464 matches
-
-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gândi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gândurilor, dar căldura după-amiezii de vară îi moleșea, voința că rămase întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominând în roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia în casa în care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori, totul din unghiuri politice, sociale și profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fudulea, cu un zîmbet triumfător. Poate că tremuratul mîinilor mele nu-mi era de prea mare ajutor la reprezentație. — Vii de multe ori pe-aici? am Întrebat. — Azi e prima oară. Ești intrigat? — Oarecum. Îngenunche În fața focului și Întinse un pled curat, pe care l-a scos dintr-o geantă din pînză de cort. Mirosea a lavandă. — Hai, șezi aici, lîngă foc, doar n-ai să faci pneumonie din vina mea. Căldura văpăii mi-a redat viața. Bea contempla flăcările În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tenebrarium-ului și cultiva artele iubirii proaspăt sosite din Orient, printre aburi și uleiuri parfumate. Din acea splendoare Îndoielnică mai rămăseseră doar aburii și parfumurile, deși de altă natură. Jacinta Coronado zăcea prăbușită Într-un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rece, pierdut În vise despre care acum știa că n-aveau să se Împlinească nicicînd. În zorii zilei de duminică, echipat doar cu o geantă conținînd haine și cîteva cărți, o sărută pe frunte pe Sophie, care dormea ghemuită Între pleduri În sufragerie, și plecă. Străzile erau Înveșmîntate Într-o ceață albăstrie și sclipiri arămii tresăreau pe acoperișurile orașului vechi. Păși Încet, luîndu-și rămas-bun de la fiecare portal, de la fiecare colț, Întrebîndu-se dacă nu cumva capcana timpului e adevărată și Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am ajuns acasă cînd se crăpa de ziuă, tîrÎnd după mine costumul acela absurd de Împrumut și naufragiul unei nopți nesfîrșite, pe străzi umede și lucitoare de stacojiu. L-am găsit pe tata adormit În fotoliul din sufragerie, cu un pled peste picioare și cu cartea lui preferată deschisă În mînă, un exemplar din Candide al lui Voltaire pe care Îl recitea de două ori pe an, acele două ori cînd Îl auzeam rîzÎnd din toată inima. L-am privit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-și piardă fermitatea În jurul pomeților. L-am contemplat pe omul acela pe care cîndva mi-l Închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, Învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care Îl Îndepărtau de mine, de acel apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bea și le-am aprins una cîte una, conjurînd un halou de lumină de chihlimbar ce plutea prin văzduh ca o pînză de păianjen atîrnată Între mantii de beznă de nepătruns. Itinerarul meu se sfîrși lîngă șemineul din bibliotecă, lîngă pledurile ce rămăseseră pe jos, mînjite de cenușă. M-am așezat acolo, cu fața spre Încăpere. Mă așteptasem să găsesc o tăcere deplină, dar casa respira mii de zgomote. Scîrțîieli În lemn, bătaia vîntului peste țiglele de pe acoperiș, o mie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În mine atîtea zile. Găsind un scop practic, mai puțin poetic decît contemplarea ruinelor timpului, am luat o lumînare și m-am pregătit să explorez vila, În căutarea unui material combustibil cu care să fac locuibilă Încăperea și acele două pleduri care acum tremurau În fața șemineului, străine de călduroasele amintiri pe care le păstram despre ele. Noțiunile mele de literatură victoriană Îmi sugerau că cel mai rezonabil era să-mi Încep căutarea din pivniță, unde, cu siguranță, se aflaseră bucătăriile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e că, la cei optsprezece ani ai mei, În lipsă de subtilitate și de o mai mare experiență, un vechi lavabou poate funcționa ca un paradis. Mi-au fost suficiente două minute ca s-o conving pe Bea să luăm pledurile din salon și să ne Închidem În acea Încăpere măruntă, cu singura companie a două lumînări și a cîtorva aplice de baie de muzeu. Principalul meu argument, climatologic, a dat-o gata imediat pe Bea, căreia căldura emanată de dalale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul ei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul ei, am invocat imaginea Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri fericite, mi se păru că aud murmurul mării și m-am Întrebat dacă nu cumva somnul mă răpusese fără să-mi dau seama. Poate că navigam spre Tanger. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-i spună adevărul, Însă el știa că trupul pe care Dumnezeu Începuse să i-l răpească În zorii acelei zile cînd se hotărîse să-și caute fiul, pe Julián, se mistuia. În timpul lungii traversade, așezat pe punte, tremurînd sub pleduri și privind infinitul gol al oceanului, a Înțeles că nu va mai apuca să vadă uscatul. Uneori, așezat la pupa, observa șirul de rechini care urmărise nava la puțin după escala din Tenerife. L-a auzit pe unul dintre ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Lucía, Însă am refuzat. În octombrie 1937, l-am luat acasă la mine. Nu mai rostise nici un cuvînt de la acel „lasă-mă“. Eu Îi repetam În fiecare zi că Îl iubesc. Era instalat Într-un fotoliu, În fața ferestrei, acoperit de pleduri. Îl hrăneam cu sucuri, cu pîine prăjită și, cînd găseam, cu lapte. În fiecare zi Îi citeam timp de două ore. Balzac, Zola, Dickens... Trupul său Începea să-și recapete proporțiile. La scurt timp după ce am revenit În apartament, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
citeam timp de două ore. Balzac, Zola, Dickens... Trupul său Începea să-și recapete proporțiile. La scurt timp după ce am revenit În apartament, a Început să-și miște mîinile și brațele. Își rotea gîtul. Uneori, cînd mă Întorceam acasă, găseam pledurile pe jos și unele obiecte răsturnate. Într-o bună zi l-am găsit pe dușumea, tîrÎndu-se. La un an și jumătate de la incendiu, Într-o noapte cu furtună, m-am trezit la miezul nopții. Cineva se așezase În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușurel În ușă. — Julián? a venit vocea tremurătoare. Am apucat clanța și m-am pregătit să intru, fără să știu cine mă aștepta de partea cealaltă. Am deschis Încet. Bea se uita la mine dintr-un colț, Învelită Într-un pled. Am alergat lîngă ea și am Îmbrățișat-o În tăcere. Am simțit că se Îneca În lacrimi. Nu știam unde să mă duc, Îmi șopti ea. Te-am sunat de mai multe ori acasă, dar nu era nimeni. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aici. În casa asta. Vine și pleacă. M-a surprins ieri, cînd Încercam să intru. Fără să-i spun nimic, a știut cine eram. A știut ce se petrecea. M-a instalat În Încăperea asta și mi-a adus un pled, apă și ceva de mîncare. Mi-a spus să aștept. Că totul avea să se termine cu bine. Mi-a spus că o să vii după mine. În timpul nopții am vorbit ceasuri În șir. Mi-a vorbit de Penélope, de Nuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
devine declanșatorul unei serii de evenimente neașteptate, dar care se dovedesc a fi fost minuțios pregătite dinainte. Între ușile deschise ale unei Dacii se Întinde o sfoară pe care se agață mai multe „mileuri“ croșetate. Cineva Întinde pe iarbă un pled alb și varsă pe el vreo două kilograme de acadele și „bomboane cu gumă“ prevăzute cu un băț, deci tocmai bune pentru a fi consumate În context. Ca la un semn, aproape toate celelalte mașini devin mici magazine ambulante. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
biserici (judecând după arcadele - sau firidele - care se ghicesc În spate, În planul depărtat al imaginii) se văd mai multe paturi de campanie. Un spital improvizat, deci. Pe unul dintre paturi se află un bărbat tânăr, muribund, acoperit cu un pled de culoare cenușie. Alături de pat, În genunchi, un alt bărbat, Îmbrăcat cu o haină militară și având un Început de chelie În partea din față, privește fix. În picioare, În spatele lor, stă o călugăriță cu bonetă albă și purtând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de a-1 înfrunta cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn de identitate. Ca niște manechine ne coborâsem în Gara-de-Nord. Eu, totuși, aveam
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de capul lui! explică Lina lui Mini, în legătură cu ceea ce vorbiseră. - Nu vezi pe Eliza? atrase atenția Doru. în fundul automobilului mare, capitonat cu piele de căprioară, ca și cum Hallipa și-ar fi jertfit toată prada vânătorească, sta o momâie acoperită de mantale, pleduri și voaluri. - E atâta praf! explică peltic doamna Eliza însăși lui Mini care se apropie, pe când Doru vorbea animat Linei. Rim îi privea de la fereastra biroului dar fără să se miște. Lina aduse un pachet cu comisioane ale Lenorei, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
balcon mai larg, unde ioseai de-a dreptul din camera Lenorei. Acolo erau cele două doamne. Eliza lăsă jurnalul din mână și le veni înainte cu pașii ei mărunți. Pe un pat de grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri. Contrariu obiceiului, era acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă, dar nu e mort. Nu,încănu. Irina rămâne pe terasă. Răcoarea dimineții o restituie sieși. Așa trebuie reținută, în acest acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zâmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezând copane de pui pe o farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă mutați Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate astea. Nu să li se alăture. Mă las să cad, fără nici urmă de chef, lângă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnându-i un pahar de vin. — Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cred că am să mă apuc cât de curând de golf, spune Jack. Ca să-i cunosc și eu pe marii mahări. Ce părere ai, Emma ? Abia pot vorbi. Sunt peste măsură de jenată. Nu-mi doresc decât să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecându-se stângaci spre Jack. Îmi cer mi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]