401 matches
-
șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea scrie pe osu-mi risipit Că de pe fața lumei Moldova a pierit!... MAIO Eu am să șed de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
principiul care ține legate trecutul, prezentul și viitorul în mintea noastră este Dumnezeu, fiindcă el a existat în mintea omului încă de la început și va exista mereu. - Hmm, păi nu e tocmai măgulitoare teza asta, se scărpină Kasser pe creștetul pleșuv. Dacă recunoști că una din dovezile existenței Dumnezeului tău e fundamental falsă... Abatele scutură din cap. - Dimpotrivă. Sfântul Augustin cel Nou a corectat această greșeală... Din păcate pentru noi, lecția lui ne-a luat pe toți prin surprindere. - Ce vrei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cântau acum pe stâlpii porților, în prag și în toate părțile; iar găinile nu mai cântau cucoșește la casa moșneagului, să mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atâta, că moșneagul a rămas pleșuv și spetit de mult ce-l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul. Vocabular: șijderea: tot așa, la fel; asemenea balauri: (în basme) monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
iar într-o dimineață, curînd după dispariția Fecioarei și-a dat mai multă osteneală ca de obicei, cu această îndeletnicire: tîrîndu-se sub ambarcațiune, care atîrna peste bord, începu s-o frece de zor, ca și cum ar fi vrut să asigure chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire, pe care evenimentele aveau s-o îndreptățească în curînd. Către amiază, au fost semnalate balene; dar, de îndată ce vasul porni în direcția lor, ele făcură cale întoarsă, fugind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa cum gonește locomotiva 40070. (Locomotiva 40070. În: Contemporanul, nr. 135, 6 mai 1949) „În codrii Încercați și bătrâni de la poalele Rodnei, a fost cândva un brad frumos și Înalt era cel mai falnic și brazii toți Îl știau și vulturii pleșuvi și vânturile care băteau printre munții grei de bazalt. Dar Într-o noapte s-au Întâmplat lucruri noi a simțit o durere jos de tot la picioare era un Întuneric apăsător și nu se putea privi și bradul a căzut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noiembrie 1945, în The Atlantic Monthly, în care despică în patru firul implicărilor și dezimplicărilor sale în industria filmului. Deși amestecă reproșul blând cu elogiul, articolul a fost rău primit: de la actori la regizori și producători, dinastia de la poalele dealurilor pleșuve dintre Laurel Canyon și Griffith Park a sărit la beregata ex-scenaristului. Confruntarea a durat multă vreme - așa cum o dovedesc scrisorile lui Chandler, în care săgețile spre Cetatea Filmului țintesc inima fenomenului: Personal, cred că Hollywoodul e, pentru orice scriitor, o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu mare greutate, a acceptat să primească neînsemnate oferte de bani de la câțiva regi vasali și de la unele populații supuse. Își netezește cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din finanțele statului, mârâie nemulțumit Augustus. Tonul devine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în mișcare. După ce înconjurară munții pleșuvi, văzură un șir de colibe cu acoperișurile arse din care mai rămăseseră doar pereții de chirpici. Pereții erau scorojiți, ca și când ar fi fost mistuiți de un foc năprasnic, iar copacii care mai rămăseseră în picioare erau goi și negri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șir indian printre piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită, încât simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că e o pasăre. Dar nu era pasăre. Pe vârful unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui Velasco și a părintelui Valente, episcopii cu chipuri de vulturi pleșuvi tușeau grav sau discutau apropiindu-și capetele. Episcopul care îndeplinea funcția de președinte al consiliului se ridică și începu să citească dintr-o hârtie pe care o avea în mână. Spuse că acea întrunire a Consiliului Episcopal din Madrid urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe japonezi să trimită încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu-și doresc propovăduirea Evangheliei, ci se folosesc de libertatea propovăduirii ca de o momeală, urmărind de fapt cu totul altceva. — Și ce urmăresc? întrebă un episcop ca un vultur pleșuv negru, sprijinindu-și bărbia cu mâna. Ce urmăresc japonezii în afară de negoțul cu Nueva España? — Vor să ne fure iscusința și drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura guvernatorului Juan de Silva țopăia ca un pitic pe ultimul rând. Velasco își păstră cumpătul. În momentul acela îi trecea prin fața ochilor imaginea judecății episcopilor din Madrid. Chipul acelui episcop cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul nu vrea să se supună și la alte primejdii. Nu putem să încurajăm Spania sau Portugalia să facă negoț cu Japonia unde creștinismul este proscris și prigonit pe față. Înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Pămîntul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5. Chiar și cerboaica de pe cîmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgînd aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă." 7. " Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. 8. Tu, care ești nădejdea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
atît le sunt de slăbite mîinile, 4. pentru că vine ziua cînd vor fi nimiciți toți Filistenii, și stîrpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului și Sidonului. Căci Domnul va nimici pe Filisteni, rămășițele ostrovului Caftor. 5. Gaza a ajuns pleșuvă, Ascalonul piere cu rămășița văilor lui!" Pînă cînd îți vei face tăieturi de jale în piele?" 6. "Ah! Sabie a Domnului, cînd te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te, și fii liniștită!" 7. " Dar cum ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de la nas; 22. hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile; 23. oglinzile și cămășile subțiri, turbanele și măhramele ușoare. 24. Și atunci în loc de miros plăcut va fi putoare; în loc de brîu, o funie; în loc de păr încrețit, un cap pleșuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25. Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă. 26. Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli; și ea va ședea despoiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urmat, acolo au venit chiar și trenulețele de jucărie, cu colomotivele, că șina trecea prin tot satul, șina lor de jucărie... Da, și s-au gândit ei de unde vine treaba asta. Păsărilă Răs-Lungilă a spus: „Poate Vrăjitorul de pe Muntele Pleșuv - poate el a trimis un blestem asupra satului nostru.“ Și toți au zis: „Da“. „El trebuie să fie vinovat, deși e și el de jucărie...“ 3. Jucăriile s-au gândit că pot să-i dea ceva Vrăjitorului în schimbul culorilor
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
bogăție pentru ce aveți voi nevoie.“ „Trebuie să găsești tu să-i dai ceva vrăjitorului, în schimbul culorilor. Bogăția ta e bunătatea ta, salvează-ne!“ au zis ei. „Bine, îi voi da chiar casa mea. Mă voi duce singur pe Muntele Pleșuv și îi voi da Vrăjitorului tot ce am eu, în schimbul culorilor, să ni le dea înapoi, că nu are ce face cu ele.“ 5. Pinocchio s-a scuturat de cenușa cenușie care începea să se depună și pe el. Apoi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]