5,205 matches
-
corset. Numai așa pot strivi autobuzele foșnitoare de parcă niciodată n-aș fi intrat Într-o mănăstire și nu e de ajuns! De aceea Îți scriu din fuga muririi, fantasmă cu buze strivite de Cântec... DE ÎNDRĂGOSTIRE Tu mă Îndupleci din pleoape și cuvinte, cum părul nopții gura Îmi sărută. Trupul tău ochii mei l-au uitat, așa cum numele pietrei În somn l-am strigat... Stau cu pana cea scriitoare Într-o cumpănă grea, cufundându-mă-n stele și sălcii, așa... TOAST
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
murit Buni. Guița În grădină.”) și cu imaginea bunicului ce Încearcă să nege posibilitatea unei tragedii. Acesta o descoperă pe Agnes Încremenită, dar maschează gravitatea situației („gura ei era Întredeschisă, parcă pregătită să răspundă. Părea să-i Întoarcă privirea, cu pleoapele jumătate Închise, privindu-l cu răbdare./ „Nu e de mirare că Ți-e frig Agnes, i-a spus”/ Avea cămașa de noapte deschisă, lăsându-i pieptul la vedere. În unele locuri, pielea era la fel de albă ca pânza, dar În alte
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
referință: Dulce de Suceava. Amar de Cernăuți. Lansată cu succes și în Bucovina de Nord și în Bucovina de Sud, premiată - pe ambele ,,maluri” (era să scriu ,,de Prut”) tăiate cinic, de o sabie nevăzută, tasate și ,,betonate” sadic în pleoapa municipiului Siret, de-a stânga și de-a dreapta celor două jumătăți de inimă ale aceleiași părți de țară românești -, această carte, cernită de înfrigurare și durere, a văzut lumina tiparului la Editura MUȘATINII, din Suceava, Cetatea de Scaun a Domnitorul
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
suferinții Lumina amniotică Cînd ne iubim amîndoi avem un singur sex prin care trecem pe rînd ca îngerii lumină prin lumină lunecăm fiecare prin buricul celuilalt eu sînt mîna tu ești genunchiul tu ești umărul eu sînt călcîiul eu sînt pleoapă, tu mi-ești pleoapă lumea toată e o apă Noaptea ca un vin scump Un pantof roșu într-un copac o întrebare în plus despre mersul toamnei după geamul aburit trupurile noastre se amestecă într-un aluat suplu și cald
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
ne iubim amîndoi avem un singur sex prin care trecem pe rînd ca îngerii lumină prin lumină lunecăm fiecare prin buricul celuilalt eu sînt mîna tu ești genunchiul tu ești umărul eu sînt călcîiul eu sînt pleoapă, tu mi-ești pleoapă lumea toată e o apă Noaptea ca un vin scump Un pantof roșu într-un copac o întrebare în plus despre mersul toamnei după geamul aburit trupurile noastre se amestecă într-un aluat suplu și cald lumina și oglinda se
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
Stai }inîndu-mă ești atît de fină încît nu-mi mai pot aminti moartea și noaptea îmi pare un vin scump pe care îl beau cu urechile mijlocul tău este o tipsie de argint pe care petalele buzelor mele stau cu pleoapele în jos buzele tale sînt ca cilindrul Torei, cu cît le repet mai mult, cu atît ating înțelesul uitînd efortul cuvintelor Unitatea iluziei Dormi atît de frumos încît pleoapele tale nu despart ci unesc realitatea de vis și ființa ta
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
o tipsie de argint pe care petalele buzelor mele stau cu pleoapele în jos buzele tale sînt ca cilindrul Torei, cu cît le repet mai mult, cu atît ating înțelesul uitînd efortul cuvintelor Unitatea iluziei Dormi atît de frumos încît pleoapele tale nu despart ci unesc realitatea de vis și ființa ta este întreagă în două lumi deodată ești ca un cuvînt care chiar în timp ce e scris își este erată Embrion Inimă, ia-ți femeia și pleacă, eu nu mai pot
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
gura ta zdrențuită: ești oracolul prin care zeii cei înțelepți îmi transmit ultimele mesaje înainte de a-și înghiți cucuta. Psalmul 1001 Vinovat sînt, Doamne, de-nserarea asta care îmi sfîșie vintrele și coasta, care nu-mi dă pace să închid pleoapa și în piept îmi sapă, feciorelnic, groapa. Vinovat sînt, Doamne, de lumina zgurii care taie-n carne buzele pădurii nelăsînd să crească decît scaiul peste putregaiul vorbelor aceste. Vinovat de toate, Doamne,-s, pe-nserat cînd de mine însumi m-am
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum zăpada i se topea în păr. lumina
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
sprijinit de balustrada terasei, și, totuși, în privirea ei - ea știind, cu ochii mari însă, că, de s-ar fi ridicat să facă acei câțiva pași și să intre în salonul scăldat în soare, ar fi trebuit să-și apropie pleoapele. (m.i.) Septembrie 2004, Sibiu
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Nu bănuiam că voi rămâne închisă în plicurile tale de manufactură proprie, plicurile tale cu buzele strâns lipite, scotocind cu disperare prin tot ce-a fost și neînțelegând ce-a lipsit. Fulgi de-ntuneric Fulgi de întuneric îmi cad pe sub pleoape - copioasă zăpadă funerară. De veghe pe corabia-mi de carne, visez c-ai să-mi scrii într-o seară. îmi ascult viața vuind jos, la cazane, obosită, înfometată, nepăsătoare. Jură-mi că totul e spre bine și că mă vei
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
ca lemnul de nuc. Un eunuc, clătinînd ca pe-un clopoțel singuru-i cercel la urechea stîngă, clipind des din privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de tamburii au cîntat o tînguitoare maneŕ Slugărimea "prostimea
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
le primească, și să insiste, Pentru că nici în lumea cealaltă Nu se poate trăi fără să înțelegi. Deci mori și acolo și astfel te naști, Mereu și mereu, Ca să poți înțelege Ceea ce e de neînțeles: Iată o definiție a nemuririi. Pleoape de apă Pleoape de apă Se închid una câte una Ca un ecou, Se aud înainte de a se vedea Cum vin înspre țărm Cu gene de spumă, Se pleacă încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
să insiste, Pentru că nici în lumea cealaltă Nu se poate trăi fără să înțelegi. Deci mori și acolo și astfel te naști, Mereu și mereu, Ca să poți înțelege Ceea ce e de neînțeles: Iată o definiție a nemuririi. Pleoape de apă Pleoape de apă Se închid una câte una Ca un ecou, Se aud înainte de a se vedea Cum vin înspre țărm Cu gene de spumă, Se pleacă încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și se lasă stingher
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Se pleacă încet Peste pupila de piatră, Apoi se ridică din nou Și se lasă stingher Să-nchidă vederea pământului Acoperit de somn și de ape, Și reușind să viseze câte o dungă de cer Doar în secunda dintre două pleoape. Peisaj impudic Ce poate fi mai indecent, mai senzual Decât pielea pământului Pe care, retrăgându-se din când în când, Marea o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
-ți verifice optimismul mi s-a întîmplat să nu uit un poem de hugo doar pentru că l-am citit în le monde încotro picioarele versului rythmul emigrației veacul nu mai este util decît celor care se împotrivesc călătoriilor în grup pleoape de metal se vor deschide mîine dimineață despre munca forțată știu cel mai bine artiștii nu cei de la muzeele teroarei cititorii se vor oferi să aducă norii în locurile acelorași interdicții ce este larma celor închiși într-un spațiu din ce în ce mai
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn filtrând mirul Fiului de Domn râvna smirnei arse candeli stinge. Cubul schivnic își divide
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
a înăsprit ca un volum pus de-o parte după ce l-ai citit. Căderea Sinceritatea deforma lucrurile, era chiar o rapace lentilă mărind cât o urmă de elefant dâra cărăbușului în argilă. Sufletul ca un punct de vedere, înger cu pleoapele ude în care bubuitura căderii se tot mai aude.
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
pe strada povernei la numărul șapte a oprit faetonul cu lapte cine te crede dacă nu găsești tu singură rîsul dintr-o parte în alta a corpului cum deschizi un fermuar și-ți arăți organele cînd fac o pauză las pleoapele să-mi cadă peste ochi sînt o păpușă bătrînă atunci vine un sfînt pe care nu-l cunosc și-mi scoate din gură un dinte prelung și ascuțit dar olimpul ce-o fi și aceste șiruri de paturi albe în
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare o copilă cu cîrlionți de aur și cunună de mireasă coboară Scara Fingerling plutind își împrăștie rochiile peste pietre și joacă șotron mîna mi se inelează-n preajma ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-un zid din Pasajul Scărilor intrai ca în peșteră un bec împrăștia lumină palidă pe lungile mese întinse consumatorilor în picioare
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
sicriu mormânt. O încalț cu tropi înalți pe piciorul labradorul golffiord până-n chindie rul ciorap/palinodie pupă naos din omphalos o înconjur cu versete încă nins al sânilor vârf cu dor răznit prin nori îl înmied cu odelete pe subt pleoape la agape trec mâțanii neagră salba ritmuri din magia albă îngenunchi precum ascentul și trag giulgiul/ ger sonetul. Care? protopsalt cândva duhul mi l-a mai salva când eretic mă împiedic de alt trup de bolti legat. Toate clopotele bat
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
de ochiul unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și pe pereții sarcofagului semnele sunt aproape distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar mai rămân amprentele vinete ale mâinii ce nu mai scrie pleoapa închisă buzele strânse. Mereu aceeași vedere. Spirală Dincolo de Gară începe vidul locul unde toate trenurile sunt trase în jos de o forță obscură așa cum și tu tragi după tine toate-zilele-toate nopțile- toate diminețile. Acolo câini de oțel își dispută oase
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață socială de “belle époque” (“Fiecare zi e o pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Katia Fodor Încolțesc la marginea Pleoapei tale Sub o răsfrângere Umbroasă. Îți va lua Atâta vreme Să ocrotești această Livadă, Din calea mării Și a buruienilor Atâta nesomn vei îndura Din pricina secetei, Poame târzii vei culege, Amare în apropierea Sâmburilor Pe care le vei numi Iubire
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]