370 matches
-
În gură. Abdomenul albinei era un săculeț cu miere dulce. Pentru acești copii, care nu cunoșteau gustul zahărului, era o minune că putea exista ceva atât de dulce. Mijind ochii, Hiyoshi lăsă mierea să i se prelingă pe gât și plescăi din buze. Ceilalți copii Îl priveau, lăsându-le gura apă. — Maimuțoiule! strigă un băiat mai mare, poreclit Ni’o, singurul căruia Hiyoshi nu-i putea ține piept. Știind acest lucru, i se alăturară și ceilalți. — Babuinule! — Maimuțoiule! — Maimuță, maimuță, maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am alergat spre casă să vă spun ce s-a Întâmplat. — Încotro a luat-o? — Ultima oară când l-am văzut, se ținea cu mâinile de creasta zidului, așa că bănuiesc că a sărit peste el. Cred că am auzit ceva plescăind În apa din șanț. — Shinshichi, fugi după el. Trimite imediat oameni pe drumul spre sat. După ce dădu aceste ordine, Koroku se repezi și el Înspre poarta principală, cu o energie Înfricoșătoare. Kuniyoshi, leoarcă de nădușeală, nu știa ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ce ciudat,“ cugetă fierarul. Porni după Tenzo, care-și croia drum printre copacii de lângă zidul Împrejmuitor. Îl văzu escaladându-l și sărind, pentru a ajunge aproape de celălalt mal al șanțului. Cufundat până la piept În apa Împuțită, Își croi drum repede, plescăind apa ca unanimal sălbatic. — Aha! Scapă! Ajutor! Veniți aici! răcni Kuniyoshi cât putea de tare, de pe culmea zidului. Tenzo se târî pe mal arătînd ca un șobolan murdar, apoi se Întoarse spre Kuniyoshi. Ochi și trase. Pușca scoase un bubuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
albă, imaculată, se luptau samurai cu samurai, un regiment de pedestrași Împotriva altuia. Lăncile de bambus se roteau val-vârtej, Însă, cei care le mînuiau, mai degrabă se băteau cu ele, decât să se Împungă. Cele ce nu-și nimereau ținta plescăiau În apă, azvârlind, prin aer, curcubee. Șapte sau opt generali călări Își arătau culorile, agitând lăncile. — Daisuke! Aici sunt! strigă un tânăr samurai călare, ieșind din rânduri. Îmbrăcase armura peste o tunică albă de cânepă și purta o sabie vermilion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Să trecem râul! Cerul era Încă Întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, În timp ce Încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră În sus, răsturnându-se Înapoi peste ele Însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până peste genunchi și erau mai reci decât gheața. Fără Îndoială, fiecare ofițer și soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne cu mâna. Apoi, când nu se mai Îndoiră că dușmanii erau prinși În capcană, răcniră pe neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata Îi Înhățară pe prizonieri de gulere și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
echivalențele în speranța că măcar una din ele să ajungă la mintea cititorului. E ca o ceremonie de savoare arhaică în care vorbele sar în ochi prin sucul oriental al sunetului lor. Aproape că ți-l poți închipui pe Steinhardt plescăind la propriu cuvintele mustoase pe care le scotea din gură. Există așadar un senzualism semantic în limba părintelui de la Rohia, o cochetărie exotică în căutare de expresivități mai mult fonetice decît ideatice. De exemplu, o femeie oarecare este descrisă ca
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
uitat în ochii lu' romulus bucur din fotografie/ seria scriitori arădeni de azi/ apoi mi-am spart un coș/ a curs puțin sânge/ am scos limba am pendulat cu ea peste/ am tras limba la loc în gură/ și am plescăit/ apoi mi-am zis că aș putea să o țin așa foarte multă/ vreme fără s-o mișc". și un exemplu, contrar, de poezie cu relief, mulată, așa zicând, pe episodul dramatic pe care îl relatează: "ai imprimat urme adânci
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
lui Radu Anton Roman, mărturisesc că mă inițiez uneori și pe ascuns, la standul Muzeului Țăranului Român unde răsfoiesc încet și savant paginile, memorînd, cît pot, adică două-trei rețete. Pînă se va epuiza tirajul. Cînd eram pe culmile elogiului și plescăiam pofticios, dar rafinat, opresc mașina la culoarea roșie a semaforului și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
pe un drum ca o cărare pe spinarea calvițioasă a unui deal, o umbră, nimic mai mult. Adeseori un halou cețos învăluie imaginea unui pistolar nevrotic, impredictibil, curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să creeze acest climat de tensiune care vine și din așteptarea izbucnirii violenței amînate cu eufemisme aproape tandre pînă cînd și simplul zgomot al unei capse îți răsună în creier ca un dangăt de clopot. Avem
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
se mai oprea din strănutat: era alergic la pisici. Ne-am așezat în fotolii și am început o conversație româno-franceză de teatru absurd, ocazie cu care s-a dovedit că musafirul meu avea o slăbiciune pentru cuvîntul românesc plac. îl plescăia cu satisfacție una-două, echivalîndu-l cu plăcere. Cînd i-am mulțumit pentru cutia cu bomboane pe care mi-o adusese, a spus "cu plac", adăugînd că "îi face plac" să mă întîlnească fiindcă avea despre mine excelente referințe. A folosit și
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
departe cu pași prudenți ne strecuram sub cerul (totuși) liber și ceva mai încolo prin ganguri și curți interioare scoteam tremurând din buzunarul de la piept sticla rece cu licoarea grețoasă dar salvatoare și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de speranță și bucurie oarbă Așteptare Alarma din parcare trezea toți morții din cartier. Am rămas ore în șir pe balcon să ascult greierii să aștept ora nelămurită când încet-încet - aproape că auzi - se luminează de
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Lawrence Durrell, Iris Murdoch, Charles Frazier și încă vreo cîteva plutoane. Sînt roluri care încap anevoie într-un corp de bibliotecă. Roluri în marginea cărora criticii au glosat abundent, iar cusurgiii au plescăit decepționați din buze, fiindcă nivelul de execuție nu era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lîngă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gîndești că e mai simplu să compui liste cu anglo-americanii netraduși
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16354_a_17679]
-
val - sunt chiar binișor sub el. Poate că sunt în vacanță și încerc să profit de vremea bună. Mă străduiesc să fiu măcar o parte din ceea ce nu voi fi niciodată, așa că nu mă încumet prea departe în larg, ci plescăiesc și eu vâslele aici unde presupun că țărmul e aproape și pot să mă simt în siguranță. Curând Tot ce scriu pare să fie parte a vieții. Tot ce trăiesc arată ca scris. Curând, nu va mai fi nevoie să
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
osteniți și pe-ntuneric, Visăm globuri plutind, cu zîne-n miez, Ce-nvîrt pe-un deget, ca pe-un titirez, Rodul preafraged, bucălat și sferic: Oh! dosul lor voios, de carne tare. Și ne lovim la tîmpla de lămpi moi, Unde fitilul plescăie-n oloi Și flacăra se-ndoaie a-ncintare Spre Dumezeu, să lumineze Valea Placerilor și să ne-arate-aievea Calea!
Mereu ne punem moartea mai departe… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6778_a_8103]
-
tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut să te întreb: mata, cînd pui castraveții la murat, adaugi și nucșoară?! 2) „Hm, acum o ciorbiță din măruntaie de gîscă sau niște ciupercuțe cu smîntînă!” Nu-mi rămîne decît să plescăi din limbă și să mă pregătesc pentru masa de prînz, unde-i voi întîlni pe fratele Ioan, pe marele Dorin, pe eternul Hobana etc... Simt că-mi piere toată saliva! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 23.VII.1980
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
premeditare iar dacă descoperi undeva simplitatea trebuie să adaugi de îndată (altfel induci în eroare pe cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în sus ca mingea cea de cauciuc în preajma parantezei și, nu-i așa, îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii. * La Istoria lui Călinescu am adăugat, pe masă, drept în față: Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn. În „Biblioteca pentru toți copiii!” * Din articolul Modalități lirice contemporane
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
în lume nu se știe/ cînd, cum și cine/ este normal,// altă cale nu-i,// oaia neagră, poetul,/ ca în caval,/ fluieră în țeava pistolului..." (Oaia neagră). Ori: , Zorile au dat jar,/ aburoasă, bună-i otrava, o nebunie,/ poetul nostru plescăie, scrie/ forțînd nemurirea,// bună-i otrava,/ somnoroasă-i octava,// zbang, se deschid izvoarele zilei/ în deșertul deșertului filei..." (Forțînd nemurirea). Dificultatea adaptării e, repetăm, o trăsătură de căpetenie, însă nu una neapărat diferențială. Nota particulară a poetului în discuție o
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
Segal, cu micul și uitatul său Love story, asemenea lui... Goethe, ajunge la inima epocii. Pentru o dată, criticul comparatist este și descoperitor ori cel puțin produce ipoteze care dau de gândit. Personajul lui E. Ionescu, cel care, spune criticul, citește plescăind din buze (introduc aici o rectificare: în Englezește fără profesor, el ia masa cu consoarta și tace doar plescăind din buze...) fusese făcut deja de Jerome K. Jerome, în Trei pe două biciclete, unde manualul bilingv de conversație este citit
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
este și descoperitor ori cel puțin produce ipoteze care dau de gândit. Personajul lui E. Ionescu, cel care, spune criticul, citește plescăind din buze (introduc aici o rectificare: în Englezește fără profesor, el ia masa cu consoarta și tace doar plescăind din buze...) fusese făcut deja de Jerome K. Jerome, în Trei pe două biciclete, unde manualul bilingv de conversație este citit, firește, umoristic. Poate și mai neașteptat e faptul că un reflector al conștiinței este un adept al particularului și
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni aburesc/ pe tăblii de mahon lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă-i împunge dracul în coaste. șuiera/ pe lînga urechi o ghiulea, o sudalma/ plescăind că o palmă pe ceafa aproapelui/ și ăla se apără slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
ultima lui prietenă, Marty, este Eva. Acesta este, desigur, un vis pe care îl are Alex. Dimineața devreme, lumină blândă verzuie, ciripit intens de păsărele. Alex și Marty se trezesc unul în brațele celuilalt. Alex cască cu poftă după care plescăie din buze. ALEX: Zavtrak. MARTY: Ce e aia zavtrak? ALEX: Ce să fie? Un cuvânt ca toate cuvintele. Adică primul lucru pe care îl mănânci după ce nu mai tragi un spatceamnic. MARTY: Spatceamnic? ALEX: Uite. (Mimează exagerat cum doarme.) MARTY
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
Ia-mi și paltonul să zac). Ocupîndu-se de făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate clinic (căci cele ale sufletului n-ar mai conta): „Păsările se tîrau spre ceva/ mă înconjura un plescăit din frînturi// în virtutea unui mecanism/ din obraz țîșnea un lichid// deasupra capului nu aveam ochi/ ar fi trebuit să respire// drumul se încrucișa/ în mlaștina din mijlocul rănii// mă mulțumeam cu morții/ pe care îi desenam// o fericire deasupra genunchilor
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
un periplu american, o țară care l-a primit mereu ca pe un star. Ceva din simpatia exuberantă față de Johnny a fost transferată, în lipsă, asupra noastră. La întoarcere, i-am povestit cu lux de amănunte. Dădea din cap și plescăia de plăcere, exersînd o nouă compoziție pe fulare, nu pe clapele pianului, ca să nu-și deranjeze vecinii. Sînt barosan, ce, acum ai aflat?" Nu, Johnny. Am învățat să ascult jazz-ul ca să învăț să-l ascult și să-l înțeleg
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]