620 matches
-
Fiindcă e, dacă nu normal, măcar uzual ca scriitorii - și prin extensie comentatorii - să reacționeze impulsiv în fața amenințărilor simbolice. Dar e absolut inadmisibilă estetic lipsa lor de originalitate intelectuală. Repet, nu contează semnul verdictului. Precaritatea teoretică transpare în numărul de platitudini emise. Și mai ales în nivelul elementar al acestora. Nevoia de consens a atras după sine apelul continuu la prejudecată. Astfel că, în loc să fie supusă discuțiilor stenice, Istoria lui Manolescu a fost arendată sentințelor preconcepute. Povestea e veche. Ne lipsește
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
mitul omului deasupra vremurilor (Roxana Melnicu), Alexandru cel Mare și Sfîntul Augustin în armonia arcului și a lirei (Alexandra Pârvan) și Inconstance, ennui, inquiétude. Pascal și Cioran (Ciprian Vălcan) În rest, majoritatea textelor te indispun prin netezimea nuanțelor și prin platitudinea ideilor. E ca și cum ai călca pe suprafața unor surcele care au fost date la rindea, lăsînd privirii suprafața fără asperități a unor texte moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
tînăr cronicar. O spovedanie de cititor, interesat de valoarea intimă a unei cărți, față cu carambolul tuturor ierarhiilor. "Criticul literar este obligat să fie stupid." Dezolant... Și de aici se deschide dulapul cu stupizi de profesie, oameni cumsecade condamnați la platitudine de lumea lor, în două Intermezzo-uri care ne duc foarte aproape de ce va să fie miza lui Ionescu în teatru. O luciditate invidioasă, și o dorință imposibil de împlinit de a fi prost, cînd ți-e dat să nu
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
Sorin Lavric Cu Owen Gingerich s-a întîmplat un lucru delicat: mișcîndu-se toată viața sub auspiciile pozitiviste ale astronomiei, s-a trezit într-o zi exasperat de platitudinea lor. Drept care și-a pus în gînd să vadă de unde-i vine nemulțumirea, culegînd un set de indicii menite a-i justifica senzația de strîmtorare pe care i-o dădeau disciplinele fizicii. La sfîrșit, contemplînd rezultatele căpătate, și-a spus
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
îi contempli tîrîtul, îi admiri șerpuirile, după care te întorci la vulturi. Cam asta e senzația cu care rămîi citindu-l pe Onfray. Un cinic jovial care te intrigă fără să te înalțe, scremîndu-se din nevoia de a susține o platitudine care putea fi spusă și fără sprijinul educației filozofice. Dar să încheiem oprindu-ne asupra „hapaxului" lui Onfray. Termenul desemnează un eveniment neașteptat în viața unui om, o trăire care îi răstoarnă înțelegerea și îi deschide o altă perspectivă. E
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
13) La prima strigare, așadar, patruzeci la sută din ce e nou în volum e kitsch. Regula se confirmă și în restul cărții. Rămân de comentat șaizeci de procente, distribuite neomogen: în câte o pereche de versuri sclipitoare secționate de platitudini, în câte un poem care începe minunat și se termină rău sau în alte asemenea combinații de fragmente. Iată ce bine e să fii Daniel Bănulescu uneori: „Ești doar un semn pe care mi l-a făcut cineva/ Care a
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
de sub ruinele vechilor interpretări, i-a șters de praf chipul și ni l-a redat, așezându-l în actualul context de lectură. El nu escamotează condiția minoră a unei poezii al cărei filon liric, atunci când există, e de o enormă platitudine și nu vede o contradicție între această viziune minoră și evidenta măiestrie literară a lui Topîrceanu. „Ce rămâne valabil astăzi din poetul Topîrceanu? Aș zice că tocmai una dintre fațetele umoristului. Adică ceea ce-l face să fie nu contemporanul nostru
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
Pahucii", cu „inimile lor de orătănii sălbatice", luptau cu arma terapeutică a farsei absurde împotriva „bătrânei doamne Logica și a eternului domn Interes". Extrapolând,în această luptă a „maeștrilor" poate fi vorba de un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
limbajul popular cu cel doct, științific, ori vorbirea rurală cu cea „de la oraș". Rezultatele nu sunt excepționale, dar au măcar meritul de a construi dialoguri destul de autentice (în condițiile în care multe alte mesaje continuă să sune fals, artificial, asociind platitudini stângaci formulate; din această categorie fac parte numeroase reclame la șampon și detergenți, dar și un nou și neinspirat slogan al unei fabrici de băuturi alcoolice: „Pasiunea noastră pentru bere, în fiecare bere"). Într-o serie de clipuri pentru vopsele
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
Universitarea din California de Sud, unde conduce „Brain and Creative Institute", și deopotrivă profesor de neuroștiințe la „Salk Institute" din SUA. Cititorul asistă la o lecție de popularizare în cursul căreia o inteligență extrem de rafinată e pusă în slujba unei platitudini lipsite de inteligență: și anume că, în locul sufletului, această stihie prea veche și prea răsuflată ca să mai merite interesul cărturarilor, a venit vremea să punem o altă zeitate: creierul și conexiunile lui lăuntrice. Din acest motiv, spre deosebire de Eroarea lui Descartes
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
de a îngropa o întreagă civilizație occidentală sub greutatea cuvintelor fără sens. Maimuțărit și adulat, scriitorul universitar din această categorie e varianta academică a „omului de prisos", un devorator de funcții, onoruri și hectare de hârtie pe care se tipăresc platitudinile de-o respingătoare râncezeală. Pentru a ieși din această criză, Lindsay Waters propune un program articulat: „Ceea ce susțin e că primul pas prin care eseul se restabilește drept standardul în scrierile umaniste vizează revigorarea frazelor pe care le scriem, astfel încât
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
de mine. Cam la vârsta de 14-15 ani s-a oprit pasiunea mea pentru Creangă, alte lecturi făcute pe cont propriu i-au luat locul. Din anii de liceu nu am rămas cu nimic, orele de română fiind de o platitudine desăvârșită. Creangă devenise un autor de manual bun de învățat pentru note, pentru bacalaureat și facultate, chiar dacă profesoara de română care dormea cu capul pe catedră, dumnezeu s-o ierte, revenea în învățământ după 17 ani de propovăduire la UTM
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
mintea celui căruia îi repugnă trimiterile la trecut. În Glossariumul din anii 1947-1951, Carl Schmitt reproduce în franceză remarca lui Henry Miller privitoare la paseism: „il y a quelque chose d’obscène dans cet amour du passé”, neamțul apăsînd pe platitudinea de spirit a celui care a putut rosti-o. Obscenitatea e de fapt doar în mintea celui care, nevrînd să vadă din istorie decît prezentul, nu poate înțelege timpul decît ca pe un parametru colateral al vitezei de deplasare. Pentru
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
poate fi confundată nici cu erudiția și nici cu flerul. Și cu atât mai puțin cu talentul. Un spirit doct de savantă galimatie poate fi orb în materie de concepție asupra vieții, iar un talent viguros poate fi de o platitudine a vederilor vecină cu obtuzitatea. Ovidiu Papadima are două din cele patru prerogative ale criticului. Are fler, fiindcă poate participa lăuntric la tensiunea unui text, reproducând în imaginație emoția inițială din care s-a născut el, numai că nu are
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
și religios, autorul perseverează în a face tot felul de apropieri și de paralele dintre cele mai insolite, repetând aproape obsedant câteva idei, precum cea a cunoașterii indivize și a omului întreg, făcând grave erori și confuzii terminologice ori enunțând platitudini pe un ton grav. Suntem mereu înconjurați de concepte ortografiate cu majusculă ori scrise în italice, de afirmații conclusive sforăitoare: „autotranscendența este o renaștere în Deschis” (p. 254), ca și când autorul ar vrea să ne atragă mereu atenția să pășim încet
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
pică, deci, între două lumi. De la pălăriile spectaculoase, ca ale eroinelor de five o’clock - întrebarea-cheie despre „Protopopeasca a tânără” este „cu ce pălărie era?” - la acelea fără nici un fason, atârnate în cuierul vreunei berării, acoperământul quatre saisons face și platitudinea, și ridicolul unei societăți în care eleganța nu se mai poartă. Este întruparea pretențiilor de distincție, care sfârșesc în cea mai desăvârșită uniformitate. Ușoară, de vară... În vremea când, în varianta pentru dame, li se zicea și mode, pălăriile au
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
artisului nu mai poate supraviețui sub un asemenea elan de denudare analitică. Victima încetează să mai fie o persoană cu har și devine un spectru alcătuit din vicii scîrboase și defecte reprobabile, iar morala ce se desprinde culminează într-o platitudine seacă: chiar și marii artiști au fost oameni, caz în care discuția se poate încheia. Christopher Gibbs, profesor de muzicologie la „Bard College Conservatory” din New York, e un spirit cast, dovadă declarația de principiu cu care își începe cartea, mărturisind
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
este clarificat, nefericirea ei nu este legată de ceva anume, nu este contingentă, ci consubstanțială cu ea. Reacția ei de respingere este organică, o reacție de apărare. Lumea cu care intră în conjuncție evocă o fericire kitschizată de o desăvârșită platitudine: modelul unui idilism de pastorală tămâiată cu bune intenții și fotografiile de meri în floare cu o bancă sub ei în viziunea lui Michael, modelul succesului sub forma exercitării puterii, o perspectivă aproape feudală, cinică și seniorială așa cum îl evocă
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
Social vorbind, figura lui Rosei e firavă pînă la inexistență. Un anonim fără tenacitate și fără ambiții adînci, dar înzestrat cu un simț sigur al valorii plastice. Cu prieteni puțini și cu un ritm cenușiu de viață, autorul își răzbună platitudinea destinului prin notițe scurte și pătrunzătoare, care plac spontan la lectură. Sunt două trăsături care izbesc la autor. Prima vine din cumplita neîncredere cu care își privește harul lexical, Rosei considerîndu-se un scriitor ratat, a cărui lipsă de orgoliu face
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
și aude. Probabil că felul în care i se adresează Gordon Patriciei Robyn, împrumutând cuvintele lui Cyrano de Bergerac: "Numele tău e asemeni unui clopoțel de aur ce atârnă în inima mea" i s-ar fi părut de-o perfectă platitudine. Nu totul poate fi redus, însă, la activitatea sexuală, chiar dacă multe dintre personajele de pe Nausikaa se află într-o neobosită căutare a perechii. Talliaferro însuși e vânat, pas cu pas, de doamna Maurier, ale cărei superficialitate și naivitate ascund, de
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
toată seria de prozatori care constituie materia Modernismului retro a fost propusă anterior de eseistul ieșean Antonio Patraș, care însă nu a tras "concluzii suplimentare asupra unei eventuale tipologii artistice a Ťasemănărilor de familieť"! Altundeva, citează masiv o sumedenie de platitudini emise de Șerban Cioculescu în jurul Crailor de Curtea-Veche, uitând însă să mai precizeze, când chiar e cazul, paternitatea unei observații esențiale, aparținându-i aceluiași critic: "Acestea fiind zise, nu putem să nu fim de acord cu Matei Călinescu care - pe
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
ei, insistența cu care dezgroapă slăbiciuni împotriva cărora John Cheever a luptat cu îndârjire, neîngaduindu-le să deterioreze propria lui existența și existența celor din jur și nici să ajungă de domeniul public, sunt insuportabile. {i, mai ales, m-a consternat platitudinea, lipsa de orizont, de relief și de expresivitate a istorisirii despre unul dintre cei mai expresivi scriitori americani.” Au trecut ani, decenii. ~n 2005, Blake Bailey, autorul unei biografii exhaustive a lui Richard Yates și, ulterior, editorul ediției definitive a
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
poți scoate nestemate din orice putregai, în virtutea unui procedeu magic care metamorfozează cloaca în aur și rahatul în bici. Dar, omenește vorbind, sînt teme care își molipsesc scriitorii cu micimea orizontului lor interior. E ca o contagiune păgubitoare din cauza căreia platitudinea unei lumi poate altera umoarea ochiului chemat s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
a făcut să intuiesc esența culturii umaniste. Mai precis, condiția omenescului este livrescul și nu se poate închipui un intelectual a cărui minte impresionează care să nu-și fi petrecut ani buni cu cartea în mîini. Ce spun sună a platitudine lucie, numai că era calculatorului a adus o schimbare dramatică în felul în care înțelegem natura umanistă. Pe scurt, a apărut un gen de intelectuali care nu mai au nimic livresc în ei. Cultura lor nu mai vine din cărți
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
la Pausanias) care conțin detalii despre circumstanțele morții filosofilor, autorul a obținut o antologie de citate și comentarii privitoare la felul cum mureau gînditorii. Cu toate că informațiile sunt selectate prin prisma uneia și aceleiași teme, volumul n-are monotonie și nici platitudine. Mai mult, conținutul nu e funebru, ci are pitorescul unei scurte istorii a filozofiei antice. Sunt înfățișate viața și sfrșitul celor șapte înțelepți, precum și celor mai importanți filosofi. Cum în privința înțelepților numele și numărul lor variază de la o sursă istorică
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]