711 matches
-
anticipație. Din care motiv cartea are mai puțin alura unei diagrame febrile a interiorității, a unei căutări acute de sine cît a unei cronici. Cronica unei epoci sinuoase, dramatice (nu întîmplător dl. Martinescu afirmă că dacă cineva ar dori să plăsmuiască o epopee a prezentului, un soi de pandant al Iliadei, aceasta ar trebui să se intituleze Sinistroziada!) în care mascarada propagandei comuniste nu se da în lături, între altele, de la contrafacerea trecutului. Să fi fost din pricina presentimentului obscur că sistemul
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că este bine așa. Domnul da viață și-adesea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
literații și umaniștii. Într-un cuvînt, artiștii emoțiilor umane, acei veșnici cîrtitori la adresa unei lumi pe care nu o puteau stăpîni și pe care vroiau totuși s-o schimbe, dar să o schimbe în numele unei lumi pe care și-o plăsmuiseră singuri în imaginație. În schimb, în a doua jumătate a secolului XX, a început să apară un nou gen de intelectual: omul de știință. Trăsătura distinctivă a acestuia a fost că emoția și, implicit, judecata morală izvorîtă din ea au
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
Lumea ficțională nu era și nu poate fi turnată în calupuri incasabile, în forme indestructibile; ea reprezintă un permanent joc al aparențelor, o nebuloasă în care autorul însuși se pierde. Cel mai confuz dintre toți ne apare artistul care a ,plăsmuit" o lume, nefiind acum în stare să o fixeze în memorie - și pe hârtie. ,Nici eu nu mai știu ce e real și ce e imaginat", recunoaște el. Romanul interferează cu jurnalul, realitatea ficțională cu visul și universul secund al
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
fragrant de tussah, cum să-l meriți? în cumpănă pe un tas al balanței cum să te însoțești cu un alt suflet și nu-l rănești?.. Inima ta este coadă scorpionului, viziune aiurea, ramă inedită contextului, un pământ de mijloc plăsmuit de către un pudic vlăstar, soare în umbra limfei sale vitale.. Ambivalența nu-ți îngăduie să lămurești, să schimbi nici nu-ți permite de a rupe lanțul, de a aduna plasele, departe-s serile infantile ale iernii la lumina lumânărilor.. De-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lui, parte din Viața veșnică. El are a redeveni, a suferi în materie, dar păstrând șansa redevenirii în Spirit, scânteia, luminișul care se mișcă și poartă în sine empatia, memoria chemătoare a luminii, din care însăși soarele omului s-a plăsmuit, în al său timp, și el delimitat. * Spiritul nu are cum muri, el nu are cum rămâne în trup, în carne, în materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are a lupta necontenit, întâi intuitiv (neclar, ca lucrarea pictorului în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
altele. și presimt că experiența unuia nu-i folosește altuia niciodată. și că din punctul ăsta începe omul nou...». Noi am adauga: și poetul. Noua poezie nu propune adevăruri preconfecționate. Poezia aceasta jin duiește la o subiectivitate complexă, capabilă să plăsmuiască un nou univers literar, bogat în esențe și viziuni. Singura propabilă angajare a acestei generații a fost poezia însăși, in ipostaza ei cea mai esențială. Fapt este că în calea ei evolutivă, poezia românească a dat, în diferite perioade, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de Eugen Jebeleanu, capodoperă a poeziei românești, a așazisului realism socialist, care ar fi putut fi așezată alături de orice operă de valoare a literaturii străine. Cu acest poem, poetul român a arătat că și în România există mari creatori care plăsmuiesc opere mărețe. Cei paisprezece poeți români din culegerea de față, cu rarele lor asemănări, dar mai ales cu nu puținele diferențe: de înclinații, stil, versificație, orientare tematică, precum și de nivel de valoare sau consacrare în spațiul literelor, sau de acceptare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură și sînge// embrionul se descuama pe
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
că esențele transcendente au pierit. Fără aceste excepții, Dumnezeu nu ar putea crea lumea din nimic, omul nu ar fi rodul creației divine, iar posibilitatea unui perpetuum mobile ar fi o năzbîtie pe care numai mintea copiilor o mai poate plăsmui. Din păcate, știința nu rabdă asemenea excepții. Nu pentru că ar fi opacă în radicalismul cu care le tăgăduiește existența, ci pentru că nu are nevoie de ele. Știința poate descrie realitatea de una singură, fără să mai aibă nevoie de excepții
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
festivităților. Există opinia că Ziua Națională a României să fie 9 mai, data încheierii unor războaie anterioare. 02 decembrie 2010 1 Decembrie-Ziua Națională a României Foto: NEMESIS advertising Ziua României 2 dec 2010 O viață de înger. șapte nuvele inițiatice, plăsmuite în perioada 1977 - 1984 la Snagov și Izvoul Mureșului, cu încântare, neliniște, adâncime, tulburare, delicatețe, înduioșare..., adunate și republicate postum - prin efortul netăgăduit al doamnei sale, scriitoarea Mariana Brăescu Silveștri - în volumul Apocalypsis cum figuris, la Editură Carpathia în anul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sunetul ei avînd privilegiul de a elibera fantezia. E totuna cu a spune că muzica nu te silește la o reprezentare anume, lăsîndu- ți imaginația să se miște nestingherită. Din acest motiv, cine ascultă o melodie e liber să-și plăsmuiască ce reprezentări vrea, căci sursa lor e mereu aceeași: voința universului. De aceea muzica e voință întrupată și muzicianul e un gînditor care nu are conștiința că face metafizică. Parafrazîndu-l pe Leibniz, Schopenhauer scrie: „Muzica e un exercițiu de metafizică
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
Trahanache pentru abilitățile de plastograf ale lui Cațavencu va intra curînd în eclipsă, atunci cînd, îl va prinde, cum zice el, ,cu altă plastografie". Nu stăruim asupra lui ,altă", cîtă vreme știm că scrisoarea lui Tipătescu era autentică și nu plăsmuită. Curios e în schimb următorul fapt: cînd mai tîrziu (actul III, scena IV) Trahanache îi arată prefectului polița falsificată (,Girurile astea două cu care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii de lei de la Soțietate"), Tipătescu o ia degrabă în
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]
-
sar pe fața lui Patapievici și îl mânjesc): Da, frate, douăzeci, ce, n-ai mai văzut femei făcând dragoste cu 20 dă bărbați? Patapievici: Memoria mea nu depozitează în ungherele ei o astfel de scenă, iar capacitatea mea de a plăsmui noi reprezentări sau idei, pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior, nu reușește... nu reușește să mă susțină în demersul de a mi-o imagina. Traducătorul Cică că n-a mai văzut așa ceva și nici nu-și poate imagina
Sexy Brăileanca şi Patapievici, într-un show preţios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19379_a_20704]
-
Poezia-n sfârșit a-nțelesSă facă diferența, din mersNu-i pasă de critice vorbeSe va scrie-n versuri naive!...... XXIX. DOR REGĂSIT, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. Dorule, din cleștarul lacrimii de-ai plăsmui O lume ca a ta, sinceră și transparentă, Prin ea durerea să-ți vedem și spinii inimii, Nici in gând nu vom mai vrea să o facem să-ți plângă. Iți pot spune timid un "te iubesc" înlăcrimat, Privind la
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Interviuri > IONATAN PIROȘCA - UN POET CU O IMAGINAȚIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Pentru Ionatan Piroșca versurile pe care le plăsmuiește sunt o exprimare a întregii sale vieți. Nu l-a “ajutat” nimeni, niciodată să făurească stihuri, ci s-a trezit pur și simplu făcând acest lucru de îndată ce a deprins literele. Avea doar opt ani când a așternut primele rime pe
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
un important suport în exercițiul de voință și acceptare, pe care l-a rezolvat întotdeauna cu demnitate. Și-a dorit o altfel de viață, și-a trasat liniile directoare, a urmat algoritmul pe care mintea sa strălucită și l-a plăsmuit și a luptat pentru a-și realiza dezideratele: „Am acceptat rezultatele acțiunilor mele fără să mă plâng. Ceea ce nu poți schimba trebuie să accepți. Astfel, am avut totdeauna, ceea ce numim peace of mind, adică liniștea sufletească. Acest lucru m-a
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
se derulerază în culisele unei priviri lăuntrice/ aventura magică a acestor pași/ traversând deopotrivă piața istorică a orașului/și tăcerea (ei) sepulcrală contopită cu stelele”. Orașul lui Eugen Bunaru pendulează între imaginea lui reală, existentă ca atare, și imaginea ideală, plăsmuită de privirea “lăuntrică”. Amănunte exacte ne trimit spre un referent precis detectabil - Piața Badea Cârțan, Turnul de apă, piațeta Primăriei Vechi, Prințul Turcesc, strada Salcâmilor etc. -, dar “aventura magică” a pașilor îl conduce pe eroul liric, “Ulise anonim și ambiguu
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
fragment: „Și ca să știi că spunem adevărul, o să sârguim, pe scurt, a pomeni câte ceva despre sectele ereticilor, acum, mai înainte de a trece vremea hotărâtă[...] Iar simonienii spun că nu Dumnezeu, ci o putere anume, mai presus de toate, ar fi plăsmuit toate cele făcute. Vasilidienii tăgăduiesc că Isus Hristos ar fi pătimit pe cruce. Nicolaiții proslăvesc desfrâul[...] . Agnosticii zic să sufletul lui Dumnezeu este însăși Firea (natura). Harpocrațienii zic că Hristos ar fi fost doar un om, născut din bărbat și femeie
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
primească.... Când a compus „Oda bucuriei”, deși surd... Beethoven cu siguranță s-a bucurat. Van Gogh cu urechea tăiată... se bucura și el lucrând la următoarea pânză... Iar Bal-zac, la rându-i, trăia fără îndoială o bucurie imensă și misterioasă, plăsmuind personaje celebre și întâmplări, ca să le dăruiască posterității normale, spre eliberarea de sine și revelația celei din urmă. Copilul bătrân și frustrat, medicul neliniștit și îngândurat, omul neîncrezător, adesea deprimat, își află în cele din urmă o nouă și crucială
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
de umbre Lăsând iubirea să zboare, ai trecut în zborul de fiară Zdrobind înlănțuirea dintre lumi zămislite Din temeri ce limitau orizontul Călăuzit de lumina și focul din tine Ai pătruns din mituri în lumea reală În chip de dragon plăsmuit dintr-o vrajă Dintr-un basm de iubire Născut în zori ancestrale Între dragon -o fiară și o porumbiță. Referință Bibliografică: POVESTE DE IUBIRE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
al creștinilor atât în închisorile și gulagurile comuniste cât și pigonitori pentru cei rămași „afară” în Marea închisoare a popoarelor care a fost Imperiul Sovietic și țările aflate sub influiența sa, la comanda satanică a forțelor Întunericului care l-au plăsmuit în mod diabolic. S-a scris tot ca să se știe că sub dictatura urii am iubit cât să ne ție prea Puternicul, Înaltul înlănțuiți unul de altul, în robie. Nu aveam voie să vorbim de Dumnezeu s-amintim cuvintele noastre
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DOR REGĂSIT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dorule, din cleștarul lacrimii de-ai plăsmui O lume ca a ta, sinceră și transparentă, Prin ea durerea să-ți vedem și spinii inimii, Nici in gând nu vom mai vrea să o facem să-ți plângă. Iți pot spune timid un "te iubesc" înlăcrimat, Privind la
DOR REGĂSIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385062_a_386391]
-
instituție creată de Dumnezeu și ridicată printr-o sfântă taină la înălțime dumnezeiască, este mai mult decât o celulă a societății. În calitatea ei de putere formativă a neamului nostru, este sursa creatoare și laborator sacru în care s-a plăsmuit și se mai plăsmuiește, a luat chip și se întreține ca atare, în fiecare moment, neamul și pământul său, cărora le dăm numele de România.” ... ”Istoriceste vorbind, familia a avut la români ca fundament și suport Ortodoxia, adică tradiția neamului
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
și ridicată printr-o sfântă taină la înălțime dumnezeiască, este mai mult decât o celulă a societății. În calitatea ei de putere formativă a neamului nostru, este sursa creatoare și laborator sacru în care s-a plăsmuit și se mai plăsmuiește, a luat chip și se întreține ca atare, în fiecare moment, neamul și pământul său, cărora le dăm numele de România.” ... ”Istoriceste vorbind, familia a avut la români ca fundament și suport Ortodoxia, adică tradiția neamului. Și tot atât de adevărat și
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]