484 matches
-
la școală că Marconi a inventat radioul - așa rămâne, a spus acesta. Acum fiul lui Verde Împărat se ocupă de altceva. A reușit să facă mai multe invenții pentru locomotive. Dar de ce plânge? De ce zace prăbușit în scaunul lui din fața planșetei și varsă într- una lacrimi? Ana îi aruncă mingea. El tresare și o prinde. Zâmbește printre lacrimi, din ochi i se revarsă blânde flăcări albăstrii. Ana șoptește pentru ea, dar se aude până la mine: „Inventatorule dragă, ești un copil mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nădejde: Zâna Inventica. Ea îmi dă sumedenie de rețete fermecate pentru invențiile mele. Deci Zâna e oșteanul meu, iar eu sunt oșteanul ei. E mereu prezentă în viața mea. Nici nu știu ce m-aș face fără ea. (La aceste cuvinte, lângă planșeta Inventatorului apare, din aer, o tânără superbă, care salută, zâmbind cu grație, ca o gimnastă care tocmai a încheiat un exercițiu greu.) E Zâna Inventica. Îi zâmbește cald Inventatorului: Sunt aici, prietene! Dă-mi voie să te contrazic: Nu sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de Zâna Inventica a desenat pe mai multe pagini un PROIECT mare din tot ce au vorbit ei între ei că ar trebui făcut pentru alungarea zmeilor. Recitesc amândoi textul. Îl corectează. Mai au, deci, un pic de lucru la planșetă, cei doi, Înventatorul și Zâna Inventica. Învățătorul a scos, dintr-un album gros, fotografii ale munților de altă dată. Sunt munți de demult, cu păduri bogate. Are și portrete de arbori bătrâni, viguroși, are și poeni înflorite. Știu ce face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
prieteni? Seamănă cu o explozie sărbătorească, de artificii... Acum aud un freamăt de codru și aud păsări cântătoare... Privighetori sunt sau ciocârlii? Eu vorbeam și în timpul ăsta codrii înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în relief. Parcă ar fi făcut din plastilină. Nu, e o sculptură foarte frumoasă, o grădină mare, fermecată, un fel de Grădină a Raiului, un paradis, cu oameni vii, frumoși și veseli, cu mulți copii fericiți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un fel de Grădină a Raiului, un paradis, cu oameni vii, frumoși și veseli, cu mulți copii fericiți care cântă, dansează, se joacă unii cu alții și cu părinții lor. Am înțeles: O țară ca o grădină așează Grădinărița pe planșeta ei. Din loc în loc, Măiastra plantează sculpturi celebre, în parcuri, printre așezările omenești, în locurile de joacă ale copiilor - exact acolo unde ar fi vrut să le așeze cândva cel care le- a făcut, adică Artistul, pe vremea când se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vor să fure Pământul Copiilor și să-l distrugă. Dar nu vor reuși, asta e sigur, pentru că se vor trezi toți copiii de pe glob, vor alunga zmeii și își vor recuceri planeta”. Trag și eu cu ochiul la foile de pe planșeta Inventatorului, dar nu prea pricep ce a desenat și a scris el acolo. Mă uit „ca pisica în calendar” ? Nu chiar. Mă uit „ca Ticuță în PROIECTUL din Castel” - dar aveți dreptate, e cam același lucru -. Nu e potrivit, știu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca pisica în calendar” ? Nu chiar. Mă uit „ca Ticuță în PROIECTUL din Castel” - dar aveți dreptate, e cam același lucru -. Nu e potrivit, știu, ca un reporter să nu priceapă ce scrie sau desenează un inventator pe foile de pe planșeta lui. Un reporter adevărat află tot, pricepe tot și nu spune niciodată că pe el nu-l interesează invențiile, sau moda, sau fotbalul, sau altceva. Munca Inventatorului îl interesează, de fapt, cel mai mult pe adevăratul reporter. În ce mă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ați prins ce v-am învățat. Tema primei lucrări este... scoase o foaie de hîrtie din catalog și o cercetă... subiectul e Ziua de spălat și trebuie să conțină minimum trei figuri. Apoi le ordonă să ia hîrtie și o planșetă de la magazinul școlii, îi aranjă doi cîte doi în fața meselor înalte și înguste și se plimbă pe la toți cu un coș cu becuri arse, punînd cîte unul pe fiecare masă pentru a fi desenat în linii clare. Mai tîrziu merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
convinse că el era hoțul. — Ai dreptate, spuse el pe un ton dur și ieși din clădire. La ceai, domnul Thaw îl întrebă vesel: — Ei? Cum a mers? — Bine. — Nu prea pari sigur. — Sînt obosit. Ai cumpărat multe materiale? — O planșetă, un dosar, hîrtie pentru cartușe, o riglă cu margine metalică. Mi-au... mi-au fost furate. — Sfinte Dumnezeule! Cum? Cum? Thaw îi spuse cum. — Și cît au costat? Thaw vîrî o mînă în buzunar și scoase o chitanță mototolită. — Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuneau profesorii cu o lejeritate care părea disprețuitoare, dar îl impresionase pe Thaw pentru că era mereu în compania lui Molly Tierney, fata cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei avea o expresie nerăbdătoare, copilăroasă. Cofetăria Brown’s din Sauchiehall Street avea o scară îngustă care cobora într-o încăpere mare cu tavan jos. Fumul de tutun și luxul fanat erau atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se duse la școală în pauza de cafea. în sala de mese o întîlni pe Janet Weir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
N-a venit. — Nenorocita! Ascultă, e o zi splendidă, vino cu mine să facem schițe. — Nu-mi vine să mă clintesc. — Forțează-te. O să te simți mai bine dac-o faci. — Nu pot. McAlpin întinse o coală de hîrtie pe planșetă. Thaw îi zise brusc: — Am terminat-o cu ea. — Foarte înțelept. Dar nu-mi dau seama cum să-i spun „La revedere“. — Nu te obosi. Nu-i mai spune „Salut“. — Nu, trebuie să-i arăt că nu mai e drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai puternică, după cum o cerea momentul. Prin toată casa, la distanțe ușor de parcurs, erau scaune care se modelau după conturul trupului. Mai era o masă de masaj și o planșetă mecanică pentru gimnastică, ale cărei numeroase secțiuni stimulau corpul cu o mișcare în același timp domoală și revigorantă. Conacul lui Levy — cum scria pe placa de la capătul din vale al drumului — era un Xanadu al simțurilor. Pe partea interioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei, înfundat undeva printre pernele canapelei galbene de nylon. Văzu o bucată de catifea și un papuc de baie din plastic la capătul unui picior păros. — Nu mă mai bate la cap, spuse el. Du-te și te joacă cu planșeta aia de făcut gimnastică. — N-o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spectacolul de la televizor. — Cum poate să-ți placă dacă fețele nu au culoare? — Să n-o luăm de la început! — Mergem luna viitoare la Miami? Poate. Poate ne stabilim acolo. — Și să renunțăm la tot ce avem? — Să renunțăm la ce? Planșeta de gimnastică poate fi transportată cu camionul de mobilă. — Dar fabrica? — Fabrica a făcut toți banii pe care îi putea face. A venit timpul să o vindem. — Bine că tatăl tău a murit. Că n-a trăit să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
țipă doamna Reilly. — Pare ceva potrivit. — Când vii din nou acasă, să faci bine să ai o slujbă. — Se pare că Fortuna iar a hotărât să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împotrivă. Ce aș putea să am? Fă ce-ți place! Nu aștepta să-ți spun eu ce să faci. Du-te și fă-ți de cap! Crezi că-mi pasă. Scuză-mă! îmi pare rău că te-am sculat de pe planșeta aia. — Fii bun și nu amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce-ți place! Nu aștepta să-ți spun eu ce să faci. Du-te și fă-ți de cap! Crezi că-mi pasă. Scuză-mă! îmi pare rău că te-am sculat de pe planșeta aia. — Fii bun și nu amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și fă-ți de cap! Crezi că-mi pasă. Scuză-mă! îmi pare rău că te-am sculat de pe planșeta aia. — Fii bun și nu amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și taci din gură. Vreau să fac un duș. — Vezi? Te înfurii pentru nimic! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mare scofală! Pe cine? Pe unul dintre fochiști? Ți-aduci aminte că ți-am vorbit despre o namilă scrântită, unul pe care l-a angajat măgarul acela de Gonzalez? — A, da. Pe el? Doamna Levy începu să se rostogolească pe planșeta de gimnastică. — Păcat că n-ai văzut și tu ce-a făcut în birou. A atârnat de tavan ghirlande de hârtie, a pus o cruce mare drept în mijlocul încăperii și astăzi, de îndată ce am ajuns acolo, a venit la mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mai faci pentru ele. Dacă una dintre ele ar fi fost cal și cealaltă jucător de baseball, am sta mult mai bine, crede-mă. Am fi putut profita de pe urma lor. — Îmi pare rău, spuse doamna Levy, pornind din nou planșeta. Nu mă simt în stare să te mai ascult. Sunt și așa prea decepționată. Abia dacă voi reuși să le scriu fetelor despre lucrurile acestea. Domnul Levy văzuse scrisorile pe care soția sa le trimitea celor două fete, scrisori sentimentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spus. Va contribui la veridicitatea scrisorii. — N-am mai concediat pe nimeni în toată viața mea, spuse domnul Levy. Dar nu pot ține un om pe care îl caută poliția. Am putea avea necazuri. Te rog! Doamna Levy făcu de pe planșetă un gest de avertizare. Acest sărman tânăr idealist rătăcește probabil acum cine știe pe unde. Gândul ăsta ar rupe inima fetelor, așa cum mi-o rupe și mie. Sunt o femeie plină de caracter, integritate și rafinament. Tu nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
medic, cu cineva care are idealuri. Doamna Levy sălta trist. Nu mai contează prea mult acum pentru mine. Suferința m-a întărit. — Mă întreb cât de mult ai suferi dacă cineva ți-ar rupe firele electrice din blestemata aia de planșetă. — Ți-am mai spus, nu amesteca planșeta în toate acestea. Ostilitatea ta întrece măsura. Ascultă-mă ce-ți spun, Gus. Du-te și consultă psihanalistul ăla de la Centrul Artelor Medicale, cel care l-a ajutat pe Lenny să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy sălta trist. Nu mai contează prea mult acum pentru mine. Suferința m-a întărit. — Mă întreb cât de mult ai suferi dacă cineva ți-ar rupe firele electrice din blestemata aia de planșetă. — Ți-am mai spus, nu amesteca planșeta în toate acestea. Ostilitatea ta întrece măsura. Ascultă-mă ce-ți spun, Gus. Du-te și consultă psihanalistul ăla de la Centrul Artelor Medicale, cel care l-a ajutat pe Lenny să-și aducă magazinul de bijuterii pe linia de plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fie complet împotriva ta. Sunt calde și pline de compasiune, cum eram și eu înainte de a fi brutalizată. — Brutalizată? — Te rog! Nu vreau să mai aud nici un cuvânt sarcastic. Un deget cu unghie acvamarină îi făcu semn de avertizare de pe planșeta ce sălta și se ondula. Mi-o aduci aici pe domnișoara Trixie, sau le trimit fetelor scrisoarea. — Ți-o aduc pe domnișoara Trixie, spuse domnul Levy în cele din urmă. O s-o pui probabil să salte pe chestia asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]