38,301 matches
-
cînd e cazul, în interiorul relatărilor de secol XIX citate în carte. Există însă o modalitate reușită de a recupera această absență. Imaginea, pentru că textului îi sînt adăugate cîteva schițe desenate de autor. Merită citată și afirmația care e punctul de plecare al cărții: secolul al XIX-lea e, prin tranziția atît de grabnică la modelul european, "contemporanul nostru". Mihai Goțiu - Senzaționala evadare a lui Mihai Goțiu povestită chiar de el Editura Tritonic, București, 2002
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
poate de diferite ranguri, și le transmit în scrisori sau le notează în jurnale, genurile literare inedite pe care le ilustrează la un moment dat din dorința poate de a spune altceva sau din experiment și joacă, devin puncte de plecare pentru înțelegerea lor altfel, pentru scuturarea șabloanelor care închid încă studiile critice de la noi. Manuscriptum, Revistă trimestrială editată de Ministerul Culturii și Cultelor și de Muzeul Literaturii Române, Nr. 1-4/ 2001 (122-125), anul XXXI, 188 p., f.p.
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură acest volum este documentarea minuțioasă (autorul selectează o serie de scrisori, documente referitoare la "călătoria familiei Dumitriu în R.P. Ungară, R. Cehoslovacă și R.D. Germană" și la plecarea în R.F.Germania.) Cele patru anexe ale cărții, mai cu seamă scrisoarea către Gheorghiu-Dej din 16 februarie 1960, care amintește, păstrînd, evident, proporțiile, de schimbul epistolar dintre Mihail Bulgakov și Iosif Vissarionovici Stalin, constituie partea cu adevărat captivantă a acestei
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor suprarealist cîndva, ajuns, cu vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
Cristina Ionica James Joyce și D.H. Lawrence sînt scriitorii britanici pe care orice istorie a romanului modernist european îi va instala în fruntea ierarhiei, fixîndu-i de asemenea într-o opoziție întrucîtva artificială, dar folosibilă ca punct de plecare într-o discuție: inovatorul în domeniul formei, exploratorul resurselor limbajului (primul) și producătorul de mari mutații în planul conținutului, specialistul în descompunerea și explicitarea resurselor umane de spirit și senzualitate (ultimul). La Editura Polirom a apărut anul acesta, în colecția
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
de necesitatea de a-l explora. * Nu-mi place stanislavskianismul ca estetică, nu-mi plac spectacolele lui, dar îmi place felul lui de a gândi teatrul, nu ca pe o artă, ci ca pe un meșteșug al artei. * Punctul de plecare nu poate fi decât concretul. Să pornim de aici, dinspre cunoscut spre necunoscut. Adevărul nu poate fi decât concret. Să nu ne înșelăm, însă: concret nu înseamnă neapărat realist. * Dacă vorbim de pedagogie, trebuie să știm cui se adresează ea
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în sumarul final, îl suni pe autor și-i dai vestea cea mare, să cumpere ziarul de mâine, neapărat. Apoi pleci fericit acasă. Și imediat după plecarea ta, șeful cel mare explodează, scoțând furios știrea din sumar: "Să-și facă ziarul lor, dacă vor publicitate gratuită! Cine-i oprește să-și facă ziarele lor de mare tiraj?" O mulțime de peripeții de aceeași natură sunt foarte bine
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
pentru ceea ce le poartă urma! Nu, există la Foucault o neliniște ce nu este dezmințită, ci chiar confirmată, de celebrul și atât de discutatul "nu vreau opere postume" înscris, alături de alte două recomandări, în testamentul redactat în septembrie 1982, înainte de plecarea în Polonia (alături de Yves Montand, Simone Signoret și Bernard Kouchner, pentru a susține sindicatul Solidaritatea). Dezinteres, neliniște, neîncredere...; dar există negreșit la Foucault și o rezistență voluntară în fața arhivei. Această rezistență reprezintă refuzul de a ține un discurs "de autor
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
În schimb, extrasele din jurnal, în loc să intensifice senzația de autenticitate (căci acest lucru pare să fie aspirația autorului), mai curînd o diminuează: "Duminică, 1 iunie / Meteorologie incertă. Scriu puțin, merg după țigări, mă întorc să-i telefonez ei. Da, acum plecarea este o certitudine! Va sta o săptămînă la Washington, apoi la Universitatea Connecticut (...) Nu-mi pare rău că am propus-o (e cel mai bun lucru pe care l-am făcut ca "șef"), că am insistat să încerce, că am
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
încerce, că am susținut-o cînd ezita. Pînă la urmă de victoria ei pot să mă bucur și eu, în parte am luptat și eu alături de ea. Va vedea un alt continent, o altă lume ! Voi fi cu ea înaintea plecării trei nopți și două zile; am s-o aștept apoi să se întoarcă, cum-acum-mă așteaptă ea (...)". Ema nu este totuși singura prezență feminină din roman, chiar dacă se impune, detașat; sînt evocate, pe rînd, Bianca, Mihaela, Carina (soția) și o mulțime
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
și aboliri arhetipale, echivalează cu un autodafé, în fumul căruia pier treptat și meritele incontestabile de comentator literar ale acestui „tînăr Nerone”. Sintagma aparține aceluiași Lovinescu, aparent imperturbabil, dar eficient în executarea, cu metodă, a polemistului mai mult decît incisiv. Plecarea din țară în 1923 și stabilirea lui definitivă în Franța, la Paris, ucid poetul cu rădăcini în Herța și în strămoșii arendași din Fundoaia, pentru a da naștere cineastului angajat la studiourile „Paramount” și filosofului, apropiat și discipol al lui
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
scris o carte cu ajutorul căreia a reușit perfect să-și îndepărteze prietenii, dar și să-și cîștige o mulțime de dușmani proaspeți și cu simțul răspunderii, și-a reafirmat viguros anticomunismul - atitudine care, de altfel, a și stat la originea plecării sale din țară -, însă, în același timp, a lansat cele mai grele judecăți asupra lumii occidentale, nesimțitoare la valorile imaculate ale creației artistice și atît de robite față de mercantilismul alienant și impur, i-a scris lungi epistole cancelarului Schröder, s-
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
sărut al lui Relu, cu juna Pusi, altminteri urmat de țipete materne și palme paterne). Poate de aceea Servicul Special al Coincidențelor (cu care, e drept, nu făcuse cunoștință încă) a făcut ca tocmai la Vita dulci să afle de plecarea mamei la fiica ei, în Israel. Și pentru că suferă și n-o poate spune nimănui, își inventează o boală mortală - despărțirea de inexistenta văduvă sub al cărei pretext fugea zilnic la Vita dulci. E o mare tristețe în aceste rădăcini
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
a oferit șansa de a-mi forma un bagaj destul de voluminos și de bine închegat de lucrări, multe în bronz, altele în marmură, în piatră, în lemn, în teracotă. Asta e viața mea. Necazurile cele mari au fost cele ale plecărilor pe lumea cealaltă: întâi ale părinților, pe urmă a soției. Încet-încet, am rămas cam dezgolit de familie. Fiecare ne așteptăm rândul. Eu am, însă, norocul unei alte familii: lucrările mele, care mă înconjoară și pe care le iubesc ca și cum ar
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
concentrări maxime și al unei interogații mentale decît consecința unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit în semn imponderabil și în urmă crepusculară. Cele două categorii de lucrări, cel puțin pînă la plecarea sa la Roma, identificate astfel în funcție de suport, determină și motivează diferit atitudinea și intervenția pictorului. Pînza, a cărei materialitate este mai puțin fermă și a cărei configurație este fluidă și instabilă, determină o intervenție decisă, mai apropiată de picturalitatea consacrată
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
în cronicile vremii. Absența confesiunii lirice, a dramei, echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
culturii (din simțămîntul obscur că în sfera acesteia generația spontanee nu e cu putință). „Cel dintîi lucru la care aspiră un curent nou ce luptă împotriva tradiției, nota Blaga, este de a-și crea o tradiție”. Consfințindu-și punctul de plecare mistic, Ion Mircea săvîrșește un amplu ocol în regiunea stufoasă a rebeliunii suprarealiste spre a se întoarce la nucleul spiritualist iradiant. Strategic vorbind, e o manevră cît se poate de favorabilă creației, căci împrospătează „fondul” adorației care aspiră spre austeritate
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
pe noi, scriitorii: agerimea, adevărul cuvântului. Am trăit mult. Am văzut mult. Noaptea nu dorm. Se face unu, se face două... trei... patru... Stau în fotoliu și mă gândesc. Stau, și, de atât trecut, rămân cu ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai unui student
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
aproape 20 de ore pe drum! Este drept, ne-am mai oprit să facem cumpărături de Sfântul Nicolae, să mâncăm etc., dar tot o « veșnicie » ni s-a părut drumul. Cu patru ani În urmă, când am fost la Chicago (plecarea tot din Montréal) cu marele meu prieten, prof. Dr. Pompiliu Manea, nu a fost mult diferit, numai că drumul de Întoarcere l-am făcut prin Niagara, tot pe o ploaie, Însă torențială... Dar ce «destin» ne-a Împins la un
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
revolute. Așa cum concede, cu complezență malițioasă, d-l Alexandru George în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiți-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 și 26 din 2003, dv. rămâneți „unul dintre cei mai importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară a lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
ca povestea cu șefia serviciului de presă să facă parte din fantasmagoriile lui Sașa). Mi-amintesc ca azi. I-am spus: „Dragă Sașa, de-acum înainte când te voi vedea voi trece pe celălalt trotuar”. Ne-am despărțit și până la plecarea mea din țară, în 1970, nu l-am mai văzut. Dl Ștefănescu nu face nici un comentariu față de această numire. De la muncitor la ambasada americană - numirea apare ca un lucru firesc. Dar pentru cel care a trăit acele vremi, când un
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
cu dorul de lucruri uriașe”. Sau din volumul Versuri (1925): „Cu ce-am stricat dacă-am voit să lupt, să-nving, să mă ridic... “, „uriașa bogăție de a nu avea nimic!...”. Și, ca o continuă escaladare a barajelor geografice: „O, plecările, plecările, plecările/ cu toate porturile și din toate gările,/ pe toate mările și spre toate depărtările.” Asemenea versuri, pe fondul lor afectiv și descriptiv, se repetă ca un leit-motiv, de neliniște, de exaltare, de solemnitate. Ele perpetuează o stare a
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
dorul de lucruri uriașe”. Sau din volumul Versuri (1925): „Cu ce-am stricat dacă-am voit să lupt, să-nving, să mă ridic... “, „uriașa bogăție de a nu avea nimic!...”. Și, ca o continuă escaladare a barajelor geografice: „O, plecările, plecările, plecările/ cu toate porturile și din toate gările,/ pe toate mările și spre toate depărtările.” Asemenea versuri, pe fondul lor afectiv și descriptiv, se repetă ca un leit-motiv, de neliniște, de exaltare, de solemnitate. Ele perpetuează o stare a sufletului
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]