171 matches
-
celulei gazdă. La capătul 5’-P al ADN-T rămâne legată o singură moleculă a subunității D2 a endonucleazei. Operonul VirB codifică pentru 11 produși genici implicați în reacția de transfer și care sunt omologi proteinelor Tra codificate de unele plasmide bacteriene implicate în conjugarea bacteriană. Procesul de transfer al ADN-T este stimulat în mare măsură de existența unei secvențe scurte care s-a numit overdrive și care, de fapt, funcționează ca un enhancer (amplificator). Secvența aceasta poate fi situată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în aceeași moleculă, dar are potențial de acțiune la distanțe mari în asigurarea transferului unor secvențe localizate la mii de nucleotide distanță. VirC1 și, mai ales VirC2 pot funcționa ca secvență overdrive. Direcționare spre nucleul celulei gazdă ADN -T din plasmidele octopină are mai multe secvențe care reprezintă ținte pentru crestare și / sau terminare a sintezei ADN în procesul de integrare. Modelul de transfer al ADN -T din plasmidele octopină are multe aspecte comune cu modelul conjugării bacteriene în care o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
funcționa ca secvență overdrive. Direcționare spre nucleul celulei gazdă ADN -T din plasmidele octopină are mai multe secvențe care reprezintă ținte pentru crestare și / sau terminare a sintezei ADN în procesul de integrare. Modelul de transfer al ADN -T din plasmidele octopină are multe aspecte comune cu modelul conjugării bacteriene în care o monocatenă a cromozomului bacterian este transferată dintr-o celulă bacteriană Hfr într-o celulă bacteriană F-. Singura excepție constă în aceea că transferul ADN-T este limitat de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
organisme haploide), care conține toate genele esențiale pentru existența celulei bacteriene și este situat direct în zona centrală a citoplasmei, formând nucleoidul neacoperit de o membrană nucleară. Frecvent, celulele bacteriene conțin în structura lor genetică și unități ereditare extracromozomale sau plasmide, sub forma unor cromozomi miniaturali, separați fizic de cromozom. Plasmidele conțin la rândul lor informație genetică accesorie și pot fi transmise la alte bacterii, conferind celulelor procariote un grad important de flexibilitate genetică, datorită prezenței sau dispariției lor din celule
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
bacteriene și este situat direct în zona centrală a citoplasmei, formând nucleoidul neacoperit de o membrană nucleară. Frecvent, celulele bacteriene conțin în structura lor genetică și unități ereditare extracromozomale sau plasmide, sub forma unor cromozomi miniaturali, separați fizic de cromozom. Plasmidele conțin la rândul lor informație genetică accesorie și pot fi transmise la alte bacterii, conferind celulelor procariote un grad important de flexibilitate genetică, datorită prezenței sau dispariției lor din celule, și o mai bună posibilitate de adaptare la condițiile variabile
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele accesorii, localizate în afara cromozomului bacterian, există, mai mult sau mai puțin, autonom (plasmidele, elementele genetice transpozabile, fagii); 2. molecula de ADN este circulară (marginile ei sunt unite prin legături covalente); 3. molecula de ADN nu formează complexe cu proteinele histonice și nehistonice (este nudă); 4. genomul bacterian este reprezentat printr-un număr relativ
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
sau de genomul nuclear, în cel de-al doilea, se află structuri genetice auxiliare ce formează genomul extranuclear. Astfel, la bacterii, în citoplasmă se află una sau mai multe molecule circulare de ADN, mult mai mici decât cromozomul principal, numite plasmide bacteriene. La eucariote există cel puțin două genomuri extranucleare, unul cloroplastic, specific plantelor verzi fotosintetizatoare, și altul mitocondrial, comun plantelor și animalelor. Sunt unele date care atestă existența unui al treilea genom extranuclear la eucariote, și anume cel al corpilor
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
negative, lofotrihe și formează pe mediu nutritiv după 2-3 zile de la însămânțare colonii albicioase, mici, circulare și lucioase. Unele tulpini bacteriene produc o bacteriocină, numită agrocină. Virulența sau oncogenitatea unei tulpini este guvernată de gene care se află pe o plasmidă mare numită Ti (tumor inducing). Aceste gene pot fi potențate sau inhibate de factori externi ca temperatura și nutriția. Unele tulpini au un spectru larg de gazde, altele sunt specializate, fiind virulente numai față de plantele aparținând anumitor specii. Pe baza
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Timp îndelungat PIT-ul a constituit o enigmă, fiind considerat fie un virus, fie un metabolit bacterian sau o fracțiune a ADN etc. Odată cu dezvoltarea posibilităților de investigare a materiei vii, s-a constatat că de fapt PIT este o plasmidă a bacteriei, purtătoare la rândul ei de gene care codifică tumorogeneza, fiind denumită plasmida Ti. Această plasmidă este purtătoare și a altor gene care controlează diferite funcții fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
un metabolit bacterian sau o fracțiune a ADN etc. Odată cu dezvoltarea posibilităților de investigare a materiei vii, s-a constatat că de fapt PIT este o plasmidă a bacteriei, purtătoare la rândul ei de gene care codifică tumorogeneza, fiind denumită plasmida Ti. Această plasmidă este purtătoare și a altor gene care controlează diferite funcții fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creștere în raport cu bacteria
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
sau o fracțiune a ADN etc. Odată cu dezvoltarea posibilităților de investigare a materiei vii, s-a constatat că de fapt PIT este o plasmidă a bacteriei, purtătoare la rândul ei de gene care codifică tumorogeneza, fiind denumită plasmida Ti. Această plasmidă este purtătoare și a altor gene care controlează diferite funcții fenotipice. Ultima fază a transformării tumorale este proliferarea tumorală. Celulele tumorale au un metabolism diferit de al plantei gazdă, prezentând o dublă autonomie de creștere în raport cu bacteria incitantă (procesul oncogen
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
de grindină, atacul unor nematozi, efectul gerului etc. Bacteria Agrabacterium radiobacter p.v. tumefaciens poate induce tumori la plante aparținând unui număr foarte mare de specii, genuri și familii. Cu toate acestea, bacteria se caracterizează printr-o specificitate îngustă , determinată de plasmida Ti. Prevenire și combatere. Măsurile profilactice sunt singurele care pot da rezultate, din care cele agrotehnice au un rol mai important. Astfel, pepinierele pomicole și școlile de viță vor fi amplasate pe terenuri ușoare care 3-4 ani au fost cultivate
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
25 kg/t tuberculi pentru plantat; Validacin 3 S-3 % pentru tratamentul tuberculilor de plantat în loturile semincere. Cercetătorii japonezi au realizat în 1984 preimunizarea plantelor cu sușe de Rhizoctonia solani hipovirulente la care s-au pus în evidență o plasmidă lineară de ADN care nu este prezentă la sușele virulente. Cercetările mai recente indică faptul că sușele de Rhizoctonia binucleate (raportate la specia Rh. violacea) sunt avirulente și capabile să protejeze plantele de atacul de Rh. solani. PREVENIREA ȘI COMBATEREA
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
rezistenți la aminoglicozide, bacteriile gram negative sunt rezistente la vancomicină, chlamidiile și mycoplasmele sunt rezistente la betalactamine. Mecanismele rezistenței genetice dobândite pot fi cromozomiale, prin mutații la nivelul cromozomilor, sau extracromozomiale, mediate de fragmente autonome de ADN bacterian de tipul plasmidelor, transpozomilor și bacteriofagilor. Cele mai frecvente consecințe ale mutațiilor genetice sunt modificările proteinelor ”țintă” pentru antibiotice, scăderea permeabilității învelișului bacterian, blocarea activării antibioticelor administrate ca precursori inactivi, efluxul unor compuși periplasmatici sau din interiorul celulei bacteriene. Rezistența la beta-lactamine se
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
producerea unei β-lactamaze conduce la liza inelului β-lactam din structura antibioticelor β-lactamice. Genele care codifică secreția βlactamazelor pot fi dobândite cromozomial sau extracromozomial, atât de bacterii gram pozitive cât și negative. Unele β-lactamine noi (ceftriaxona, cefepima) sunt stabile în prezența plasmidelor care mediază β-lactamazele. Apariția β-lactamazelor cu spectru extins (ESBL) este explicată de dezvoltarea de către bacteriile gram negative a unor elemente genetice mobile (Klebsiella pneumoniae, E. coli). Al doilea mecanism de rezistență este alterarea PBP-urilor, adică a proteinelor bacteriene de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
determină blocarea canalelor din peretele lipopolizaharidic structural (denumite porine), împiedicând acțiunea β lactaminei (rezistența Enterobacteriaceaelor la unele cefalosporine, rezistența Pseudomonas aeruginosa la piperacilină). Alte mecanisme de rezistență sunt specifice anumitor clase de antibiotice. Rezistența la Vancomicină este transmisă genetic prin plasmide și transpozomi, alterând peretele petidoglicanic. Descrisă inițial la enterococi, rezistența la Vancomicină s-a extins și la stafilococi, prin intermediul genei vanA. Rezistența la aminoglicozide se manifestă prin intermediul unor enzime codate de plasmide, care inactivează antibioticul prin hidroxilare și scăzându-i
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
antibiotice. Rezistența la Vancomicină este transmisă genetic prin plasmide și transpozomi, alterând peretele petidoglicanic. Descrisă inițial la enterococi, rezistența la Vancomicină s-a extins și la stafilococi, prin intermediul genei vanA. Rezistența la aminoglicozide se manifestă prin intermediul unor enzime codate de plasmide, care inactivează antibioticul prin hidroxilare și scăzându-i afinitatea pentru ținta ribozomală. Un alt mecanism, identificat la tulpini de Pseudomonas aeruginosa, constă în alterarea membranei celulei bacteriene. Rezistența la macrolide, ketolide, lincosamide și streptogramine este dezvoltată de bacteriile gram pozitive
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
alt mecanism, identificat la tulpini de Pseudomonas aeruginosa, constă în alterarea membranei celulei bacteriene. Rezistența la macrolide, ketolide, lincosamide și streptogramine este dezvoltată de bacteriile gram pozitive, care constituie principalele indicații de utilizare ale acestor clase de antibiotice. Transmisă prin plasmide, rezistența este cauzată de modificarea ARN ribozomal, față de care aceste antibiotice își pierd afinitatea. Mecanisme similare de rezistență sunt întâlnite în cazul cloramfenicolului. Rezistența la tetracicline și tigecyclină este transmisă plasmidic și se exprimă prin activarea pompelor de eflux ale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
rezistente la vancomicină, chlamidiile și PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 48 mycoplasmele sunt rezistente la betalactamine. Mecanismele rezistenței genetice dobândite pot fi cromozomiale, prin mutații la nivelul cromozomilor, sau extracromozomiale, mediate de fragmente autonome de ADN bacterian de tipul plasmidelor, transpozomilor și bacteriofagilor. Cele mai frecvente consecințe ale mutațiilor genetice sunt modificările proteinelor ”țintă” pentru antibiotice, scăderea permeabilității învelișului bacterian, blocarea activării antibioticelor administrate ca precursori inactivi, efluxul unor compuși periplasmatici sau din interiorul celulei bacteriene. Rezistența la beta-lactamine se
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
producerea unei β-lactamaze conduce la liza inelului βlactam din structura antibioticelor β-lactamice. Genele care codifică secreția β-lactamazelor pot fi dobândite cromozomial sau extracromozomial, atât de bacterii gram pozitive cât și negative. Unele β-lactamine noi (ceftriaxona, cefepima) sunt stabile în prezența plasmidelor care mediază βlactamazele. Apariția βlactamazelor cu spectru extins (ESBL) este explicată de dezvoltarea de către bacteriile gram negative a unor elemente genetice mobile (Klebsiella pneumoniae, E. coli). Al doilea mecanism de rezistență este alterarea PBP urilor, adică a proteinelor bacteriene de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
structural PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 49 (denumite porine), împiedicând acțiunea βlactaminei (rezistența Enterobacteriaceaelor la unele cefalosporine, rezistența Pseudomonas aeruginosa la piperacilină). Alte mecanisme de rezistență sunt specifice anumitor clase de antibiotice. Rezistența la Vancomicină este transmisă genetic prin plasmide și transpozomi, alterând peretele petidoglicanic. Descrisă inițial la enterococi, rezistența la Vancomicină s-a extins și la stafilococi, prin intermediul genei vanA. Rezistența la aminoglicozide se manifestă prin intermediul unor enzime codate de plasmide, care inactivează antibioticul prin hidroxilare și scăzându-i
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
antibiotice. Rezistența la Vancomicină este transmisă genetic prin plasmide și transpozomi, alterând peretele petidoglicanic. Descrisă inițial la enterococi, rezistența la Vancomicină s-a extins și la stafilococi, prin intermediul genei vanA. Rezistența la aminoglicozide se manifestă prin intermediul unor enzime codate de plasmide, care inactivează antibioticul prin hidroxilare și scăzându-i afinitatea pentru ținta ribozomală. Un alt mecanism, identificat la tulpini de Pseudomonas aeruginosa, constă în alterarea membranei celulei bacteriene. Rezistența la macrolide, ketolide, lincosamide și streptogramine este dezvoltată de bacteriile gram pozitive
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
alt mecanism, identificat la tulpini de Pseudomonas aeruginosa, constă în alterarea membranei celulei bacteriene. Rezistența la macrolide, ketolide, lincosamide și streptogramine este dezvoltată de bacteriile gram pozitive, care constituie principalele indicații de utilizare ale acestor clase de antibiotice. Transmisă prin plasmide, rezistența este cauzată de modificarea ARN ribozomal, față de care aceste antibiotice își pierd afinitatea. Mecanisme similare de rezistență sunt întâlnite în cazul cloramfenicolului. Rezistența la tetracicline și tigecyclină este transmisă plasmidic și se exprimă prin activarea pompelor de eflux ale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
exercită efectul printr-o mare varietate de mecanisme. Antibioterapia a revoluționat practica medicinei, dar ea reprezintă o sabie cu două tăișuri, antibioticele alterând flora normală a pacientului. Excesiva lor utilizare poate selecta tulpini bacteriene a căror rezistență se transmite prin plasmide. Este important de înțeles că ele reprezintă doar un adjuvant terapeutic în chirurgie. Scopul folosirii lor este, în mare, același cu al gestului chirurgical: controlul sau eradicarea infecției declarate preoperator și prevenirea infecției postoperatorii. 5.6.2.1. Principiile antibioticoterapiei
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
conțin informația genetică necesară pentru sinteza mai multor proteine killer (toxine). Cu totul remarcabilă este prezența în matricea celulelor a unor specii de drojdii (de ex.: Saccharomyces cerevisiae, Saccharomyces carlsbergensis, Schizosaccharomyces pombe, etc.) a unor minimolecule de ADN, definite ca plasmide citoplasmatice (de ex.: ADN 2 μm, ADN 3 μm, ADN 0 microni). Tot în matricea celulară a unor drojdii a fost evidențiată și plasmida denumită ADN-zero micron, care se apreciază că nu reprezintă un produs de amplificare genică nucleară. Rostul
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]