513 matches
-
Că sminteala se împarte În delicte provizorii Noi trăim adâncă noapte Că nu ne-a plăcut lumina Fructele mâniei coapte Ne-au înscris în ceruri vina Copleșiți suntem de rele Ce ne-mprejmuie cetatea Dacă ne-am făcut din ele Scutul, platoșa, dreptatea Nu mai este cel drept. Nu e Nimeni s-audă Cuvântul De când Te-am bătut în cuie Noi uitat-am Legământul Unde-i mila și iubirea? Ca o plantă fără apă Seceta și pustiirea Rădăcinile ne sapă Am uitat
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351441_a_352770]
-
when night draws în.. [12] ȘI TRECI Și treci mai departe Spre fructul oprit Spre nopțile dogoritoare din struguri Dacă poți împânzește zările cu mugurii Cu ruguri scânteietoare Cad petalele sufletului printre ele ca niște ciudate umbre Și treci sub platoșa alburie de nouri. [12] AND YOU GLIDE And you glide on Toward the forbidden fruit Toward the hoț nights made of grapes If you can, flood the skies with buds with sparkling pyres The soul's petals fall among them
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
femeie din Europa care a fumat a fost regina Caterina de Medicis, pentru că a fost convinsă de astrologi și prezicători că tutunul îi va revigora tenul ? 107. Știați că ... savanții ruși au descoperit, în Siberia, o salamandră cuprinsă într-o platoșă de gheață în urmă cu 70 de ani (?) care, după topirea gheții, a revenit la viață ? 108. Știați că ... fiecare persoană are o amprentă unică a limbii, așa cum sunt și cele ale degetelor ? 109. Știați că ... feniletilamina produce o ușoară
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
pace al liniștei. Șansele nu pot fi decât două: ori trăiești orbește ca un individ oarecare, purtat de moleșeala neputinței, ori privești prin limpezimea spiritului, confruntându-le. Numai că, pentru a birui e imperios nevoie de dreapta credință, oțelită în platoșa mistică a ascezei. După gândirea marelui teolog Nichifor Crainic, lumea poate fi considerată prin trei moduri principale: • Idealismul, după care singura realitate e ideea, iar lucrurile aievea, fenomenele concrete nu sunt decât iluzii și umbre proiectate de idee. Sublimă în
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
alerga nechezătoare hergheliile, Aș vântura nisipurile, Apele, scoicile de sidef, Țărmurile cu bizare forme de relief, Aș cerceta atent zodiile, Parcele care măsoară, taie și țes Fără nici un înțeles. Dar toate s-au topit, Au trecut, Nu mai port lance, platoșă, Nici scut. Nu mai sunt Cavalerul marilor speranțe, Să înfrunt orizonturi necunoscute, Marile distanțe... Rosinanta s-a șters și din amintire, Despre multe altele Nu mai am nici o știre, Sancho Panza se va fi atașat de altcineva, Ca o veche
CAVALERUL MARILOR SPERANŢE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351133_a_352462]
-
ai călcat pe piciorul drept /ceva mai scurt/ împiedicându-te de mine/cal troian/ era să nu te recunosc călare pe rosinanta te știam plecat în răzoiul de o mie de ani mă îmbrăcasem în cuvinte funambulești ca într-o platoșă masivă purtată de spartani șchiopătai de piciorul stâng/ceva mai strâmb/ ținând strâns la piept sabia iubirii ruginită mă temeam că o să te îneci în cuvinte moarte (a)pune-mă să-ți fiu o lună albăstrită. Referință Bibliografică: (a)pune
(A)PUNE-MĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352191_a_353520]
-
masă. Băiatul se chinui să înghită în sec, pentru a mai uita de sete dar până și saliva i se evaporase. Când trecură vânzătorii de apă, îmbrăcați în hainele lor roșii peste care bijuteriile și ploștile din aramă păreau adevărate platoșe, Ahmed știu că se apropia ora la care în piața aveau să-și facă intrarea negrii bantu veniți de dincolo de nisipurile sahelului pentru a spune povești nemaiauzite. Și nimic nu-l atrăgea pe copil mai mult decât farmecul poveștilor și
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
Că sminteala se împarte În delicte provizorii; Noi trăim adâncă noapte Că nu ne-a plăcut Lumina Fructele mâniei coapte Ne-au înscris în ceruri vina Copleșiți suntem de rele Ce ne-mprejmuie cetatea Dacă ne-am făcut din ele: Scutul, platoșa, dreptatea Nu mai este cel drept. Nu e Nimeni s-audă Cuvântul; De când Te-am bătut în cuie, Noi uitat-am Legământul Unde-i mila și iubirea? Ca o plantă fără apă Seceta și pustiirea Rădăcinile ne sapă Am uitat
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355347_a_356676]
-
Herseny a fost acolo, o clipă!!! A cuprins-o de dupa umeri. A ridicat-o pe brațe și, ea a simțit în carne, cum îi intrau toate zalele din tunica lui croșetata în fir metalic. Până și punctele de sudura din platoșa de luptă cu Leul Deșertului, femeia modernă le-a simțit clar, ba, chiar i-au lăsat urme vizibile pe umeri, pe brațe, în locul care a mai scăpat de rănile fără leac, între mânecile bluzei tighelul mânușilor lungi până la coate. Mărțina
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
care pășește pe sub portalul fostei abații de călugărițe, Mărțina, intră în alt timp, în care totul pare ireal de adevărat, fantoșele prind viață și chiar îi vorbesc, îi transmit ceva, poate și atmosfera încărcată de spiritualitate și vesminte vechi, de platoșe cu zale și coifuri grele îi sugerează scene întâmplate într-un alt timp, poate într-o altă viață. “Că îndrăgostită pentru prima oară, ea pipăie aerul care a stat martor, între ei doi, își închipuie iubirea care i-a unit
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
centurionul Gaius Cassius care fusese chemat înaintea procuratorului. -Ave Cezar Tiberius Imperator! Salus Pilate! spuse el scoțându-și coiful. -Ah! Gaius! Iată-te! spuse procuratorul. Felicitări pentru vindecarea vederii centurionule! Gaius își înclină capul și își lovi pumnul drept de platoșa de aramă. -Mulțumirea mea se îndreaptă către învțătorul răstignit de Pesah mărite procurator. El a făcut aceasta cu mine! -Tocmai despre el este vorba aici Gaius, spuse procuratorul. Magistratul Comus Lucretius Sultonius aflat aici de față are o nelămurire în legătură cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
multe ne despart Iar ziua este tot incertă. Apare în jurnal de bord Și cea mai mică întâmplare Spre Polul Sud, spre Polul Nord, Un urs, o focă sau o floare. Am navigat de la-nceput Spre Golful Marilor Speranțe, Luai și platoșă și scut Să-nfrunt furtună și distanțe. Am ancorat, dar fui învins În Gloful Marii Deziluzii. Mări de furtuni, cazan încins Și Marea Marilor Confuzii. Cântau sirenele de zor, Și nu puteam să nu le ascult, Au fermecat cu cântul
JURNAL DE BORD, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356235_a_357564]
-
-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. MONUMENTALISME iertat să-mi fie-n asta lume ca pentru un motiv anume cerșesc atenția mărita pentru trăirea cea rostită nu poți să fii nici porc, nici zeu în platosa-mbracat, se știe când platoșa-i biet expozeu iar tu aiurea în pustie și pumni de bați în pieptul tău țipându-ți pleava de mândrie nu ești decât un ceoifizeu ce de onoare habar-nu știe da cu pumnii tare, tare și din mâini și din
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
de bărbat tânăr. Mărțina nu mai are timp de pus întrebări și mai ales, nu așteaptă răspunsuri. Marcu este acolo!! O cuprinde de dupa umeri. O ridică pe brațe și, toate zalele din tunica croșetata în metale, punctele de sudura a platoșei de luptă, femeia le simte cum îi intra în carnea umerilor, ca și reale. I-au rămas semne în epiderma albă, pe locul care a scăpat, alb și sănătoas, între mânecile bluzei de mătasă și broderia mânușilor. Apoi, o ating
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Isuse!” deschide seria poeziilor de factură religioasă; autoarea îl invocă pe Isus să-i ridice „piatra cea grea”... „de pe inima mea’’, „să mă pot elibera”; ideea este că numai Dumnezeirea te eliberează de întuneric, de calomnie, de răutate - căci „Numai platoșa nevăzută a credinței” îl poate salva pe om. „Regăsire la vămi” - potolește cumva „foamea de cer”, poeta căutând Cuvântul, citez: „să botez locul și întâmplările/ Lângă cer” - pentru a mă regăsi „Vie/ Lângă Tine”. Urmează un „Cânt de mulțumire” sincer
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Publicat în: Ediția nr. 1266 din 19 iunie 2014 Toate Articolele Autorului SUNT UN PUNCT DE LUMINĂ Vin către mine de pretutindeni fascicule de lumină, nori de petale învălmășite de vânt, să mă copleșească aureolându-mă. Trupul nu le primește, pentru că platoșa, pe care o port de la trei zile, le refulează constant. Mulți se pot mira de acest fenomen, care stârnește interes, dar, au putut observa, în fluiditatea timpului, că pentru tot ce există în spațiul mioritic: poezia, viața, natura, iubirea de
SUNT UN PUNCT DE LUMINĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370439_a_371768]
-
timp și cauzalitate la poporul român. Ed. Humanitas, București, 2005, p. 104) Pământul fiind țărâna sfântă botezată în sângele martirilor străbuni, iar Codrul care-i frate cu Românul este Dumbrava copilăriei sale, cerdacul îndrăgostiților, lăcașul nașterii, bunăstarea gospodăriei, Altarul divin, platoșa și scutul în fața vitregiilor dușmane, Vatra haiducilor, imnul poeților, toiagul bătrâneților, Aurul verde al tuturor generațiilor care au fost și vor mai fi sub soarele Vetrei Străbune. Și atunci? Cum să ne ciopârțim Pădurea? Cum să ne ucidem Codrul în
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
colindul său ceresc, inefabil și arhicunoscut. Cu toate acestea, voi reproduce, mai la vale, din volumul său Anotimpul umbrelor, ulttima poezie: Zăganul Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
dacilor. Suferința e potențată de momente de veselie. Astfel începe și o idilă ce culminează cu nunta lui Ioaniș Gorun și a Mariei, alt prilej pentru autor de a realiza descrierea unui ceremonial cu parfum de epocă. „Cavaleri viteji, cu platoșe și armuri strălucitoare urmau cortegiul care avea să vestească apariția nuntașilor ... copii cu găleți pline de apă așteptau trecerea lor pentru ca să le ude drumul și să primească bani domnești ... Mireasa era prima, înconjurată de tineri de o vârstă cu ea
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
dorințăvirilă, dură de a învinge cu orice preț pentru a-și umili adversarul. Încleștarea de pe câmpul de luptăera aprigă: El calului dăpinteni, îl lasă-n a lui vrere, / Se duce și izbește păgânul cu putere. / Îi frânge scutul bun și platoșa-i destramă, / Despicăpiept și oase-i zdrobește, fărăsamă, / Șira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, și cu ea suflarea-n piept îi stinge, / Apasăfierul tare și trupul îl clătește, / Cu-o opintire bunăla pământ îl trântește, / În douăjumătăți
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
o săfie niciunul mântuit, / Venitu-le-a azi ziua obșteascăde sfârșit[9]îndeamnăla moarte un sarazin care nu este mai prejos fațăde un creștin: Cu pintenii de aur fin calu-și întețește, / Aleargă, pe păgân cât poate îl izbește. / Îi sfarmăscut, apoi platoșa îi sfâșie, / Cu țeapa îi străpunge trupul, plin de mânie, / Apasăcu nădejde, pe calu-i îl clătește, / Cu coada țapei lui în drum mort îl trântește[10]. Spre sfârșitul secolului al IV-lea creștinismul se dezvoltase mult în interiorul comunităților sătești
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
apa zilnică a consumului vital, ci despre apa, ca parte în integritate a Planetei. Și-a petrecut copilăria într-un orășel de pe malul Bistriței - Buhuși. Copil fiind, râul i-a fost prieten fidel, atât iarna când se acoperea de o platoșă de gheață ca un patinoar, cât și vara când era mediu al delectării cu scăldatul și pescuitul - întocmai în această unitate a vieții sale sufletești i s-a statornicit între pasiuni, până astăzi, scăldatul și pescuitul, pentru ca mai târziu, fără
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
prăpădul focului, vara! Din apă rămâne pe buze numai sarea. Oamenii simt în gură un drob vânăt, oriunde adulmecă prevăd o ocnă. E numai sare, pe frunte, la subsuori, la stinghia picioarelor, pe tot trupul care se-ngroapă într-o platoșă vâscoasă de sare. Unde-s cișmelele de-altădată, de ce le-a venit și lor vremea, ca teilor retezați de drujbe, de prin oraș, pentru că izvorul apei e uterul lumii...?! Era cald, oamenii se usucau. În halba dusă la gură cădea
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului gingășia mea dansează pe spini sufletul (e)rodat expiră inspiră aspiră latura mea androgină lezează geometrii efeminate sunt ca Nero miros a sânge plebeu a matricid și-a poet port platoșa orgoliului semidoct lașitatea doarme perfect în sala de spectacol pe trandafiri gardienii o condamnă pentru virtute țineți ochii deschiși asistăm la repetiții brute latră câinii venal șatra mă cheamă la circ în lanul de grâu inflexibil cântă păsări cu portative
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
de Al.Florin Țene Pe strada mea cu vise și amor Pe strada mea plouă întotdeauna cu soare, Ca din senin norii se adună sub tălpile tale, Când la apusul sângeriu un om mai moare Noi ne facem în gând platoșă din zale. Dimineața e soare și intru în miezul orei Acolo îmi caut de lucru și pe tăcute scriu, Mai compun un poem dedicat Dorei, Blaga îmi dictează necrologul din sicriu. De atâta mers asfaltul se înmoaie la prânz, Foamea
PE STRADA MEA CU VISE ŞI AMOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358894_a_360223]