776 matches
-
Măgura. Se așteptau ei, familia lui Ernsti Binder adică, să primească hârtie, că prea le ajunseseră surpăturile Teritoriului aproape, iar peste drum tocmai se prăbușiseră în ele platanii din curtea fostei clădiri a Madosz-ului, încât toată strada arăta altfel fără platanii aceia, știam că soarta le era pecetluită de când ciorile n-au mai cuibărit primăvara în rămurișul lor, iar casele deveniseră parcă mai mici, ca și cum s-ar fi chircit lipsite de apărare, și gardul din capăt, cu panourile lui galbene, se
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
mi se risipește brusc, mâine era sâmbătă, firește, iar eu îi promisesem ceva, încercase să zică, dar vorbele îi stătuseră în gât. Mă uitam pieziș la fulgii mari de zăpadă care cădeau întruna, zăpada se depusese pe acoperișuri, pe crengile platanilor din curtea școlii, peisajul era feeric, dar pentru mine redevenea parcă același din fiecare zi. Căci eram gata să-i spun Angelei că, într-adevăr, înflăcărarea celorlalți mă contaminase și pe mine pentru moment, dar nu, înțelegeam să respect promisiunea
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > APRILIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se deschid cu bucurie Sus, pe ramuri, în platani, În cântec de ciocârlie, Mugurașii dolofani. Munții ațipesc ca moșii, Câmpul se aprinde-n flori, Clămpănind din ciocuri roșii, Șiruri, șiruri vin cocori. Clopoței cu trei petale Sună pe aripi de vânt, Soarele se plimbă-agale Cu o aură de sfânt
APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383233_a_384562]
-
jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul de pe malul lacului. Pe ochii lui era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să-i aștept neapărat, dacă se poate chiar în dosul ușii. Dar eu m-am întors în cameră și m-am așezat pe scaun, cu ochii ațintiți asupra leilor. Am privit de-a lungul camerei pe fereastră, printre cei doi platani, la acoperișurile de peste drum și am văzut altceva. Ca întotdeauna, și acum de acolo se apropia, încet, toamna. Plângeam. Apoi m-am potolit și multă vreme n-am mai plâns din nou. A venit într-adevăr o soră după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dar a adăugat “în somn“ numai înainte să plece. A fost singura dată când Baár Andor s-a speriat de sine însuși și a nuanțat. Ei, mai vrei? Hai să încercăm. O să-mi pun la piept o frunză îngălbenită de platan. Așa discutam noi. — M-ai înșelat. — Cum adică? Doar n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă simt ca un evreu. Dar eu te-am primit. — Totuși. Poate nu ai făcut-o bine. — Exclus. Cunosc metoda. Ai încercat? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă simt ca un evreu. Dar eu te-am primit. — Totuși. Poate nu ai făcut-o bine. — Exclus. Cunosc metoda. Ai încercat? — De dimineață până seara. — Ți-ai pus frunza îngălbenită de platan la piept? — E primăvară. — Ai dreptate. Atunci ce-ai făcut? — Am făcut rost de o șapcă și m-am dus la biserică. — Și? — Parohul tocmai punea pariu cu cantorul la cine țin oamenii mai mult, la Sfântul Anton sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care Sophie nu vrea încă să le întrețină. Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați de lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
I-A - POVESTIRE SF Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Flori pe planeta PERLA-22 Privește acolo în vale! Poți vedea acele cupole rotunde ale elegantelor palate răsărind printre coroanele zvelte ale platanilor? Acolo se află Sediul Central al Academiei Mondiale de Cosmonautică din Platoul Munților Anatoliei. Acest loc mă fascinează prin atâtea amintiri pline de nostalgie. Simt fiori numai când aud pomenindu-se numele locului: Orașul Studenților din Platoul Anatoliei. Academia de
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > PRINTRE PICĂTURI - VOLUMUL PARADIGME Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PRINTRE PICĂTURI ACTUL I Decorul: Un parc, câteva bănci și niște platani ce au fost pustiiți de frunze. Când și când cade peste tot acest decor câte o picătură de apă. Personajele: Afin, profesorul, elevul 1, 2 și 3, polițistul, pompierii. Afin se plimba prin parc admirând goliciunea naturii. La un moment
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
bancă. Afin: Sunt atât de gol într-o toamnă atât de umedă și pustie. În parc spectacolul toamnei e la final. Piesa s-a bucurat de succes. Din toată lupta aprigă au mai rămas să-și plece capul așteptând aplauze platanii. Priviți cum își pleacă fruntea! Crengile lor se leagănă speriate de vântul rece înnodând degete de vârfuri ca un simbol al rugăciunii dar soarele nu-i mai aude. Și norii ..., norii au tras cortina și tot ceea ce a fost verde
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
fost verde a închis ochii spre a se odihni. Parcă mi-e dor de frunze dar acestea au abandonat lupta cu viața. Unde și unde se poate zări câte o frunză rătăcită ce își încercă ultimele puteri. De atâta zbucium platanii nici nu mai observă aceste note finale. Cu ele sau fără ele tot goi se simt și abandonați ... Acum o zăresc. E sus. Ce frunză plină de viață! Uriașii platani or să fie învinși de o frunză. În teama lor
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
frunză rătăcită ce își încercă ultimele puteri. De atâta zbucium platanii nici nu mai observă aceste note finale. Cu ele sau fără ele tot goi se simt și abandonați ... Acum o zăresc. E sus. Ce frunză plină de viață! Uriașii platani or să fie învinși de o frunză. În teama lor nici nu observă cât de încrezătoare și credincioasă e frunza. Ei care au rădăcini puternice se plâng. Pe creanga unuia dintre ei o făptură firavă speră să învingă timpul. Pare
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
de o frunză. În teama lor nici nu observă cât de încrezătoare și credincioasă e frunza. Ei care au rădăcini puternice se plâng. Pe creanga unuia dintre ei o făptură firavă speră să învingă timpul. Pare foarte sigură pe ea. Platanii ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
rădăcini puternice se plâng. Pe creanga unuia dintre ei o făptură firavă speră să învingă timpul. Pare foarte sigură pe ea. Platanii ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de toamnă și vânt și nu înțelege ce cale să
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Platanii ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de toamnă și vânt și nu înțelege ce cale să urmeze. Își dorește să rămână pe creanga goală și înnegrită de teamă și frig dar o altă chemare lăuntrică, încă neînțeleasă
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
picătură și-a atins ținta. Ea a căzut grea și rece. Frunza a simțit-o până-n adâncul făpturii. Puterile i-au fost slăbite mai mult. Acum frunza știe sigur că o să cadă și ea. Deznădejdea a cuprins-o. Pare că platanii i-au transmis starea. Atât uriașul cât și piticul se află la grea încercare. Frunza nu mai are putere să lupte. Cât de tare a început să o supere vântul! O să moară curând. Picătura aceea i-a decis soarta slăbindu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
îmi pătrunde până în cel mai ascuns colțișor al ființei mele. E ultima. Toate frunzele i-au întors spatele. A rămas singură. Nu are cui să se plângă. Vântul nu o ascultă. I-a devenit vrăjmaș. Se străduiește să o doboare. Platanul speriat de toamnă nu o mai observă. Ramura goală și umedă a copacului pare să nu-i înțeagă dorința de a rămâne sus. Prea și-a dorit să cucerească înălțimile. Totul în jur o îndeamnă să coboare. M-a găsit
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Elevul 3: Te ajut eu. (Elevul 3 ridică frunza și o duce lui Afin. Acesta scoate o brichetă și o lumânare de ceară. După ce lumânarea și-a lăsat flacăra să se bucure de libertate Afin a unit pețiolul cu trunchiul platanului și a lăsat ceara să cadă.) Afin: Orice arsură lasă urme adânci. Te însoțește întreaga viață. Elevul 3: Cred că sunt suficiente picături de ceară. Profesorul: Vă jucați. Eu nu pentru joacă am ieșit în parc. Afin: Cine nu știe
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
nu am timp să mă joc. Afin: Jocul ne învață multe. (Elevul 1 ia lumânarea din mâna lui Afin. Încearcă să lipească de tulpină și o altă frunză adunată de pe jos. Lumânarea îi cade din mână. Frunzele uscate de sub acel platan se aprind.) Profesorul: Uite ce ne învață jocul! Să dăm foc frunzelor din parc. (Elevul 3 își scoate speriat haina și lovește cu ea focul. Acesta s-a domolit un moment, pe urmă a luat și haina foc.) Profesorul: Acum
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SCRISOARE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Despre ce să-ți scriu? Porumbeii, soarele, platanii, copiii? Tu, acum privești marea, Simt asta. Eu respir crângul rarefiat de platani, Sunt singur, Singur ca o sferă. A doua față a singurătății E libertatea Și n-aș putea spune că mă tem De una mai puțin Decât de
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SCRISOARE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Despre ce să-ți scriu? Porumbeii, soarele, platanii, copiii? Tu, acum privești marea, Simt asta. Eu respir crângul rarefiat de platani, Sunt singur, Singur ca o sferă. A doua față a singurătății E libertatea Și n-aș putea spune că mă tem De una mai puțin Decât de cealaltă. Voiam să-ți spun Cât de greu mi-a fost Să mă
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
Rană? Sunt în parc, Lângă vechiul chioșc de fanfară Cu porumbei deasupra. O fetiță începe și numără Până la o sută. În jurul ei numerele zboară, Porumbeii, Amețesc, M-am întristat... La cincisprezece ani puteam să fac orice, Râsul meu mușca din platani, Mâinile mele zburau dincolo de orizont. La douăzeci, apele dragostei erau reci. La douăzeci și cinci, a început Furtuna, valurile. Rechinul a înghițit Geamandură după geamandură. Nu suport indiferența, Această sărbătoare mereu amânată, O plimbare între mlaștină și zbor, Dragostea. Nu mă mai
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
Era ca nou. Nu-și amintea când îl ascultase ultima oară. Îl cumpărase demult... Sau îl primise cadou? După anul imprimării era posibil ca asta să se fi întâmplat cu puțin înaintea morții tatălui său. În fine!... Așezase discul pe platanul minunatului său picup HI - FI, la care n-ar fi renunțat în ruptul capului, și îl ascultase până noaptea târziu. În ziua următoare întrebase pe toți cunoscuții din clinică de străinul ce-l vizitase cu o seară în urmă. N-
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]