667 matches
-
Morgane Olivier, scenografia lui Patrice Besombes și a lui Philippe Decouflé însuși și imaginile create de Olivier Simola, Christophe Waksmann, Laurent Radanovic, Roméo Ricard și Dominique Wil-loughby - toți aflați, desigur, sub bagheta regizorală a lui Philippe Decouflé. Mișcarea, cu o plastică preponderent unduitoare, desfășurată în--tr-un plan restrâns sau în-tr-unul mai larg și atunci cu dezvoltări ample, de mare virtuozitate, este acompaniată de imaginile video și se însoțește și cu povestea de mare candoare despre Ioan și Ioana (în Franța, François și
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
a pielii si/sau proceduri de debridare fara CC catastrofale sau severe 0,6112 4,07 0,50 392 9 C J1050 Proceduri perianale si pilonidale 0,4978 3,48 0,50 393 9 C J1060 Proceduri in sala de operatii ale pielii, tesutului subcutanat si chirugie plastica la nivelul sanului 0,4473 3,80 0,50 394 9 C J1070 Alte proceduri ale pielii, tesutului subcutanat si sanului 0,2709 3,96 0,50 395 9 C J1081 Proceduri ale membrele inferioare cu ulcer/celulita cu CC catastrofale 4,7444 9,81 1,00 396 9 C
ANEXĂ din 30 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253536]
-
an la un debut care a reconfirmat valoarea unuia dintre cei mai buni interpreți ai săi, Gigel Ungureanu. Un debut autentic înseamnă întotdeauna o nouă creație, căci forma scenică pe care o ia corpul în mișcare este rezultatul conlucrării dintre plastica gândului coregrafului și plastica interpretului care preia și dă viață acelui gând, fapt evidențiat, o dată în plus, de preluarea de către Gigel Ungureanu a rolului Artistului din Simfonia Fantastică de Berlioz. O undă de aer proaspăt, titram cu șase ani în
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
care a reconfirmat valoarea unuia dintre cei mai buni interpreți ai săi, Gigel Ungureanu. Un debut autentic înseamnă întotdeauna o nouă creație, căci forma scenică pe care o ia corpul în mișcare este rezultatul conlucrării dintre plastica gândului coregrafului și plastica interpretului care preia și dă viață acelui gând, fapt evidențiat, o dată în plus, de preluarea de către Gigel Ungureanu a rolului Artistului din Simfonia Fantastică de Berlioz. O undă de aer proaspăt, titram cu șase ani în urmă cronica mea din
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
sau Baudelaire, dar și prin câțiva dintre interpreții săi. Și mă voi opri la trei dintre ei, având ca punct de pornire premiera. Rolul Artistului (alias Berlioz însuși), astăzi numit și mai simplu El, a fost creat pe corpul și plastica lui Răzvan Mazilu, care l-a interpretat până la penultimul spectacol. Preluând rolul, Gigel Ungureanu a avut de luptat cu imaginea pregnantă a primului interpret și la începutul spectacolului nu a putut scăpa de ea. A fost fascinant să observăm cum
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
în duetul cu Iubita (alias actrița Hariette Smithson), începe să se apropie de sine, pentru ca în solo-ul care reprezintă punctul central de maxim dramatism al muzicii și al spectacolului să devină integral el însuși, punându-și în valoare propria plastică, cu forme prelungi, în același timp de o mare eleganță, dar și de o mare forță, exprimată prin fiecare fibră a corpului. Gigel Ungureanu este un artist cu o gamă interpretativă impresionantă: de la rolurile pur clasice din Lacul lebedelor sau
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
simțuri: sunete de diferite intensități, felurite parfumuri împrăștiate din când în când în aer și mai ales diferite atingeri, cele mai multe prietenoase, dar și stranii, umede sau pufoase ca o blăniță. Semnificativ, dintre simțuri lipsea tocmai acela prin care se revelează plastica unui corpul în mișcare. O altă translare către zone vecine dansului, spre ceea ce tot organizatorii eXplore dance festival-ului numesc „transformarea a ceea ce odată numeam dans într-un nou tip de limbaj”, am putut întâlni în alte două lucrări, prezentate
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
cunoscut abia cu prilejul acestui spectacol. În schimb, actorul István Téglás este integrat mai de mult în comunitatea dansului și, totodată, un mai vechi colaborator al Andreei Novac, la fiecare nouă apariție fiind apreciat pentru valoarea în sine, înnăscută, a plasticii sale corporale. Tot astfel, și celălalt actor, Ștefan Lupu, a realizat momente remarcabile, sub atenta îndrumare a coregrafului Arcadie Rusu, în mai multe spectacole, dacă ar fi să amintim doar de ultima sa creație din Nesomn. Și de astă dată
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
și Lucreția Mandric. O apariție specială este aici Andreea Gavriliu, flexibilă ca o plastilină, un rezoneur emoționant, care exprimă cu corpul, cu măștile feței universul domnului Paul și, în același timp, propriul univers amputat de frustrări și neputințe. Ceva din plastica sa, din desenul personajului ei non verbal m-a dus cu gîndul la ce făcea Ofelia Popii în „Cumnata lui Pantagruel" a lui Purcărete cînd sugera, la un moment dat în spectacol, o găină. Jucat cu publicul pe scenă - o
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
lui Rauschenberg, Stella și Warhol, ca și reprezentanți autorizați, directori chiar ai unor publicații active, - „International Herald Tribune”, „Art Press International”, „La Sfera”, critici aplicați, Pierre Restany, pentru „Domus”, Enrico Crispolti, organizatori norocoși de retrospective, artiști trăind emulația incitantă între plastică și scenografie, Josef Szájna, Emilio Vedova. Ceea ce au observat lucid cîțiva oaspeți italieni, scriitori de artă bine cunoscuți, era, dincolo de dura pregnanță, interioritatea subtilă din sculptura lui Spătaru: umanitatea inerentă a arheologicului, paradoxala blîndețe a muzeului, explica Lorenza Trucchi, care
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
de Ion Țiriac. Află acum de la partenerul său de corespondență. Dar acestea sunt „actualizări” de care nu se face risipă în carte, spre binele ei. Marea temă este vânătoarea astfel cum se răsfrânge în literatură și în alte arte, în plastică, în muzică, felul în care această îndeletnicire a creat mentalități și moravuri, legende și mituri. Raportările la Pseudo-kynegeticos erau de așteptat, la descrierile de acolo ale Bărăganului cândva populat de dropii, mirându-ne doar că, în acest context, lipsește vreo
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
momente, ci, în special, din cauza suprapunerii peste toate aceste mișcări ale interpreților și ale decorului a unor proiecții multimedia realizate de Vali Chincișan, și ele în mișcare continuă. Acest exces obosește, devenind de la un moment dat un supliciu vizual. Ca plastică coregrafică și tensiune interioară, cele mai împlinite momente sunt două confruntări între bărbați, între Valentin Stoica și Bogdan Cănilă și între Valentin Stoica și actorul - dansator Adi Nour, precum și duetul din jurul unei mese al Biancăi Fota cu Valentin Stoica. De
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
cu emoție am așteptat și rezultatul concursului Prix Jardin d’Europe. Juriul capătă, și el, nota maximă prin hotărârea să de a acorda premiul portughezei Sofia Dias, o artistă care întrunește două calități esențiale: un trup dotat natural cu o plastică rafinată și o cizelare de bijutier a tuturor detaliilor compozițiilor sale. Privit global, eXplore dance festival-ul din acest an a fost o luare de contact, binevenită, cu mișcarea internațională de dans contemporan, transformată preponderent într-o suită de performance-uri
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
iar creațiile fiecăreia dintre ele pot fi abordate din mai multe unghiuri de vedere: ca operă finită, ca proces creativ, ca produs al unui anumit ambient socio-cultural. De obicei, opera rotundă, finală, rezultat al gândului care a prins viață prin intermediul plasticii corpului în mișcare este cea asupra căreia îmi statornicesc privirea și apoi, bucurându-mă de ceea ce mi-a dăruit, încerc să fac să rămână din ea o urmă a ceea ce am văzut și mai ales a ceea ce am trăit ca
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
a șaptea, și Romeo și Julieta. Problema nu-i a temei sau a subiectului, ci a complexului de semnificații în care întîmplarea respectivă e plasată și, evident, a capacității expresiei de a seduce, de a convinge, de a forma. În plastică e același lucru, iar faptul este foarte evident cînd e vorba de imagini cu conotații erotice, de pildă, sau de altă natură, dar care vexează, într-un alt fel sau altul. La un moment dat, s-a făcut o expoziție
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
acestuia nu se arată decît indirect, prin intermediul unor proceduri laborioase, printr-o complicație care s-ar putea să reprezinte un semn de discreție. Deseori firile emotive, pudice își ascund naturalețea cu ajutorul unor divagații ori încifrări. Echim Vancea ne înfățișează o plastică întortocheată a verbului, aidoma unui pariu cu acesta: "tu crezi că nu avea destulă lumină pentru a vedea întunericul și pe urmă a trebuit să fii de față să vezi cum un trandafir învață matematică / și mai ales să știi
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
încă inadmisibil să stea pe aceeași scenă cu confratele lor homosexual Allen Ginsberg. Dar există și totalitarismul minorităților exercitat asupra majorității. Să-ți dau un exemplu. Într-una din zile, am zărit pe ușa amfiteatrului în care predau lecții de plastică a imaginii un poster înfățișând doi bărbați goi, în poziția 69. Am vrut să-l dau jos, când mâna prietenească a unui student m-a bătut pe umăr: „Domnule Evtușenco, nu vă atingeți de el, dacă nu vreți să riscați
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
au reușit, o rezervă privind excesul de performanțe tehnice pe care le execută el însuși. Și cum îl urmărim de mulți ani pe acest prim solist, știm că este un foarte bun tehnician, dar mai știm că are și o plastică modernă expresivă și că ar fi păcat să se canoneze pe o singură direcție. Spectacolul, în ansamblul lui, nu este însă monocord ci, din contră, alternează momentele de dans clasic și de epocă cu dansuri moderne și, așa cum dansatorii zilelor
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
soliști și prim-balerini ai Operei Naționale București, dar mai mult decât atât, individualități distincte, fiecare intrând în țesătura mea coregrafică cu propria originalitate." Pe muzică sugestivă, dansatorii creează o anumită stare, configurația figurilor de balet remarcându-se printr-o plastică de mare frumusețe. Potrivit concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției omului modern, într-o perpetuă „fugă" în periplul său existențial de fiecare zi până la momentul meditației metafizice sacrale a rugii din final, care încheie partitura într-o
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
întâlnit: cunoștea partituri, înțelegea sensul lor adânc. A orchestrat mișcarea balerinilor săi ținând cont de fiecare frază muzicală, de accentele pe care le-a gândit coregrafic. Stilul Balanchine presupune o anumită tehnică a interpreților, agilitate și viteză în execuția figurilor, plastică specială a trupului în dans. Deși unele figuri se repetă, reiterarea lor creează varietate, niciodată nu sunt la fel. Există o sincronie perfectă în dans, Balanchine a lucrat mult pe trupurile dansatorilor, modelându-le artistic într-un desen de rară
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
acesta din urmă să îl putem urmări apoi și într-o partitură solistică modernă, în care excelează, Les Bourgeois, în coregrafia lui Ben Van Cauwenbergh, pe muzica lui Jacques Brel. Degajat, dezinvolt, cu un pronunțat simț al umorului și o plastică corporală care vorbește de la sine, Dinu Tamazlâcaru se exprimă deplin prin fiecare gest, dar, totodată, exprimă deplin și intențiile coregrafului. Aceeași concordanță am reîntâlnit-o și între interpretul Rainer Krenstetter de la Teatrul de Stat din Berlin, și coregraful său, Renato
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
de Reina Portuondo electronics, s-a născut coregrafic din colaborarea Andreei Tănăsescu cu artistul complex care este Richard Bovnotzky. Patru personaje, captive într-un spațiu imaginar, nu pot vedea lumea cu propriii ochi, ci numai folosind niște capete prefabricate. Alături de plastica mișcărilor, prezența păpușilor, de astă dată doar a unor capete, este o constantă în spectacolele Andreei Tănăsescu, mai totdeauna introducând o notă gravă. Tot o notă constantă este și asocierea unor proiecții în continuă mișcare. Cele din acest spectacol, creație
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
covor), ea înmugurind pe margini (nu și marginal!) în povești de istorie umană măruntă, cotidiană. Scriitor și dascăl, Pecican scrie roman, proză scurtă, poezie, teatru, literatură pentru copii, e un polemist aprig, un publicist ubicuu, semnează cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
alt proiect al USR, Colocviul romanului românesc, este rezumat convingător prin trei dintre răspunsurile la întrebarea de acest an, Cum se scrie un roman?, răspunsuri datorate prozatorilor Alexandru Vlad, Varujan Vosganian și Horia Gârbea. Cronici de carte străină, film, teatru, plastică, muzică și sport completează sumarul acestui număr atractiv. Blaga la Cluj Numărul din 1-15 mai al revistei clujene TRIBUNA conține un grupaj de texte dedicat lui Blaga, cu prilejul ediției a 22-a a „Zilelor Lucian Blaga” (10-11 mai 2012
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
Naum conțin, chiar de la început, pe lângă doza inerentă de seriozitate, o delicioasă ironie. Etapele istorice arbitrare sunt relativizate cu zâmbetul pe buze: „Cu două decenii sau cu două zile în urmă, direcția cea mai avansată a poeziei era legată de plastică, șsubl. meaț de suprafețe, și determina folosirea imaginației vizuale ca tehnică încă posibilă. Era pe vremea ochiului, când materia primă vizuală în primul rând, trecea prin apele derizorii ale unei imaginații de circumstanță. La ora actuală, legătura cu plastica pornită
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]