2,966 matches
-
Nu știu ce înseamnă "a supraviețui ca nație prin cultură". Dacă întrebarea se referă la nația română, atunci eu cred că rădăcinile supraviețuirii ar trebui căutate mai degrabă în altă parte... Cînd veniți în România din New York, vă simțiți ca atunci cînd plecați, pe vremuri, ca reporter, din București la Bacău, să zicem? N-am exersat meseria de reporter, așa că mi-e greu să îmi închipui... Cred însă că înțeleg, în mare, ce doriți să spuneți. Cînd vin la București sînt întotdeauna extrem de
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre "rezistența" d-lui Breban din 1971. D-sa fusese totuși membru supleant al CC al PCR și făcuse din România literară în puținul timp în care a condus-o, o slujitoare prea plecată a regimului. Despre realismul-socialist a revorbit, înainte de Ceaușescu, revista d-lui Breban, într-o dezbatere pe tema trecutului în care temerile scriitorilor cu privire la răposatul curent literar de inspirație sovietică erau calmate cu argumentul că nimic nu trebuie respins global, că
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
ăl tînăr, avînd douăzeci de ani împliniți începe să bocească și de la care află că toate, dar toate, plus babele trecute de optzeci de ani fuseseră violate. Una din cele trei bucătărese, ceva mai tineră, Jenica, văduvă cu trei copii plecați mai de mult la București se țicnise de tot. Le făcuse în zori cafele, din rația lor, și o împărțea în gamele, și cînta, veselă semn că se smintise. Așa ziceau babele. Mai tîrziu cam peste un an, două din
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
Ceea ce Alexis Grivas afirma în Screen International aveam să constatăm după ce am văzut integral Panorama grecească, juriul FIPRESCI, relevînd înaltul nivel calitativ al producției autohtone, a acordat o Mențiune specială filmului Cuvînt de onoare de Andreas Pantzis. Odiseea unui țăran plecat - în pragul celui de al doilea război mondial - în pelerinaj la o sfîntă mînăstire pentru a mulțumi că i s-a născut un fiu așa cum se rugase - un drum plin de încercări și tentații, un drum inițiatic. Asociația elenă a
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z. îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din fotografia reprodusă pe coperta Calendarului: bărbie de gînditor, sprijinită pe îndoitura degetelor, privire plecată, smerită, contrazisă de gura care schițează un zîmbet de o indescriptibilă finețe, mai degrabă îngăduitor decît ironic, evident interior, reflex al unei revelații doar de el știute, metafizice și enigmatice. Pentru Mihail Avramescu e timpul recuperării și recunoașterii.
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
leagă și dezleagă fire, coboară sau înalță temperaturi spunînd, în fond, doar cîteva replici. Cu variații de la o reprezentație la alta apare Ionel Mihăilescu în Teleghin, un proprietar scăpătat, umil și laș, în atitudine, în gesturile servile executate cu capul plecat. Irina Petrescu găsește un chip "prețios" și franțuzit văduvei Voinițkaia, un mers precipitat și aferat potrivit atitudinii sale. Cu măsură și precauție, fără să-l îngroașe deloc prin nimic, pe argatul veșnic beat și leneș, întîrziat și inutil reușește, Șerban
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
a mea. Sunt convins că adesea nu au plăcut și nici acum nu plac adevărurile pe care le spun (pe un ton cât pot mai liniștit. Probabil că e mai normal să se ia în seamă băștinașii între ei, iar "plecații" să fie trecuți cu vederea. De pildă (am mai citat acest exemplu?), portoricanii îi numesc pe compatrioții lor care s-au stabilit în Statele Unite (fie chiar și pentru o perioadă destul de scurtă) nu portoriquenos, ci neoriquenos (după New York), deci îi
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
scris despre asta): localnicii nu au obligația "să adopte" ce li se spune, ar trebui, pur și simplu, să asculte, să adapteze, să ciupească acele lucruri pe care bunul lor simț le sugerează. Da, așa cum spui, există și excepții, oameni "plecați" care se insinuează în chip abil în modurile de gândire ale celor "rămași". Numai că, după mine, asta nu înseamnă mare lucru: avantajul celui desprins e tocmai unghiul său de vedere, parțial sau complet diferit de al "celuilalt". Dacă îi
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în depărtări s-arate/ O clipă încă drumul care pierea
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în depărtări s-arate/ O clipă încă drumul care pierea pe mări". Și tot așa pe întregul
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
vrei să ți-o înghiți și ai nevoie de ajutor. MĂSCĂRICIUL: Știu, cu împărații nu-i de glumit. Ce falnic sceptru... Ai grijă să nu se transforme într-un șarpe! MAJESTATEA SA: Marș, câine! Plecați de lângă mine că mă sufoc! Plecați! Ce vă uitați așa la coroana mea?... Vă place?... Râvniți? Râvniți?!... (În Sala Tronului se lasă liniștea.) Atunci să vă întronez și eu. Să aveți și voi tronurile voastre, ca să nu poftiți la al meu. (Cheamă un GARDIAN și-i
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
să repare, la Conferința de pace de la Paris, ceea ce Brătianu, neacceptînd neînțelegător statutul de garantare a dreptului minorităților naționale propus de Conferință, stricase. Ajuns fruntaș, în 1926, al PNȚ și, din noiembrie 1928, ministru și prim-ministru, a fost prea plecat politicii regelui Carol al II-lea, mișcării legionare, lăsîndu-se cucerit de sloganurile naționaliste, creînd, în 1934-1935, formula "numerus clausus" sau "numerus valahicus", fiind izgonit, pentru asta, din PNȚ, creîndu-și, în 1935, neînsemnata grupare "Frontul Românesc". Iuliu Maniu, democrat adevărat, n-
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
exclusivă a existenței, a pervertit ideea de penitență, în raport cu vârsta, în experiență inițiatică pentru puberi și apoi într-o seniorie. Așa se face că s-a ajuns să se plece la pușcărie cum se pleca odată la armată. În spatele celor plecați rămâne o solidaritate exemplară. Toți membrii comunității contribuie pentru a asigura traiul familiei în suferință. Se creează așa dar și se consolidează o nouă ierarhie unde condamnatul ia poziție de lider, iar experiența penitenciară apare ca un stagiu meritoriu în
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Suedia, ea reușește să rămînă într-o lume culturală la fel de elevată, chiar dacă străină, învață suedeza pînă la a scrie literatură în această limbă nu tocmai prietenoasă și adoptată cu mari greutăți. E o învingătoare, o amazoană, după cum spune ea însăși. Plecată aparent definitiv din țară, ea întreține legătura cu mulți dintre scriitorii români, le facilitează călătorii, îi găzduiește (Breban, Țoiu), le urmărește comportamentul nu întotdeauna elegant. Comentează cu interes evenimente și are o incredibil de bogată viață interioară. Amintirea lui Nichita
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
au afirmat poate cei mai buni actori și regizori ai noștri. Efervescența unui loc naște acum nostalgii. Nu se poate, apropiindu-te de acest teatru, să nu te gîndești la minunile întîmplate aici, să nu treci în revistă oameni, unii plecați deja dintre noi, spectacole, festivaluri, întîlnirile și poveștile din bar și cîte și mai cîte. Vibrația acelor energii rămîne, din păcate, aproape inaccesibilă tinerilor trupei de astăzi. Dar și la Bulandra, de exemplu, este la fel. Asta nu consolează însă
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
meșteșugul dirijoral datorat celor doi muzicieni comemorați. Mă gândesc la prezentarea în concert, sub bagheta lui Mihai Brediceanu, a operei Orfeu de Gluk, concert realizat cu decenii în urmă cu participarea acelei unice voci care a fost mezzosoprana Elena Cernei, plecată și ea pe drumul cel fără de întoarceri; ...mă gândesc la acele momente de elevație artistică de care am avut parte atunci când, sub bagheta lui Mihai Brediceanu am audiat Simfonia în re minor de Cesar Franck; mă gândesc la marile stagiuni
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
coniac (sau tescovină - nu prea știu, cred/ că e ceva din amândouă), dar tocmai am terminat-o,/ de-acum va fi numai coniac (sau tescovină) -/ am sticla lângă mine..." (17 septembrie MM...) De altfel, ipostaza nu mai este a poetului plecat on the road, ci a unuia și mai alienat, pironit în fața calculatorului. Acest dialog alternativ, sincopat prin natura suportului (mail art) nu durează decât preț de câteva poeme și oricum cele două discursuri nu-și găsesc suficiente puncte de tangență
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
1947 al lui Vasco Pratolini, cu deosebirea că, în vreme ce acesta așternea rîndurile "ca o ispășire" după moartea prematură a fratelui, înțeles mult prea tîrziu, Bevilacqua a făcut-o pentru a-și crea un sprijin în momente de restriște, adresîndu-se mamei plecate dintre vii, tocmai ei care îl lipsise adesea de reazăm, din pricina unei depresii în prag de nebunie. Ca și în cazul lui Pratolini, identificarea personajului-narator cu autorul cărții este explicită de la început pînă la sfîrșit. La începutul anilor '90, investigînd
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
conținut cât și în construcția cărții. Un fel de falsă promisiune, romanul se încheagă până la urmă și chiar ai impresia unei cărți rotunde, dar acesta este efectul exclusiv al părții finale, când întoarcerea acasă leagă forțat firele într-un nod. Plecată din Budapesta multiculturală, trecută prin exoticul Skopje și plimbată prin cosmopolita Londră, tânăra masterandă se întoarce, în sfârșit, în Brașovul vulgar. Călătoria bibliografică printr-o Europă ca un campus universitar s-a încheiat, urmează confruntarea cu viața reală. Unii vor
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
și, nedumerit cumva, continuă o temă pe care, se pare că, au început-o încă din casă: de ce nu vii? Nu cred că Ți-e frică, nu ai mai mers niciodată, poți să încerci, dar ea nu se lăsa îndu plecată, ci refuzând politicos se scuză că ar avea treabă și plecă de lângă motocicletă. Am fugit după ea: ce vrea să faci, ce ai refuzat? Vrea să mă ducă pe motocicletă, dar nu vreau! De ce? am întrebat-o stupefiată, cum să
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
să-l evoc în concretețea lui fizică. Asta mi se întîmplă și cu alți oameni de care timpul și spațiul m-au despărțit. Avea exact vîrsta mea" (p. 119). Lista morților este tot mai lungă și cu fiecare dintre cei plecați dispare amintirea dragă a unei întîmplări dintr-un moment de neștiută fericire. Pe măsură ce oamenii care au fost părtași la un eveniment dispar, aproape că începi să te întrebi dacă evenimentul respectiv a avut loc cu adevărat: "Colega mea de liceu
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
două spectacole sunt făcute de același regizor): delicat și subtil în toate imaginile, armonios în adecvarea muzicii la dramă, autoritar în coagularea energiilor interpreților. Poate că toate astea se numesc stil, poate se numesc talent... Să vină în București specialiștii plecați la festivalurile din provincie să explice...
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi cuminți/ e pictorul plecat/ Și nimeni pe o pânză nu-i/ Să prindă această clipă". (În atelierul de pictură) sau "ce glorie vai!/ pentru noi muritorii/ să fim permanent/ pentru ochiul din cer/ o țintă-n mișcare". (Fără titlu) Alteori, se poate remarca umorul
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
trădării intelectualilor din cîmpul literar și ideologic (drept, filosofie, istorie) a fost ca și neglijabil. Marile nume au rămas, cînd au rămas, în anii următori, de pur decor; marile decizii în cîmpul culturii erau luate cu mult peste capetele lor plecate, nici unul nu s-a sumețit într-o atitudine de protest, toți au aprobat fără crîcnire, dîndu-și concursul exact în sensul dorit de stăpîni. Nici o acțiune cît de cît curajoasă nu a pornit de la ei, totul se făcea prin ucazuri emise
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
mașină ca să se ducă, cu cățel și purcel, două stații până în parc, la iarbă ver-de și aer curat. Partea mai nasoală e că se urcă toți în același timp, prin urmare mai ajung să vadă iarba doar ăia câțiva ca-re-au plecat, ca țăranii, pe jos. • „Aoleo, mânca-ți-aș, ne radiază!“, ne-am speriat marți, după ce s-a împuțit rău treaba la centrala nucleară de la Fuku-shima. Imediat, astrologi, psihologi, Monica Tatoiu și alți experți în fizică nucleară au ieșit la TV
C-o Apocalipsă tot sîntem datori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19837_a_21162]