360 matches
-
pornind de la principii empirice, gândirea lui Duns Scotus, unde găsim primele elemente ale unei inducții incomplete, nominalismul lui Occam, direcția lui Raimund Lullus, și nu în cele din urmă gândirea modernă a lui Nicolaus Cussanus. Cenzura aristotelismului este continuată de către platonismul Renașterii, dar și prin cenzuri metodico-logice cum este cea realizată de către Petrus Ramus. Toate acestea încearcă să regăsească construcția metodică necesară modificării imaginii despre lume, astfel că secolul al XVII-lea se află în plină încercare de reformă metodică. Între
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de o parte, cu accepțiunea gnostică, conform căreia lumea și creația erau atât de dominate de rău, încât nu ar fi putut fi opera lui Dumnezeu, ci a unor intermediari între Acesta și lume, respectiv cu viziunea total opusă, a platonismului, potrivit căruia întreaga existență era marcată de prezența divinității 177. Interpretând aceste aspecte într-o cheie religioasă, alăturarea comparativă a creației ex nihilo, desemnând o "acțiune de a scoate ceva din neant"178, celei realizate "după chipul și asemănarea" lui
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
la știință, ea nu folosește și nu duce la desăvârșire decât dacă e împreunată cu iubirea de Dumnezeu. E adevărat că opera de selecție n-a fost ușoară și din această pricină mulți gânditori creștini au căzut în eroare. Îndeosebi platonismul, prin învățătura despre preexistența sufletului și despre eternitatea materiei a făcut victime. Origen e una din aceste victime. În privința preferințelor, trebuie să observăm că în ortodoxie ele n-au un carater unilateral, cum s-a întâmplat în catolicism. Platon și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică nu e prevăzută cu inițiativa proprie de a-și comunica frumusețea, ci numai puterea geniului creator, întrevăzând-o prin contemplație, ia inițiativa de a o repeta va opera de artă. De asemenea în platonism ideea frumuseții e veșnică și impersonală; ea există în cerul zeilor, fără comunicabilitate față de lumea văzută. Dar cum Platon crede în preexistența sufletelor, aceste suflete, înainte de a se întrupa pe pământ, au existat și ele în cerul zeilor, în societatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul nemuritor? Pentru sensibilitatea creștină e prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul suprem al artei și al filosofiei e „Ideea eternă” a platonismului, reactualizată de fantezia lui Schopenhauer, când revelația și învierea lui Iisus Hristos sparg în ceruri o nouă poartă a paradisului vieții viitoare. Pentru gândirea teologică, prin urmare, întemeiată pe realitatea universală a sentimentului paradisiac, Civilizația își are impulsul primar în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de nevoia de o divinitate eficientă și binefăcătoarepe care toată lumea o resimțea la vremea respectivă, cu excepția epicureilor și stoicilor care, de fapt, nu reprezentau decât o minoritate. Curentul filosofic ce creează atmosfera epocii este și va rămâne pentru multă vreme platonismul. În vremea lui Plutarh, platonismul se suprapune În bună măsură cu neopitagorismul - de care a fost puternic influențat Ammonios, maestrul lui Plutarh 1. * În tratatul lui Cicero, De Divinatione, găsim esența polemicilor iscate În jurul divinației. E de notat faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
eficientă și binefăcătoarepe care toată lumea o resimțea la vremea respectivă, cu excepția epicureilor și stoicilor care, de fapt, nu reprezentau decât o minoritate. Curentul filosofic ce creează atmosfera epocii este și va rămâne pentru multă vreme platonismul. În vremea lui Plutarh, platonismul se suprapune În bună măsură cu neopitagorismul - de care a fost puternic influențat Ammonios, maestrul lui Plutarh 1. * În tratatul lui Cicero, De Divinatione, găsim esența polemicilor iscate În jurul divinației. E de notat faptul că argumentele pro și contra n-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care se opun chiar În sânul școlii platoniciene: prima face din daimoni o specie aparte, a doua Îi asimilează sufletelor morților. Printre exegezele care se alătură mai degrabă primei direcții o putem cita pe cea a lui R.M. Jones, The platonism of Plutarch (pp. 36-40), care, deși precizează că Plutarh nu-și imaginează totdeauna În același fel daimonii și activitățile lor, se sprijină pe texte ca De Defectu... (414 f-415 a) sau ca mitul din De facie... (mai ales 944 c-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dorită de Dumnezeu însuși"15. E, cu siguranță, aici altceva decât conceptul platonician, oricât de enigmatic, de participare (méthexis), căci modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale preexistente. Spirit profund mistic, D. se disciplinează prin cultură, impunând cititorului o decodare a mesajului cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
înțelege reducîndu-l la mine, decât ratîndu-i, cum spunea Schlegel, specificitatea. Constituirea unei hermeneutici filosofice e deci intim legată de ceea ce este neînțelegerea și prezența ireductibilă a celuilalt, a altuia. (Marie-Dominique Richard, "La methode exegetique de Schleiermacher dans son aplication au platonisme". (8/1) , ni W. Dilthey reia poziția lui Schleiermacher prin intermediul a doi predecesori: A. Boeckh și J. G. Droysen, contribuind esențial la afirmarea unei filosofii moderne a istoriei și a culturii. Predecesor al lui Dilthey, Boeckh este cel care susține
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Emery, Jr. and Andreas Speer (eds), Nach der Verurteilung von 1277: Philosophie und Theologie an der Universität von Paris im letzten Viertel des 13. Jahrhunderts. Studien und Texte, De Gruyter, Berlin, 2001. Allen, Michael J. B., "At Variance: Marsilio Ficino, Platonism and Heresy", în Internațional Archives of the History of Ideas, 196, 2007, pp. 31-44. Ambaglio, Dino, "Introduzione alla Bibliotecă storica di Diodoro", în Diodoro Siculo. Bibliotecă storica. Commento storico. Introduzione generale, Dino Ambaglio, Franca Landucci și Luigi Bravi (eds), 3-102
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Cellini, Florența, 1867-1873. Guitton, Jean, Le temps et l'éternité chez Plotin et saint Augustin, ed. a III-a, rev., J. Vrin, Paris, 1955. Hankins, James, Plato în the Italian Renaissance, ed. a III-a, Brill, Leiden, 1994. ---, Humanism and Platonism în the Italian Renaissance, vol. 2, Edizioni di Storia e Letteratura, Romă, 2003-2004. Hay, Denys, "Flavio Biondo and the Middle Ages", în Proceedings of the British Academy, 45, 1959, pp. 97-125. Herodotus, The Histories, Rev. ed., trans. Aubrey de Sélincourt
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
peșteră (E: 41-42). Modelul este circular, iar motivele dobândesc o semnificație particulară în contextul unor scheme de extracție platoniciana și creștină (iar juxtapunerea celor două scheme nu trebuie să ne surprindă: Friedrich Nietzsche observa, ulterior, că religia creștină este un platonism pentru mase, o filosofie deghizata în haine ecleziastice). Staulul este locul nașterii lui Christos, biserica trupul spiritual al său, moară o metaforă a judecății de apoi (vizând separarea dintre bine și rău), iar peșteră un simbol platonician al pământului că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Michigan State UP, 1967. Ansari, A.A. William Blake's Minor Prophecies. Lewiston, Queenston, Lampeter: The Edwin Mellen P, 2001. Baldick, Chris. The Concise Oxford Dictionary of Literary Terms. Oxford, New York: Oxford UP, 1990. Baldwin, Anna și Sarah Hutton, eds. Platonism and the English Imagination. Cambridge: Cambridge UP, 1994. Barber, Malcolm. The Cathars: Dualist Heretics în Languedoc în the High Middle Ages. Harlow: Pearson Education, 2000. Beer, John. Blake's Visionary Universe. Manchester: Manchester UP; New York: Barnes & Noble, 1969. ---, ed. Questioning
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
H.R. Mackintosh și J.S. Stewart. Introd. Richard R. Niebuhr. 2 vols. New York and Evanston: Harper & Row, 1963. ---. On Religion: Speeches to Its Cultured Despisers. Trans. John Oman. Introd. Rudolf Otto. New York: Harper & Row, 1958. Sheppard, Anne. "Plato and the Neoplatonists". Platonism and the English Imagination. Ed. Anna Baldwin și Sarah Hutton. Cambridge: Cambridge UP, 1994. 3-18. Simpson, David. Romanticism, Naționalism, and the Revolt against Theory. Chicago și London: U of Chicago P, 1993. Smith, Mark Trevor. "All Nature Is But Art
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filozofiei păgîne, de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gînditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așteaptă răspunsuri atunci cînd scrie Consolatio philosophiae este, în esență, acea filozofie religioasă, sinteză de neoplatonism și credință creștină, care de mai multe secole, cel puțin din vremea lui Marius Victorinus, fusese acceptată de intelectualii creștini. Cum se poate distinge platonismul de creștinism în operele marilor gînditori creștini, precum Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Marius Victorinus sau Augustin? De această „filozofie creștină” (un termen pe care pînă acum nu l-am folosit deloc) s-a apropiat și Boetius, îmbogățind-o cu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil nu lipsit de dinamism și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; ele abordează teme de viață cotidiană, subiectele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cristianesimo nello Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nimic personal nu iese în evidență, nici un accent mai îndrăzneț, măcar cu jumătate de ton, acolo, peste media unei corecte compoziții școlare 21. Am crede că junele călător e orb cu desăvârșire, dacă n-am fi avertizați, de pe pozițiile unui platonism intransigent, asupra inutilității proastei îndeletniciri de a colecționa imagini: Vedem noi oare vreodată ceea ce este cu adevărat? Sunt oare lucrurile așa cum ne par nouă?"22. Interogația retorică înlătură așadar, din capul locului, posibilitatea contemplării realității concrete și a imortalizării tranzitoriului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în niciun caz nu este inventată de ei. Să considerăm filosofia numerelor ca pe un dat, un dar al luminii din înțelepciunea primordială a universului? În anii de început ai lumii moderne printr-o astfel de concepție a fost detronat platonismul 622. Așa a început lupta de reîntoarcere la alternativa filosofică în experiențele zilnice pe care exercițiul matematic combina cu cercetarea. Nimic din formalism sau logică sau din intuiție nu corespundea pe de-a-ntregul. Azi în filosofia numerelor se pot include
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Der Wille zur Macht), publicată în ediție princeps în 1901 și într-o a doua ediție, mai mult decât dublă, în 1906. Odată cu el, analiza fenomenului atinge apogeul, ajungând la o conștiință istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul și creștinismul, alimentând în același timp exigența critică a unei depășiri a relelor care derivă din acestea. Nu este așadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet și teoretician al nihilismului, cel care diagnostichează la
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două lumi și introduce astfel o fractură, o dihotomie în ființă. Nihilismul, ca istorie a postulării și a destrămării progresive a lumii ideale, este celălalt chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]