1,866 matches
-
mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și lujerii de viță-de-vie, și cădem și ne ridicăm din nou, dar râdem ca apucații, ca demenții, și curând obosim și ne trântim pe pământul uscat. E fierbinte pământul și pe noi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ce-ți spun. Nu te împotrivi. Am observat că ascunde ceva în mâna stângă. M-a îmbrâncit spre pădure. De cum am ajuns la umbra copacilor, m-a trântit la pământ, pe iarbă. Am încercat să mă ridic, dar m-a plesnit peste față. M-a durut. Am simțit cum mâinile lui urcă pe sub tricoul meu. Dintr-o singură mișcare, mi l-a ridicat peste cap, apoi a început să mă sărute violent pe sâni. Aproape că-i mușca. Îmi era clar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
voile, ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau nu-i vorbea deloc. Zile și nopți întregi deloc, nici o vorbă. Sta trează lângă ea, dospind ca teascurile de borhot, dând să-i plesnească doagele, dar nu-i spunea o vorbă, și când vorbea, rămânea trăsnită, auzind-o: Du-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă duc? Să te plimbi. Să mai vorbești cu cineva. Ce stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Irina era și mai frumoasă și era gagica lui. Cu ea puteai să discuți orice, știa să-și țină gura, sinceră și neprefăcută, cu toate că ochii i se deschideau galbeni-verzui, ca la mâțe. În miezul lor se vedeau semincioare de cicoare plesnind și ridicându-se ca niște parașute spre cer. Se-ndrăgostise de ea și-o iubea ca pe-o iadă scăpată-n primăvară, jucăușă-n șolduri și, din șolduri până-n umeri, roșcată ca o coadă de veveriță, ademenindu-l cu dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
războiul soacrei și nurorii, hărțuiala și pânda înverșunată. Când o vedea plecând, îi tresălta inima de bucurie. Poate se duce, și dusă rămâne. Poate are, poate-și găsește pe cineva! Atâta pagubă! Pagubă-n ciuperci! Cărare bătută! Când o vedea plesnind de sănătate și de voie bună, cu dinții ei care-ar fi putut sparge pietre de moară, ea, care nu putea mușca nici dintr-un măr și-i cădeau brațele de vlăguială, frumoasă ca soarele dimineții, sprâncenată și-ochioasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea de odihnită, să-i tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de cine știe ce-i umblă ei prin cap! Toma, săracu, poate-i în pământ, poate trag viermii din el sau e rănit pe undeva și sângeră și se perpelește și nu mai poate de dorul ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
întrebat. Nu le-am auzit întorcându-se. Au fost la bal as-noapte. Așa-i că da! Bine zici! se bătu peste frunte plutonierul. A fost chiolhan mare la Prefectură... Pentru o clipă, plutonierul amuți, aprins ca un curcan, gata să plesnească, apoi își reveni și se strâmbă caraghios, făcându-i pe toți să râdă. Da dumneata?! Ia fă-te-ncoa, mătușă! Unde mi te-ai pitit pân-acu? Spionezi, hai? Spionezi forța publică? Curăț podelele, domnu jandarm, se dezvinovăți bătrâna făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat soarta de mână, și-ncepu să tragă de ea. Domnu! Domnu! strigă, deși încă nu știa bine ce avea să-i spună și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
he! Noi nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi, dar nu făcu altceva decît să-și tragă o pleasna peste propria scăfîrlie. Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta Bărzăunul. Tu n-ai vorbit atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
În concluzie, pune mâna pe el și scutură-l bine, până faci numai pene și fulgi reali, de să crape toți scriitorii când or vedea un personaj atât de bine realizat, atât de natural, că ai putea să-l și plesnești când își bagă nasul în prea multe nimicuri, numai de dragul verosimilului și necesarului... Și, atenție! dacă acțiunea trenează, se plictisește cititorul, care, la rându-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de natural, că ai putea să-l și plesnești când își bagă nasul în prea multe nimicuri, numai de dragul verosimilului și necesarului... Și, atenție! dacă acțiunea trenează, se plictisește cititorul, care, la rându-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de real ca și eroul său. Că îl vezi, că nu îl vezi (pe scriitor), pe stradă sau la televizor, el există, încât poți dormi liniștit. Fiindcă cititorii au nevoie de liniște, nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
bea, care s-a lăsat, care urmărește avansarea cu orice preț, care-i „purtător de cuvânt”(„turnător” - nota autorului) care... Îi mai triasem, atât cât am putut și eu. Oricum, era bine! Și așa, dintr-o dată, Aprovizionarea! Bine m-au plesnit! Dar sarcinile nu se refuză! La treabă! - iată singura lozincă într-adevăr sfântă! Acum pot spune și un cuvânt cu miros de tămâie, că nu mai am „ateismul” pe cap... Am făcut destulă „muncă patriotică” pe post de propagandist. Sunt
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se întâmpla atunci când autorul devenea absent ori dus pe gânduri. Autorul băgă în sfârșit de seamă că cele două jumătăți se hărțuiau țba chiar ajunseseră să se pocnească și să se înghiontească și chiar să se înjure birjărește) și își plesni palmele cuprins de nerăbdare. — Dragii mei cititori - începu el sfătos -, m am gân dit să vă ofer un roman în care nu se petrece nimic. Autorul mai avea câteodată ieșiri nelalocul lor, însă, de data asta, cititorii nu părură prea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
iert, o să-mi scoată el pata de pe pantaloni, se pricepe, e croitor, i-am răspuns că fac ceva pe priceperea lui, dacă e idiot să stea dracului În banca lui, Însă el insista și i-am promis că o să l plesnesc dacă nu Încetează. — Hei, hei, a intervenit ea, ce te-a apucat, ești chiar atât de sălbatic? Omul și-a cerut scuze. Uite, sunteți chit... Nu mă interesează, i-am replicat, fac ceva pe „chitul“ lui, pe mine mă enervează
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu mustață, râzând, Îmbrăcat În blugi, adică „emancipat“, cum era la modă să te crezi. — Violeta și Matei. Păi, da, uitasem că și dragostea e universală, cea mai universală, că de-aia te Îndrăgostești, să devii și tu universal, să plesnești de fericire, conform tradiției, cu nuntă și dar, cu nași, cu familie. Că În iubire te angajezi ca la Întreprindere, să faci totul, după cum zice partidul, să sporești producția, să contribui la urcarea universului pe cele mai Înalte culmi de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai puteam să văd nimic, pentru că toate rădăcinile deja mă sufocau, mă înconjuraseră din toate părțile și se înnodaseră deasupra capului meu. Și atunci am țipat foarte tare și m-am zbătut deodată atât de puternic, încât toate rădăcinile au plesnit. Am văzut imediat că se uscaseră, că erau putrede și că eu le puteam rupe fără nici un efort, ca pe niște bețe de chibrit. Și deodată am devenit foarte calmă și foarte hotărâtă și am continuat să rup toate crengile
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o barmaniță nu e foarte dificil. Te duci la ea și îi spui, scanând-o ostentativ: — Ai mâini frumoase. Barmanițele folosesc mâinile mai mult decât fe meile normal constituite. Freacă zahăr brun, de pildă, cu un făcăleț de lemn, sau plesnesc frunze de mentă între palme ca să ți facă un mojito. Așa că dacă le spui că au mâini frumoase se înduioșează - și alea sunt. M-am dus direct la ea la bar și i-am spus: — Ai mâini frumoase. După care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
încă una de-asta și te duci înapoi să dormi singur în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi? Și-a plesnit palmele a exasperare. — Pe deasupra îți pierzi rapid umorul. Și-a trosnit falangele, contemplând efectul ofensivei. — Ești ca un copil. Un bébé... Aici s-a fandosit franțuzește, țuguind și strângând buzele: — Bébééé... M-a privit, brusc serioasă. — Tuturor bărbaților cu care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe un ritm cu cele douăsprezece măsuri ale blues-ului, însă à la tsigane: Si-am avut o parașutî, Vrea golanii să mi-o futî, Și prin față și prin dos-î, Cum le pare lor frumos-î... ...la care Gaspadin își plesni coapsele de încântare și, lucru nemaiauzit, îl întrebă pe Iulian dacă vrea să bea ceva. Apoi, fără să mai aștepte răspunsul, se îndreptă lipa-lipa spre un șevalet acoperit cu o față de masă mare și curată, pe care o smulse cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îl târî până în tindă, unde se apucă să-l spele. „Te-au prins zorile iar, maică“, bocea ea, pe când îi freca chipul. „De ce faci tu de-astea? Cum vrei să te mai îngroape mama o dată?“ Se opri brusc și își plesni palmele a mirare, apoi se repezi în prag și strigă spre curtea vecină: — Părinte! Părinte! Io-te, etnologu’! Terorism ospitalier — Terorismul ospitalier, mi-a gângurit Shaganè, e un fenomen pe care voi, occidentalii, îl înțelegeți total nepotrivit. Vorbe aruncate la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
gura. Aerul rece, sticlos, îi înfipse nenumărate ace în cavitatea bucală, cu satisfacția nedisimulată a unui torționar decis să experimenteze rapid noi metode, în compania unei victime neputincioase care nu putea decât să accepte, resemnată, supliciul. Pielea buzelor stătea să plesnească, iar el își închipui alarmat cum propria limbă devine instantaneu o bară mobilă ce lovește pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în care simțise primele frisoane, panica se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mine, până la exasperare. Nu m-am dus la nici o secție de poliție. Dar a venit el. Și a început iar să mă piseze cu tot felul de întrebări. Mă enervam ușor și eram violent. Abia mă abțineam să nu-i plesnesc una peste gură. Observasem că privirea lui era lipită de mica mea panoplie, în care așezasem două pistoale de-ale lui bunicu', din Primul Război Mondial, un pumnal, o sabie, o arbaletă... Am recurs atunci la o șmecherie, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
eu sunt băiat sincer și fără ascunzișuri, afla de la mine tot ce voia, fără ca eu să-mi dau seama că-mi pune anumite întrebări cu un scop precis. Mi-a propus o colaborare. Atunci, din nou, am vrut să-l plesnesc și am scăpat oferindu-i pumnalul. Și așa, încet-încet, panoplia mea s-a mutat la el. Nu mai aveam ce să-i dau. Mă urmărea continuu, știa tot ce fac, unde mă duc, cu cine mă întâlnesc, mă șantaja. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]