorilor și Sfinților: „ ...Lumină lină lin lumini/ înstrăinându-i pe străini/ Lumină lină, nuntă, leac/ Tămăduind veac după veac,/ Cel întristat și sărăcit, Cel
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
încercare, să fie un motiv și un îndemn la îndreptare, la gândire, la bună purtare, la căința și la îmbunătățirea sufletească.” (Profesor Teodor M. Popescu, Meditații Teologice.Vol. II. Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor- 2003, p. 213) Suferința fiind din plămada lui Hristos, îl conduce pe creștin la întărirea credinței, la buna înțelegere, la smerenie, la sinceritate, la prețuirea celorlalți, la compătimirea dușmanilor, la îndelunga răbdare, la iertare, la dragoste, la înțelepciune, la jertfă. Mântuitorul își previne Ucenicii despre taina suferinței
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Învățătoarelor, Eroinelor, Poeteselor, Diaconițelor, Monahiilor, Cucernicelor, Mamelor, Rapsoadelor-artiste, Presbiterelor, Mucenițelor, Mărturisitoarelor, Pustnicelor, Sfintelor. Deasupra tuturor ca Arhetip absolut, împărățește veșnic și proniator Fecioara MARIA. Așadar, la plinirea vremii istorice, Dumnezeu a ales-o, pe Cea mai Aleasă Fecioară MARIA, din plămada dacică a Pământului și a Cerului-ca Viață spre mântuirea FRUMOSULUI, a celor ce aleg Calea, Adevărul și Viața, fericind-O cu bucuria tuturor neamurilor și cu o frumusețe dumnezeiască: „Mulțumesc înaintea lui Dumnezeu, spune tracul nostru Sf. Dionisie Areopagitul, care
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Aură a Cerului angelic, în care a odrăslit suav și martiric Sf. Elisabeta-Marea Ducesă. Cuvioasa Stareță MARIA s-a odrăslit Cununii imperiale martirice a Țarilor și Marilor Duci, alături de alte milioane de mucenici ruși executați de iudeo-bolșevicii sovietici. FEMEIA prin plămada ei hirotesită și harismatic conferită de Atotcreatorul este locul de întâlnire dintre Dor și Dăruire, dintre Frumos și Sublim, dintre Pământ și Cer, dintre Răbdare și Extaz, dintre Fior și Luceafăr, dintre Rugă și Cântare, dintre Om și Dumnezeu, dintre
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
EA este măsura lui: cât îi este dat să fie omul și cum să fie îndumnezeit. EA este măsura cuprinsă între existență și transcendent. EA este timpul ca împlinire a soartei, devenind destin pentru bărbat: consoarta lui! FEMEIA creștină este plămada în care deznodământul tragic al omului suie prin pofrira suferinței și a iubirii ei, flacără mistuitoare a aspirației și demnității spre sferele înnoirii dumnezeiești. În sânul strălucitor al FEMEII cucernice și frumoase, care a iubit cu adevărat și, apusul iubirii
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
se bucură și alte popoare ce nu pot urca până în vârful înălțimii misiunii vocaționale dacice: mistico-hristico-evanghelico-filocalico-sofianică. Nu orice nație, nu ori ce neam sunt hărăzite să urce acest suiș celest în Sinele duhovnicesc fiindcă nu au în gena spirituală, în plămada religioasă Dorul după Dumnezeu întru bucuria sacrificiului suprem cum îl posedă cu prisosință dacoromânii de-a lungul mileniilor. Slujirea creștin ortodoxă a Cuvântului dumnezeiesc devine astfel o poruncă a Dragostei căpătând un sens artistic armonios pentru o comuniune deplină a
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
au așternut în Pantheonul Ortodoxiei noastre creștine începând chiar din veacul al XIX-lea. De multe ori însă, debordantele epitete peiorative ale detractorilor sunt de fapt atribute. Autohtonismul lui Eminescu reclamă de fapt naționalimul său creștin care, se reflectă în plămada Neamului cu valoare de imperativ. Fiind un mare Profet creștin, atunci și naționalismul său ortodox are conotație profetică, de supravenerare cosmică a nației. Naționalismul creștin ortodox este Românism la scara: TRECUT-PREZENT-VIITOR. Profeți sunt invocați Duhului marilor Oameni: Eroi, Martiri, Mărturisitori
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Acasă > Poezie > Credință > VIȚA-DE-VIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pământul n-a fost pământ El a fost o plămada transparență În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, În fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
o floare Iar Vită de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în cer,si ca de fapt ea , Vița-de-vie era, Ancoră care lega cerul de pământ... ...Care nu era Pământ Ci era o plămada care avea pe ea Urmele unor neasemuite mâini. Referință Bibliografica: Vița-de-vie / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]