1,260 matches
-
vale. Într-un ceas, o să se încălzescă și aici. Nu-ți fă probleme, crezi că la mine la bloc e mai cald? Dar te rog ceva, numai să nu te superi... M-aș băga în pat, să mă încălzesc sub plapumă. Am mers toată noaptea, sunt frântă, mă întreb cum de mai rezistă Ghiță. Elena adormi imediat. Nu simți când mama soacră făcu focul și nu auzi când strigă la un vecin să-i taie o găină. Dormea liniștită, cu o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
frumoasă și tânără... Anunță-l pe domnu’ doctor... Ai grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai reuși să audă Ilona, apoi leșină iarăși. Peste câteva ore, se pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
strigăte înfricoșătoare. Nu alergaseră prea mult, când, la primul colț al străzii, dintr-o tanchetă, se trăsese în direcția lor. Căzuse pe caldarâmul rece, apoi nu mai știuse nimic... Zgomotul încuietorii o făcu să tresară, să se strângă involuntar sub plapumă. Ușa se deschise încet și un bărbat tânăr, îmbrăcat în alb, se apropie cu grijă, atent să nu facă zgomot. Când îi văzu ochii mari, albaștri, larg deschiși, se opri pentru o clipă, dădu să se retragă, dar se răzgândi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că-i prăjitură. Nu știu niciodată ce urmează, dar vreau să fie ceva nou. Săăăăă-i învăăăăț denumireaaaaaaaaaaaa. La-za-nia. Repetă. La-za nia. Tu nu mănânci vită, puiul mamii, deci nu e papa bun, e bleah. Maria Vlad Ce mai om Sub plapumă. Ziua s-a trezit înaintea mea și aruncă lumină în cameră. Nu văd nimic, dar îmi imaginez șocul pe care lumina l-ar pricinui ochilor mei. Mi-e frică de durerea pe care ți-o provoacă lumina puternică după o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care lumina l-ar pricinui ochilor mei. Mi-e frică de durerea pe care ți-o provoacă lumina puternică după o noapte de beznă totală, așa că încerc de fiecare dată să mă obișnuiesc cu ea treptat. Ridic un colț de plapumă și o rază năvălește brusc înăuntru, ca un câine care abia așteaptă să-i dai drumul în casă, iar când deschizi ușa e deja în spatele tău. Ridic plapuma și mai mult, iar lumina disperată se furișează grăbită prin toate ascun
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fiecare dată să mă obișnuiesc cu ea treptat. Ridic un colț de plapumă și o rază năvălește brusc înăuntru, ca un câine care abia așteaptă să-i dai drumul în casă, iar când deschizi ușa e deja în spatele tău. Ridic plapuma și mai mult, iar lumina disperată se furișează grăbită prin toate ascun zișurile. Tricoul mă strânge îngrozitor la gât, cred că m-am făcut albastru la față. Bag degetul între guler și gât și trag puternic, ca să mai slăbesc strânsoarea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Bag degetul între guler și gât și trag puternic, ca să mai slăbesc strânsoarea, dar trag prea tare și aud un pârâit. De unde s-o fi rupt? N-are im portanță, e doar tricoul în care dorm. Îmi fac curaj, dau plapuma la o parte cu totul și o îngrămădesc cu picioarele la capătul patului. N-am curaj să deschid ochii, chiar dacă întunericul de sub pleoape s-a mai diluat. Îmi apăs globii oculari și mă bucur de formele colorate apărute brusc în fața
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aibă aproape de el, la Țibănești și a vorbit cu boierul P.P. Carp să-i găsească ceva de lucru la curte. Boierul a luat-o ca servitoare la curte. Aici a învățat Cociocoaia limba franceză. Tot aici a învățat să coase plăpumi și a citit și cărți despre magie. Boierul era francmason; el a ajutat-o foarte mult pe Cociocoaia făcându-i și casă în Țibănești, nu o dată, ci de două ori, că prima i-a luat foc și a ars. Tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să aibă și ea la vremea de apoi. Însă, astâmpăr nu a avut această femeie niciodată. S-a măritat cu Uță la Paraschiveni, dar, când o căutai, nu o găseai niciodată, că la boierul P.P. Carp a învățat să facă plăpumi și tot timpul avea de lucru, mai ales unde se mai da în dragoste cu bărbatul vreunei gospodine și cusutul dura mai mult. Pe Uță l-a pricopsit cu fata Ioanei, cu Veta, ca s-o crească, că Uță avea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dar în practică le-a folosit pe cele rele. Așa a ajuns ea o vrăjitoare de temut. După moartea lui Uță, Cociocoaia s-a întors din nou și pentru totdeauna la bordeiul ei cu tot cu Veta. Dar incursiunile ei cu cusutul plăpumilor a luat o mai mare amploare. După moartea nepotului Petruță, Cociocoaia s-a gândit să găsească un client pentru grădina moștenită de Petruță de la tatăl lui. Niță, aflând despre afacerea pe care o plănuia Cociocoaia, s-a supărat peste măsură
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și se întâlnea cu Alecu de „se dădeau în bărci” până în ziuă. Când începeau zorile să mijească Zavastia se întorcea cu plapumă cu tot la Chioru ei. S-a mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea în timpul nopții și se întâlnea cu Alecu de „se dădeau în bărci” până în ziuă. Când începeau zorile să mijească Zavastia se întorcea cu plapumă cu tot la Chioru ei. S-a mai lăsat și cu flocăieli între Zavastia și Piticoaica, soția lui Alecu, că doar și Piticoaia avea nevoie să-și petreacă nopțile în desfătări cu Piticul ei și nu era de acord să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
viitoarea Bunică. Toți eram în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei: mama ei, bunica ei, bunicul ei. La un moment dat a început un cutremur puternic care clătina totul: casa, mobila și persoanele prezente. În casă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
el, Alex! Și tu ai fost tot așa mic, ca el, și nu ți-a răspuns nimeni așa când ai întrebat ce-i aia flotă! ) Undeva între cină și pijamale, venea tata. Atmosfera se mohora. Tăcuți, indienii se strecurau sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cum puterea gândului ei ajunge, tentacular, până la el, cum îi descleștează degetele care stau să o cheme, printr-o bătaie la ușă, până la el. Umerii aduși se înde părtează. Dominique se întoarce în așternutul de culoarea păpădiei și-și trage plapuma până sub bărbie, până sub ochi, până la rădăcina frunții. A fost un vis, își spune, și închide ochii, legănată de min ciuna din care se ridică, odată cu zorile, inexpugnabilă, dezamăgirea. Prima dată se clătinase. Cam ca un om beat. După
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Tot ca atunci. Ca atunci când erau tineri și venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say never, nu? Mama lui, în vis, cu degetele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și eu vin cu mirosul meu de frig și de gheață și de frică și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma până la bărbie peste noi și tu suspini în somn și copilul se întoarce pe burtă și ne lovește pe amândoi și atunci vă strâng și mai tare și alung din somnul lui orice adiere de frig și mă încălzesc lângă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi să nu te mai trezești atât de devreme de ce umbli desculț“ Și aluneci în vis Ușoară Ușoară Ușoară Și trag plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici „dormi“ Grădina e grea de rouă și am mări pe sub pleoape mi-a fost frig Mi-a fost frig „vino“ Miroși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și ar fi respectat-o. Și tot așa, încât Gigi Pătrunjel își blestemase ziua când a venit pe lume: și îi venea să-i dea și cheile lui proprii, să o mute la el în casă, în pat, sub aceeași plapumă, numai să tacă. Mătușa Pamela însă uitase desăvârșit toate cele întâmplate și parcă de atunci se insinuase în viața lui și mai dihai. O privea cum ronțăia, cu fiecare treaptă urcată, din intimitatea lui și își imagina cum ar fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să știe despre ea aproape tot ce l-ar fi putut interesa. Ce dobitoc... Și s-a și dus jumătate din concediu... În ritmul ăsta, măi Gigi, o să ajungi să-ți smulgi firele din mustață singur printr un colț de plapumă și să îmbătrânești fără să-ți zică nimeni o vorbă bună. Trist peste măsură, Gigi Pătrunjel privi ceasul atârnat în perete. Trecut de miezul nopții. Își puse deșteptătorul să sune la șapte în ideea că nu se știe niciodată ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Era, totuși, o ideea bună să rămână singură, izolată, în aceste momente dificile? Nu putea face mai mult de atât pentru ea în acel moment. - Nu întârzii mult. spuse Ana și dispăru în spatele ușii de la bucătărie. Karina se băgă sub plapumă strângând la pieptul său, cu ambele mâini, cuțitul rece, ascuțit, lucios. Pentru prima oară în viață credea că aceasta era singura modalitate de rezolvare a tuturor problemelor. Nu mai vedea altă soluție și nici nu mai voia să caute o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
punem capăt zilelor din diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină-n casă. La vreme de criză bocesc nechibzuiții care până mai ieri și-au făcut de cap, întinzându-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea și rabdă până la primăvară. Cucul își caină singurătatea că așa-i felul lui de a fi; omul cată să se însingureze de lume atunci când și-a bătut
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]