810 matches
-
cu substanța mitului. O.O. În expoziție apar uneori elemente suprastilizate, pînă devin embleme magice.. P.Ș. Aproape toate imaginile sînt construite în perspectiva asta. Am vorbit mai devreme de interesul lui Ilie Boca pentru funcția plastică a imaginii. El salvează plasticitatea de toate ispitele retorice care o pîndesc tocmai prin această capacitate de a instrumentaliza limbajul și alfabetul plastic. El construiește imaginile în așa fel încît acestea par, oarecum, obiective. Par lucruri făcute nu astăzi sau ieri, și nu de către un
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
acesta s-ar putea să o urmărească destul de conștiincios. Avem astfel atât direcția proastă de evoluție personală cât și un mecanism aproape perfect care să o urmeze. De pildă, în cazul unei boli cronice, datorită eficienței acestui mecanism și a "plasticității" destul de ridicate a organismului nostru ne putem înrăutăți de multe ori starea de sănătate. Singuri, fără ajutorul nimănui. Acest sistem de gandire este extrem de distrugător, câteodată chiar diabolic. Se pune întrebarea dacă putem găsi o soluție în asemenea situații? Din
Emoţii care ne pot vindeca - Analiza corectă () [Corola-journal/Journalistic/67490_a_68815]
-
Și nici cheia absurdului din text. Aș zice că, dimpotrivă, le poartă mai departe. Le definește și alte sensuri, le prelungește pe cele din scurtele povestiri. Și se întîmplă asta datorită calității actorilor, a devotamentului lor absolut față de regizor, datorită plasticității speciale pe care o are scenografa Iuliana Vîlsan, datorită coregrafiei lui Istvan Teglas, datorită muzicii lui Vlaicu Golcea, datorită atmosferei aiuritoare care există continuu pe scenă. Cred că fără asta nu se poate în teatru. Cred, însă, că în genul
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
nici de a analiza opera lui Mallarmé și nici de a aprecia criteriile de selecție ale lui Șerban Foarță sau exactitatea științifică a comentariilor lui. Tot ce doresc este să-i mulțumesc public pentru fericitele rezultate ale probelor de elasticitate, plasticitate, cameleonism, rezistență la temperaturi înalte și joase (plus alte atribute ale expresivității) la care supune de patru decenii limba română și pentru minunățiile în miriade de culori sclipitoare risipite în peste cincizeci de cărți (originale sau traduceri, cu mențiunea că
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează deopotrivă o istorie vie și una a neantului. Rămâne de văzut cum se reinventează Dan Coman odată trecut de vămile stranietății și de imaginarul greu temperat al freneziilor bolnăvicioase. O carte frumoasă și un prag periculos.
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
despre o epocă și o mentalitate care astăzi, din nefericire, sunt definitiv îngropate. Semnele epuizării Cu prilejul lansării la Iași a volumului de proză scurtă (Victimele inocente și colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia (ca exemplu de concizie și plasticitate, titlul izbește prin redundanța prolixă), Liviu Antonesei acordă un interviu „Suplimentului de cultură”, unde, printre multe lucruri oneste, fine și de bun-simț, simte nevoia să declare că: „Nu sînt decît foarte rar și foarte blînd înjurat pentru că publicul meu și-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
A trebuit să fac un efort de decupare a grupurilor, să le scot din context și să le atribui un spațiu imaginar, în care să le pot citi mai bine. Nu mă voi întoarce asupra acelor interpretări, pentru că, înainte de toate, plasticitatea lor excepțională pare să nu epuizeze niciodată asociațiile mentale, sugerate memoriei și imaginației, cu alte cuvinte gândirii entuziaste, dar întâlnirea cu aceleași lucrări, în Palatul Baroc de la Timișoara, decontează toate așteptările. Înainte de toate stăruie ideea reabilitării corpului uman ca semn
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană, cu o structură temperamentală apolinică și raționalizantă, G. Dimisianu este unul dintre cronicarii literari ai perioadei postbelice care au reușit să apere și să ilustreze cu strălucire ideea de demnitate a scrisului, principiul autonomiei esteticului
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Coregrafie. În ceea ce îl privește pe actorul Ștefan Lupu, l-am urmărit cu multă încântare și în alte producții de dans din ultimii ani, în spectacolele lui Arcadie Rusu, Andreea Novac și Galea Bobeică, admirându-i de fiecare dată remarcabila plasticitate a mișcării. La calitatea mișcărilor s-a adăugat în această piesă și calitatea textelor selectate și spuse de interpreți, ce atingeau acute probleme contemporane, proprii generației tinere, chiar când erau alese din autori celebri, cât și jocul ingenios cu proverbe
Gala absolvenților 2013 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3425_a_4750]
-
contemporan românesc, din acest moment. Aceste evoluții în paralel, pe meridiane diferite, constituie un fenomen demn de reținut. Și mai am o lucrare preferată, datorită frumuseții plasticii corporale a Nataliei, compoziția intitulată Cut. Este remarcabilă, între altele, păstrarea integrală a plasticității acestui corp, pe parcursul mai multor decenii, capabil să redea, în continuare, toată poezia și muzicalitatea ființei lăuntrice a acestei creatoare. Reîntâlnirile sunt de cele mai mult ori surprinzătoare, dar nu întotdeauna surpriza este una plăcută. Cu atât mai mare este
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
la niciuna dintre „acuitățile” treziei, iar trezia să aibă acces nelimitat la farmec. Cele două capitole, Ipostaze ale echilibrului și Cercul problematic și dezintegrarea, refac fișa medicală și explică simptomele în contextul personalității unice eminesciene: labilitatea, cu reversul pozitiv al plasticității; originalitatea, ca ieșire din comun, ca valoare, așadar; dromomania, ca formă a deschiderii ființei; maniac înseamnă și consecvent și coerent, depresia e melancolie, iar psihoza indică natura spirituală a bolii. Dezagregarea logicii poetului, formulă pe care o preferă „nebuniei”, e
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
îndeplinit de comparațiile ample și îl asociază cu cel al figurilor alegorice dintre marile compoziții ale lui Michelangelo de pe Capela Sixtină. Observă detalii de arhitectură surprinzătoare sau numește catalogul corăbiilor din cântul al II-lea un lung basorelief geografic. Sesizează plasticitatea celor patru grupuri din cântul al III-lea: Elena și Priam pe zidul cetății, Paris și Menelau în confruntarea lor directă, Elena și Afrodita într-o scenă în care zeița apare drept prima mijlocitoare din literatura europeană, respectiv Paris și
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
deplasări și rostogoliri, dansatorii acționând independent sau în încrengături ingenioase și neașteptate, rezultate din îngemănarea a două sau trei corpuri. Și dacă mișcările mecanice erau frânte, construcțiile aveau armonia lor specifică, căci chiar dacă mișcarea își pierduse fluiditatea, își păstrase deplin plasticitatea, așa cum era, unghiuloasă și geometrizată. Ne putem întreba, poate cu oarecare îndreptățire, de ce acest mod de gândire mecanicistă s-a ivit tocmai în prima țară industrializată din Europa? Și, în continuarea aceleiași idei, ar fi de reținut și faptul că
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
înnoire a mijloacelor de expresie» prin abordarea altor genuri de manifestare literară” (p. 204). Tot astfel, când vorbește despre articleria foarte sprintenă a poetului (prea puțin austeră stilistic pentru a mărturisi un efort analitic îndelungat), Dinu Pillat le remarcă „subiectivismul”, „plasticitatea”, „artisticitatea”, punând în surdină problema dreptății lor ca pe una, în fond, secundară. Portretul e, în totului tot, exact și oferă una din cele mai coerente imagini ale autorului șaizecist. Nu numai în epocă, dar și, până astăzi, în afara ei
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
Toți pătimesc, toți sînt în scîrbe, toți suspină supt jugul cel greu al nevoii". Merită evidențiate atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului, alegoria, comparația, definițiile lirice, imaginile poetice sau anafora sînt doar cîteva dintre instrumentele literare utilizate de Antim și care situează indiscutabil textul Didahiilor în cîmpul artistic. Ca și în cazurile cele mai
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
și toleranță democratică în care ne-am trăit adolescența. Un timp istoric și social modelat de speranțe arzătoare și temeri difuze, un imaginar colectiv aflat în echilibru precar cu realul propriu-zis, apăsător sau neglijabil (prin injecție onirică), deformat și deformator. Plasticitatea ficțiunii se datorează, firește, celui care o scrie. Dar și contribuția realității autohtone e semnificativă. Lumea românească de azi oferă atâtea elemente de pitoresc, aspecte comice ori sumbre, evoluții spectaculoase la nivelul indivizilor și al societății. E suficientă o privire
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
facerii-desfacerii, ca proces sincron: "și tot mai cred că soarele decade, că se face un sobol negru cu aripi, cu evantaie de plasmă neagră, plasmă spartă... plasma care-a lăcuit scripca lumii...". O apocalipsă în imagini, nu lipsite de-o plasticitate a șocului, este, de fapt, această ,întocmire" a lumii. Totul se cojește, dînd la iveală un miez rînced, moale, întins ca un elastic vechi și "copt". "Matricea", spațiul ordonat, "șirurile clare" nu-i mai rezistă unei "creațiuni" care înaintează în
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
Un mic șoc vizual care nu ne-a spus nimic. Ca imagine scenică, ,pădurea" de umbrele deschise, divers colorate, așezate pe podea și ușor mișcate ca desen general, de către un dansator culcat sub ele, a fost o scenă ingenioasă ca plasticitate, iar două dintre momentele de dans s-au reliefat, de asemenea, prin valoarea lor intrinsecă: duetul Cosmin Manolescu-Melisa Putz, un fel de continuum de împletire a două corpuri, în genul folosit și de Maguy Marin în piesa Eden, fără să
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
a înțelege resorturile creației lor, viziunea modernă care îi îndepărtează de modelul consacrat al mimesis-ului și verosimilității. Mai vechea ambiție de a figura o lume întru totul conformă celei reale, de a o reflecta pe aceasta din urmă cu o plasticitate subsumată exactității, e înlocuită la începutul secolului 20 de un proiect post-balzacian de integrare a realității exterioare. Ochiul netulburat al romancierului realist și transparența naratorului pe care îl utilizează lasă loc unei participări ce îmbracă toate formele posibile, de la compasiunea
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
autohtonă a intraductibilului cuvânt nemțesc. De fapt, relația e și mai subtilă, sensurile celor două cuvinte nesuprapunându-se complet, ci completându-se la nevoie cu nuanțe. Profesorul Cazimir găsește, pentru a ilustra întregul scenariu lexicografic, o sugestie de o formidabilă plasticitate: „Cunoașteți procedeul anaglifelor? Prin contopirea a două imagini ușor diferite, privite cu ochelari bicolori (o lentilă verde și una roșie), se obține o uimitoare senzație de relief. Același efect îl dă contemplarea paralelă a vocabulelor moft și kitsch, ambele - «silabe
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
își sporesc reciproc priza la obiect. Prin ceea ce au ireductibil, își extind una alteia spațiul de rezonanță. Cuvântul kitsch poate servi unui străin spre a înțelege mai lesne ce înseamnă moftul” (p. 28). Remarca e exactă și memorabilă. Cât privește plasticitatea, aceasta decurge și din faptul că procedeul invocat de Ștefan Cazimir e foarte potrivit pentru a defini, cât se poate de sintetic, tipul de critică prin care se ilustrează acesta. Am tot dat, cu alte ocazii, exemple din seria coincidențelor
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor propriuzise, viziunea autorului fiind coerentă și mai ales crudă. De altfel fascinația pe care a exercitat-o cartea nu poate fi separată de cele trei stihii care fac din ea o apariție singulară: plasticitatea limbii, pesimismul viziunii și directețea verdictelor. Schopenhauer e orice altceva, dar nu un autor politicos, lipsindu-i respectul pentru protocolul de expresie de la începutul secolului al XIX-lea, de unde și franchețea cu care împarte invective. Că adversarii de idei îi
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
de folclor și de istorie, începe să facă săpături arheologice prin țară și își deschide în București un muzeu de antichități. Povestioarele și amănuntele din de însemnările lui Pappasoglu sunt pitorești, adesea amuzante, limba lor absolut savuroasă naținalistă, de o plasticitate involuntară pe care în puține alte locuri am întîlnit-o. Citez, pentru plăcerea dumneavoastră, felul în care se vindecau de oftică ungurii și nemții din Bucureștii vechi: " Am spus că poporul nu avea alți doctori decît pe sfinți și pe sfinte
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
În sânul Pământului? — Neîndoielnic. Influxul lui Venus e cel ce determină virtutea antiavortivă a coarnei. După cum Marte face din onix un puternic leac Împotriva otrăvii. Și, În sfârșit, oare nu Soarele este cel ce Îi conferă aurului virtuțile sale de plasticitate și luminozitate? — Dar, dacă aurul e plăsmuit În virtutea lui de forța Soarelui, cum explici că astrul cel mai mare și mai luminos Îi dăruiește natura unui mineral atât de rar? Cecco schiță un zâmbet de suficiență. — Cine Îți spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere. Dar viața tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate, e departe de această impură industrie. Poezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]