1,289 matches
-
un concert de colinde susținut de Corul de fete VOCI MARAMUREȘENE “Leru-I ler și dalbe flori “. Solistă fiind Andreia R. Botiș. Asistența tehnică cu aparatură performantă a fost asigurată de dr.Mihai Ganea. Ne-am întors când noaptea învelise cu plapuma ei Capitala Ardealului pentru un somn binemeritat. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Sub egida Ligii Scriitorilor-Când amintirile se-ntorc ca păsările călătoare / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 688, Anul II, 18 noiembrie 2012. Drepturi de Autor
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Sub_egida_ligii_scriitorilor_cand_amint_al_florin_tene_1353230297.html [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
După raportul între cheltuieli și venituri Se zice: “Ești om bogat când cheltui un leu mai puțin decât câștigi. Ești sărac atunci când cheltui un leu mai mult decât câștigi”. Cu alte cuvinte, nu te întinde mai mult decât îți e plapuma. Cred că zicala vrea să sugereze: economii sunt bogați, risipitorii sunt săraci. E o zicală veche, născută pentru a-i îndemna pe oameni să-și depună economiile la bănci. Astăzi, în plină societate de consum, e cam perimată, interesul este
DESPRE BOGĂŢIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1404720629.html [Corola-blog/BlogPost/371028_a_372357]
-
pe obraz și apoi fugi la baie. Peste cinci minute ieși și spuse: - Te aștept, dragul meu. Hai, ce faci? Nu te-ai mai ridicat din pat, nici acum? - Ba daaa! Uite acum m-am ridicat! îi răspunse el, dând plapuma la o parte și sărind din pat. Ea plecă râzând spre bucătărie, își luase capotul în fugă și șlapii în picioare. Când ieși el din baie, mirosul de cafea îi izbi nasul și grăbi pașii. Se puse la masă, în timp ce
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1433574255.html [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
ghemuiți ca niște covrigi uscați în vitrină pe care nu-i cumpără nimeni pisicile în călduri care fac dragoste-n pod și care scot țipăte viscerale nimeni nu se dă-n vânt după iarnă în afară de tine care stai cuminte sub plapumă și mă aștepți în capotul tău gros fără nasturi să-mi topești toate ghețurile din inimă iarna este clar anotimpul femeilor cei mai mulți copii se concep iarna de la geamul înflorit de Crivăț totul pare frumos dacă n-ai prins crucea aruncată
ÎNFRIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1485294324.html [Corola-blog/BlogPost/374216_a_375545]
-
Ieșim din casă în plină feerie a peisajului de iarnă de la munte. În ultima noapte ninsese din abundență, încât toate pajiștile de pe muntele pe care era situată casa noastră, precum și poienile și toți munții din jur, deveniseră încărcate de bogate plăpumi de ninsoare pufoasă și albă, dând farmec lucrurilor banale din jur, împodobind cu puf alb crenguțele golașe ale pomilor și punând căciuli pe vârfurile stâlpilor ori așternând perne moi pe câmp și pe cărări. Mai impresionante decât toate păreau a
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Diamante_in_zapada_viorel_darie_1387785289.html [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de fereastră. Privește
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de fereastră. Privește afară.) Totul doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
se aude sufletul deșertului pustiit de viscol și poetul se adâncește mai mult în noaptea zăpezilor și nimeni nu-i mai întinde mâna. (Ridică creionul de pe coala caietului.) Părăsit poetul uită să trăiască cu adevărat. (Se ridică de la masă, aruncă plapuma și se plimbă prin cameră.) Dacă mi-aș aminti unde le-am pus aș salva poetul și stelele și-ar regăsi focul. Unde le-am putut rătăci? (Se așează la masă și începe să scrie din nou.) Pierduți printre pietre
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
răsplătește săptămâna viitoare cu un răsfaț în plus numit Șapte Psihopați și un câine (original Seven Psychopats). E cinstit să recunosc că am avut îndoieli vis-a-vis de acest film și nu eram sigură dacă să aleg sala de cinema sau plapuma astă-seară. Cu chiu, cu vai am mai intrat o dată pe net să citesc o recenzie, o distribuție, o nominalizare. Dacă despachetezi filmul de trailerul care știe să promită dar nu și să jure solemn, dacă zărești un Christian Walker, un
Șapte Psihopați și un câine by http://www.zilesinopti.ro/articole/4346/am-vazut-sapte-psihopati-si-un-caine [Corola-blog/BlogPost/98394_a_99686]
-
Pe pietre ce le scurmă, În lungul văii mă poftesc Să văd cine le-adună. Și unde râul s-odihnește Din drumul său perpetuu, E-o salcie, tronând regește, Prelung, umbrind un spectru. Cu mâinile-i de frunze, -ntinse, Pe plapuma-nflorată, Atinge florile învinse, Cu viața mult scurtată. Ea zice-un cântec de iubire Pe-a lor amărăciune... Și-aud, din locu-mi de umbrire, Finala rugăciune... Domnița dulce și naivă Nimic nu bănuiește, Că aeru-i verzui, de divă, În mintea
CA O FLOARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1486408993.html [Corola-blog/BlogPost/344178_a_345507]
-
Acasa > Cultural > Traditii > DE FLORII, MAI CURAȚI, MAI LUMINOȘI ȘI MAI BUNI... Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 117 din 27 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Până mai ieri sub plăpumi de zăpadă, natura amorțită-și aștepta trezirea, la fel ca noi, de altfel; secătuiți de iarnă și de frig, poate bolnavi, de răutate ori de trufie stăpâniți sau pur și simplu împovărați de gânduri și probleme, iată-ne-acum - la mijloc de
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/De_florii_mai_curati_mai_luminosi_si_mai_buni_.html [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
În curtea bătrânului copac, Se așează foarte ascultătoare, Nu mai vorbesc, acuma tac! Mai cântă greierii prin frunze, Nu mai vezi vreo rândunică, Crengile sunt mai confuze, Se dezbracă de a verii tunică. Tot mai pustiu e câmpul, Luându-i plapuma recoltei, Pe aici stăpân e vântul, Dezlănțuind inima revoltei. Frunzele din plopul alb, Se îngălbenesc, e toamnă, S-au plictisit acolo sus, și cad, Le trece vremea, doamnă! Referință Bibliografică: Frunze ruginite / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FRUNZE RUGINITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Frunze_ruginite_mihai_leonte_1332653003.html [Corola-blog/BlogPost/354686_a_356015]
-
uimită că eram la curent cu secretul lor. Tataie, ca un condamnat își aștepta sentința. Tăticu râdea cu lacrimi. Prietenul lui a bufnit într-un râs de i-a sărit brânza din gură. Încurajată de buna lor dispoziție am dat plapuma la o parte, m-am așezat lângă ei la masă, povestindu-le toată tărășenia cu vinul și cu apa. La sfârșit toți râdeau, mai puțin tataie, care, printre hohotele lor, căuta săracul să se justifice că nu avea pâlnie și
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011. Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără zgomotul din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ce numai duce Pe un drum ce nu aduce, Pe un drum ce-o ia spre soare Spre viața nemuritoare. Îngeri albi , frumoși de sus Au venit, l-au luat, l-au dus Iar ca pat luna i-au dat Plapumă...ceru-nstelat. Viața cursul își urmează Însă inima e trează Ani la rând va suferi Oare-ar mai putea iubi? Plânge sufletul cu lacrimi Plânge sufletul cu patimi, Plânge sufletul cu sânge Plânge...dar...degeaba plânge.. Referință Bibliografică: DESTINE / Mariana
DESTINE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1476551605.html [Corola-blog/BlogPost/377015_a_378344]
-
și udă zilnic florile din pridvor anotimpul ce vine va fi mai rece și trecătorului nu-i va fi așa de ușor să umble din poartă în poartă întrebând dacă cineva a văzut o fată ce-și pierduse iubitul sub plapuma zorilor din tot ce-am avut mai rămâne odată din tot ce am vrut ne rămâne un vrem din tot ce-am visat răstignit pe o roată ne așteaptă destinul ce îl avem înscris sus pe boltă ascuns printre căutări
ÎNCEPUTUL POVEŞTII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1457808423.html [Corola-blog/BlogPost/352668_a_353997]
-
cu reptilienele javre mondiale ale noului Fanar Occidental, este, cum se zice, „prost de bun” pentru că, de fapt și pe nedrept el s-a născut fără noroc, înghite tot și tace mâlc, întinzându-se chiar mai puțin decât îi este plapuma! De aceea-l iau în șpangă toate lichelele (inclusiv cele intelectuale), dar nu numai, plus toți spăgarii, (farsori și gomani) care ne-au fost impuși ca parteneri strategici pe axa „na-ți-o frântă că ți-am dres-o” a
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_oblu_elitele_cu_papion_versu_alexandru_oblu_1341925829.html [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată. -Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că este Ionel, i-a răspuns tataie cu o voce ceva mai liniștită. -Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
spus: -Dacă vrei să vii cu noi, dormi în mașină până mâine seară, când ne întoarcem la București. -Cum să plece fata noaptea?! au sărit deodată mamaia și tataie. Numai atât voiam să aud. Pe nesimțite m-am strecurat sub plapumă, mi-am tras-o peste cap, să nu mai aud nimic și în mai puțin de câteva minute, “dormeam buștean”, cum îi plăcea lui tataie să spună, când se culca oboist. Dacă seara am adormit mulțumită, a doua zi mă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]