459 matches
-
rolurile multiple ale reflexivității e eliptic de două din cele patru repere: nu are orizont de interpretare, dată fiind plierea smerită pe convențiile disciplinei. Apoi vocea autorului e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru împrumută o mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
care își caută seninătatea meditînd la pasaje evanghelice sau la lecturi înrudite: Alexander Schmemann, Lev Șestov sau C. S Lewis. Filosofic jurnalul e plat, iar psihologic paginile au un ton recules, de analecte stoice. Autorul are flegma curtenitoare și limfa placida, de aici timbrul împăciuitor. Fără porniri agresive care să izbucnească în îndrăzneli ideologice, Ioan Pîntea are o voce ștearsă, căreia îi priesc mai curînd stihurile de alura creștină, decît însemnările de ordin intim.
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
Sebastian - aveau și răgazul, și obligația de a se apleca mai îndeaproape asupra relației dintre prozator și poetul austriac (chiar dacă acesta din urmă nu este niciodată menționat în paginile de jurnal referitoare la Accidentul). Dacă ar fi făcut acest lucru, placizii monografi ai scriitorului și-ar fi dat lesne seama că Trakl nu e citat doar o singură dată, explicit, prin acea strofă jumătate din O seară de iarnă. Ci și că, abia încifrat, numele „Grodeck“ trimite direct la Grodek, care
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
aici senzația că centrul de greutate al volumului stă în comentariile plastice, nu în considerațiile literare. Raluca Dună scrie corect și nespectaculos, arătînd un spirit pedant de limfă rece, la care se adaugă o inteligență sobră, hrănită de un nerv placid. Cu un ochi pretențios la detalii lămuritoare, Raluca Dună e un metronom al cărui pendul bate exact și ferm, fără nici o abatere de la rigoarea impusă de ritmul cercetării. N-are simț speculativ, dar are acribie în sesizarea elementelor mici, lăsînd
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei evidențiază o biologie teratologică. Configurațiile moi, placide, grele au parcă regimul ambiguu al unor fantasme proiectate. Un erotism nocturn penetrează toate reprezentările organicului. Aderența la agregările molatece e semnul unui suflet situat între oroarea față de inform și voluptatea viului. Chiar mineralitatea realului e supusă dilatărilor moliciunii, sub
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
ispășit netezimea de stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și sunet apatic. Și chiar dacă nu e emfatic în accentele retorice (de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare), volumul e fad prin fidelitatea lemnoasă față de original. Din acest
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală irepresibilă. În totul, cartea e o colecție de poncife corecte cum găsești în genere în manualele de filosofie, apatia comentariilor strecurîndu-se în mintea cititorului sub forma unei sațietăți de ordin
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
ordine patriarhală, rolurile par fixate odată pentru totdeauna. Colericul Robert Pujol (Fabrice Luchini) conduce o întreprindere de fabricat umbrele - suficient pentru a ne aduce aminte de Umbrelele din Cherbourg (1964) al lui Jacques Demy -, întreprindere care reprezintă dota soției sale, placida Suzanne Pujol (Catherine Deneuve), căreia în revine un rol decorativ. De aici și titlul filmului, Potiche, nu tocmai simplu de tradus, de femeie-trofeu. Sastisit cu superioritate, Laurent Pujol (Jérémie Renier) studiază științele politice, agitând sloganurile devitalizate ale stângii și afinitatea
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos nu
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un enorm confort rezultă din acest joc de mâini în care placida realitate - chemată, deci, pe numele mic - transcende în imposibile ipostaze. Un profet dezabuzat, cu țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane. Chiar și episoadele bizare, susceptibile de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul placid al autorului, solemnitatea lui naivă, care fură realității latura atroce pentru a o înlocui cu accente mătăsoase. Singurele detalii cu adevărat memorabile - tăcerea încăpățînată a primilor ani, iluzia că norii îl însoțeau pe copil oriunde mergea - conțin mereu o nuanță
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
La fel, escaladarea Muntelui Șianu capătă proporții alegorice, de înduplecare a monstrului alpin, călătoria alpestră împrumutînd o aură de inițiere în măruntaiele unui mister. În genere, Blaga simte mai bine peisajele decît oamenii, încremenirea lucrurilor fiind mai potrivită temperamentului său placid decît ființele încărcate cu otrăvuri sufletești. Viața spontană îl încurcă, surprizele îl stînjenesc și răutatea semenilor îl pune pe picior de fugă. Blaga nu are organ pentru rău, antenele lui neputînd sesiza cruzimile istoriei. Mai mult, filosoful nu are umor
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
pag. Să spui despre cele 38 de interviuri, cîte au încăput în volumul al doilea din Memorialul durerii , că alcătuiesc un document istoric înseamnă să rostești o inepție. Documentul e în genere o analectă cu probe neutre, adunate de ochiul placid al unui conțopist sadea. Strîngi un maldăr de note seci și le numești pompos „probe pentru posteritate“, simple hîrțoage mulțumind spiritul meschin al iubitorilor de cazuistică sterilă. Dar aici, în Memorialul durerii, dăm peste mărturii ce-ți intră sub piele
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
accent german. - Nu-ți place Paciurea? a insistat Cristina, care odată pregătită sufletește pentru o discuție anostă, ținea cu tot dinadinsul să o provoace. - Pați, nu-ți place Paciurea? - N-am văzut, - a recunoscut cinstit Pați, întorcînd capul și privind placid și resemnat la Cristina. Avea fruntea mare cu părul dat pe spate, ochii foarte albaștri înconjurați de o zonă albă, de forma ochelarilor negri pe care îi purta dimineața pe plaje, net diferențiată de restul feței, bronzată și puțin congestionată
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
-n limba francă, - nu căuta-n depozit, ci pe pult./ Poți să le vezi uitate, din când în când, pe-o bancă: au foi volante ca frunzișul smult./ În rest, dacă ești clopot, să nu scoți nici un dangăt: fii bronz/ placid, precaut și adult.// Gângăniile strivite-n ceaslovul lui Ion Creangă s-au făcut litere de mult// De mult.". Sincer? Mie numai aici.
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
aveau să lase urme adînci în spiritul Germaniei, din vremea Kaiserului Wilhelm II. Născut în 7 ianuarie 1845 în Oberdreis, un sătuc aruncat într-o vale din podișul Westerwald, de pe malul drept al Rinului, Paul își arată de timpuriu natura placidă și excesiv de naivă, la care stîngăciile inerente vîrstei dau impresia unui inadaptat fragil, pentru care concretețea lucrurilor constituie o piedică de netrecut. De la tatăl, preot venit din Niederrhein, Paul nu va moșteni decît o atipică sensibilitate religioasă, căreia nu va
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
martorul șirului de evenimente mari din istoria veacului trecut (a doua jumătate), unele trăite de foarte aproape, altele implicându-l prin ecourile lor, ca pe toți din epocă. În niciunele nu este totuși un martor de la „periferie” , spiritual vorbind, apatic, placid, ci un intelectual interesat de mersul lumii și de factorii care îl provoacă, de legăturile dintre cauze și urmări. Congresul al XIX-lea al PCUS, cu ultima apariția publică a lui Stalin, procesul halatelor albe, moartea lui Stalin sunt evenimente
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
fugii (și în sens muzical, aș zice) aveau resorturi extrem de intime și personale, familia și regimul nu erau decât bune pretexte. Ne aflăm în Hotelul Arkadia al fugarilor. O lume între lumi, un Babel improvizat, în care limbile se amestecă placid și inevitabil. Oameni de toate soiurile în țara nimănui mocnesc gânduri rele pentru țara din care au plecat, căznindu-se să vadă lucrurile bune din țara visată. Dacă pentru cei plecați la muncă viața dincolo se petrece cu gândul la
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu nări psihologice, din a cărui operă se vor inspira Nietzsche, Deussen, Frobenius și Spengler. Toți se desfac din
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > VALEA RÂȘNOAVEI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Valea Râșnoavei... Ploua lin, placid... Vechi amintiri îmi îndulcesc privirea, Te văd sosind, abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme, vagi, de jar, Se împletesc cu ale tale forme. Tomnatec, anodin, în cartier, Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-nconjurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii!... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal, Cerneală se așterne
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
Să beau din pocalul cu vin, Veșnic tânăr, vesel, senin. În nopți fermecate, spre zori, Să simt ai iubirii fiori, Covoare de-amor pe alei, În parcul cu-aromă de tei. Te-ntoarce, tu, vreme ' napoi, Alungă SECUNDA DE-APOI... Placid, anodin, zile-ger ? Nu vreau! Totuși, SUNT EFEMER... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: VEȘNIC TÂNĂR / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile
VEŞNIC TÂNĂR de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382632_a_383961]
-
toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această fată Îmi irită nervii periferici ca o alergie. Îmi provoacă reacții contradictorii, mă conectează la vechea mea identitate pe care În viața mea placidă, de zi cu zi, aproape am uitat-o. La ce folosește să bați mereu la porțile infernului, cînd atîtea gîngănii mărunte se bucură de căldura soarelui. SÎntem În viață, mai putem aștepta. și de ce cuvîntul căzut pe hîrtie se desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-n lumi imaginare plăsmuind o realitate paralelă mai suportabilă cît am cîștigat și cît am pierdut am cîștigat Înțelepciunea lenei a răbdării a supunerii am pierdut violența reacției la durere scoatem În răstimpuri zbierete metafizice sîntem niște asini blînzi și placizi așteptăm) — Ce putem face doamna Oprișan, se schimbă vremurile, se schimbă lumea... Zici că ai fost pe jos pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o dată pe cît ierea de lată și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]