1,106 matches
-
Biblioteca Academiei, cum conținutul Memoriilor o dovedește prea bine. Fiecare din cele opt studii, intervenții ale acade-mi-cie-nilor, în ședințe, în ceva mai puțin de-un an (din iunie 1906 în aprilie 1907) ar merita - departe de ele stilul sec, ori plicticos (avantajele tinereții, pesemne...) - o discuție separată, după 100 de ani. Cum nu se poate face dintr-o dată, am rămas la prelegerea unui oaspete, l-am considera azi, Iorga, căruia istoria literară i-a rămas, se știe, violon d'Ingres. Prelegerile
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
mai răspicat contrare ca autorul ciclului În căutărea timpului pierdut: căci ori îți place, și atunci îl citești ca într-un ritual al adîncirii într-un deliciu livresc, ori nu-ți place deloc, și atunci îl treci în rîndul grafomanilor plicticoși; ori îl savurezi pe milimetru de proză degustîndu-l picătură cu picătură, ori îl decretezi drept un incorigibil tărăgănător care te sufocă cu interminabilele lui divagații. Și fiindcă Proust este un radical despicător al apelor în materie de gusturi literare, taberele
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
ale poeziei lipsite de har, găzduite acolo cu o lunatică generozitate. Nici editurile nu se lasă mai prejos, coborînd cu grație garda critică atunci cînd autorul își plătește cash satisfacția de-a se contempla între coperți. O pseudopoezie lălîie, mortal plicticoasă atunci cînd nu e involuntar comică, ne inundă. Să fi fost profet "veselul Alecsandri" cînd a decretat că "românul e născut poet"? Ne îndoim totuși că bardul de la Mircești trecea dincolo de o galanterie etnică, întrezărind puhoiul de texte poetizante care
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
pe cel ajuns tîrziu la literatură. Există la autorul nostru pornirea iritantă de a da mereu lecții, de a-l instrui pe cititor, de a-i împărtăși acestuia adevăruri științifice. Rezultatul este o mare cantitate de pagini indigeste, cu prelegeri plicticoase de istorie ori de economie politică, de platitudini asupra "progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
care s-a întâmplat să fii părtaș. Cu astfel de persoane îmi pierd răbdarea fulgerător, nu reușesc să-i mai ascult. Lucrul se vede imediat și, probabil, își imaginează că n-au succes pentru că nu m-au tămâiat destul. La fel de plicticoși sunt cei incapabili să-ți răspundă clar la o întrebare. Din acest motiv, una din schițele lui Caragiale ce trece drept genială mostră de literatură a absurdului (Căldură mare) mi se pare de-o perfectă stupiditate. Nu văd nimic amuzant
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
incasabile,/ afirmativ,/ acut că triumful,/ imediat că furia îmbrățișării,/ în fiecare stea a lui da/ crește ulcerul lui roșu,/ de obicei secretă cochilii, gheare, clești,/ ventuze, e activat de agresiuni lăuntrice,/ pe noi ne tratează drept niște victime/ mult prea plicticoase." (pag. 75) Prea puține din traumele transcrise aici sunt individuale. Problematică e lumea, nu imaginea acesteia radiografiata de ochii inflamați ai cutărui vizionar: După ce vorbim, un foc amestecat cu neguri/ și murmure se întoarce în noapte, închidem/ gură și degustam
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
și că trebuie cu orice preț să mă prezint la examen. Văzând că n-am încotro, m-am dus cu gândul că, oricum, am să pic. În program era Tennyson, In memoriam, un poem pe care nu-l terminase, extrem de plicticos, pe care-l citisem în diagonală. Nu prea știam ce să fac, nu prea aveam idei... Cioran avea obiceiul să citească tot soiul de biografii și mi-am amintit că-mi povestise la un moment dat o anecdotă despre Tennyson
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
gloriei. Adică pe drumul singurătății. Simt această absență de la datorie ca pe un abandon vinovat. E o eroare să-l lăsăm pe cel mai important scriitor român în viață pradă sictirului superior al condeierilor care se extaziază la cel mai plicticos făcător de fraze ce-și expune furunculii, dar se prefac a nu vedea proiectul copleșitor al operei lui Mircea Cărtărescu. Îmi place Cărtărescu pentru că e strălucitor în absolut fiecare din segmentele creației. Nicolae Manolescu, primul critic care a avut intuiția
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
exprime, folosesc cuvinte puține și uneori cu sensuri greșite, și se mândresc cu faptul că, știind puțin și împietriți fiind pe dinăuntru, au ajuns unde-au ajuns. La ce ne mai trebuie cărți, atunci când învățătura e un moft opțional și plicticos, care nu aduce nimic material? Ficțiunea este, în opinia mea, o modalitate de a-i salva pe oameni de la împietrirea pe dinăuntru și de la uniformizare. Este o exprimare pură a emoției umane, la fel precum orice alt tip de creație
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
poetiza acest eveniment). Fiind vorba de una din operile „clasice” ale literaturii românești, te interesează poate opinia unui cititor cu totul nevinovat, i.e.7 neinfectat de mitul acestui clasicism și fără atitudine față de scriitorul respectiv (nu citisem decât 2 capitole plicticoase din Pădurea spânz.). Mai întâi de toate, m’a uimit justețea, „maturitatea” ideologică progresistă la R., acum 25 de ani. Parcă e o carte scrisă abia eri și cu toate precauțiile și considerentele care constitue armătura unui romancier indigen de
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
o întâmplare că abia Iorga, care l-a scos din închisoare după Marele Război, a recunoscut în el un mare prozator, dar nu mai este una că, la reeditarea romanului Mara în anii 1930, Pompiliu Constantinescu îl considera în continuare plicticos și pedagogic. Consacrat definitiv de Călinescu în 1941, scriitorul ar fi fost mirat să afle, o jumătate de secol mai târziu, că o anchetă a unui jurnal literar îi va ignora romanul. E adevărat că ancheta se referea la romanele
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
luciditate care uimește, dar acesta îi aparține de drept, fiindcă aparține lumii în care trăiește. Și, dacă ar exista mai mulți asemenea lui, lumea ar fi un loc unde ai putea să trăiești în siguranță, fără să devină însă prea plicticoasă ca să mai merite să trăiești în ea.” (Chandler, 2006: 33-34) 1 Chandler, Raymond, Simpla artă a crimei. În românește de Alina Sârbu și Mădălina Monica Stancu, București: Fabulator, 2006. 2 Mandel, Jean-Jacques, „Les femmes de Corto” (publicat inițial în Max
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
re)nume false care au tulburat, și ele, destul ierarhia de valori a timpului. Istoricul literar preocupat de reevaluarea cîmpului cultural românesc din ultima jumătate a veacului trecut va trebui să reconsidere și acest segment atît de confuz încă; treabă plicticoasă, migăloasă, greu de făcut mai ales din cauza balastului care trebuie aruncat peste bord. Literatura pentru cei mici e un gen dificil; contează enorm subiectul, "mesajul", transparența lui, meșteșugul și, nu în ultimul rînd, comunicarea afectivă cu destinatarul unui text ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
proști decât oameni", iar la plecarea sa din lume, Voltaire avea să afirme completeze concluziv: "Și acum când plec, am să las lumea asta tot atât de proastă și de rea, pe cât am găsit-o când am venit într-însa." "Amară și plicticoasă este viața, și nimic altceva: și noroi este lumea... De acum, inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto à chi nasce il di natale. Lirica lui Eminescu este un vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a fructului. Mâncase în tăcere, până la ultima înghițitură, când maxilarele se descleștaseră cu greu și vocea ei șoptise, moale și fără culori, ultimele vorbe pe care le împărțeau, ea și rusul. — Foarte bun. Se iubiseră fără fasoane. În gesturi obișnuite, plicticoase, poate. Non-cinematografic. Și totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o ase menea grozăvie, dar parcă poți să știi și cu mașinăria asta complicată și cu reacții atât de inexplicabile ce o apucă și te trezești că nu te mai trezești... O oaie, două oi, trei oi, patru oi... Ce plicticos, să nu reușească el să adune mai multe patrupede de-astea. În fine, bune și patru decât deloc. Ar fi fost cumplit ca imaginea să se oprească la o pășune pustie. Nu tu cioban, nu tu oi, nu tu numărătoare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
noutate. Pe parcursul celor peste de ani de experiență În domeniu am avut ocazia să am sute, mii, chiar zeci de mii de comunicări și convorbiri cu Entități de lumină sau din lumea Întunericului, unele foarte interesante și utile, altele mai plicticoase și nu rareori false sau comunicări de intoxicare. Unele dintre ele au fost prezentate public de-a lungul anilor la mai multe posturi TV din România. Nu am fi Îndrăznit, așadar, să vă mai prezentăm o altă poveste despre ceva
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
trei ani, la denunțul unei soții amenințate care a tăcut de frica bărbatului asasin?! Va fi grandios... CHARLES: Spune-mi că nu! EMMA: Ce nu? CHARLES: Că ai glumit. Că o să spui adevărul. EMMA: Adevărul e că ești o secătură plicticoasă și te condamn la o viață agitată. O să te temi! Iar eu o să-ți refuz bomboanele insipide, iar ceaiul o să mi-l fac singură. Să nu pui în el vreo spurcăciune de praf. CHARLES: Emma, te mai rog o dată... Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
zici!? O piesă bună, totuși! EMMA: Nu mi-a plăcut deloc. Asta-i piesă? În piesele serioase mor toți. CHARLES: Sînt piese și piese... Ai vrea să fie toate la fel? Eu învăț din fiecare ceva, mereu altceva. EMMA: Ce plicticos ești! Din piese nu-i nimic de învățat. Cel mult cum să te răzbuni. CHARLES: Asta-i secundar. Totdeauna am fost uimit cum reții tu din teatru tot felul de mărunțișuri, dar nu ideea principală, morala. EMMA: De unde știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
învățat. Cel mult cum să te răzbuni. CHARLES: Asta-i secundar. Totdeauna am fost uimit cum reții tu din teatru tot felul de mărunțișuri, dar nu ideea principală, morala. EMMA: De unde știi că nu rețin exact ce-mi trebuie? Ce plicticos ești, Charles! Ți-o spun cu admirație, să știi. Cine crezi că ar avea puterea să vadă atîtea piese, să citească atîtea cărți, știind dinainte că va vedea în ea doar "morala", exact ce este mai enervant? Să citești ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sentiment straniu, de fantastic amestecat cu ironie. Simulînd încercarea de a fugi cu Ion în lume, Emma îl silește pe onorabilul Charles să-l ucidă pe nenorocit, apoi își amenință soțul că trădarea crimei: Adevărul e că ești o secătură plicticoasă și te condamn la o viață agitată. O să te temi", îi spune ea lui Charles. Vedeți, într-un fel, o secătură plicticoasă este și criticul silit să desprindă "învățămintele folositoare" dintr-un teatru pe care-l trăiesc cu atîta dezinvoltură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să-l ucidă pe nenorocit, apoi își amenință soțul că trădarea crimei: Adevărul e că ești o secătură plicticoasă și te condamn la o viață agitată. O să te temi", îi spune ea lui Charles. Vedeți, într-un fel, o secătură plicticoasă este și criticul silit să desprindă "învățămintele folositoare" dintr-un teatru pe care-l trăiesc cu atîta dezinvoltură și nesilite de nimeni (nici măcar de Horia Gârbea, comediantul) chiar personajele. E nevoie de atît de multe cuvinte pentru a explica faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
geul seducției subtile, posesoarea picioarelor strâmbe se uită spre el. Ghinionul ei. Mesajul a fost transmis din greșeală altui recipient. O vede pe femeie zâm bind derutată, o vede cum își mută privirea de la el, cum încearcă să continue conversația plicticoasă cu mustăciosul din fața ei. Dar e clar, picioarele strâmbe au căzut în plasă. Ia să vedem. Unu. Doi. Trei. Femeia îi aruncă din nou o privire fugitivă, ca să fie sigură că n-a visat. Nu, păpușă, n-ai visat. Sex-simbolul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bancă și mai nou,un iacht. Alin și Dorin vor rămâne prieteni.Iubesc teatrul,dar numai pe scenă. Augusta:Eu îl prefer pe Alin.E fermecător. Imi place teatrul în teatru. (Un voce dincolo de ușă:”O ce bătrâni nebuni și plicticoși!”.Intră Dorin) Dorin(face o plecăciune):”...nimic decât o fată-ncântătoare pe care o iubea grozav de tare!”. Augusta(venindu-i în întâmpinare): ”Hamlet,taci!” Monica(se oprește din împachetat):Dragul meu,Dorin.Îți anunț lovitura de teatru.Plec.Mă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
e. De aceea nu vreau să-l las să-mi scape printre degete. Mi-a mărturisit că e plin de inspirație când îi sunt alături. Nu, nu mai pot continua așa. Nu că-mi displac artiștii, dar nu mai suport plicticoșii care-și dau aere. Ce fel de om este mentorul lui Naoji? M-au trecut fiori. — Nu prea știu, însă la ce te poți aștepta de la un profesor de-al lui Naoji? Am auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]