780 matches
-
greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Știu că în perioada aceea, cam în jur de două săptămâni, a fost ceva în atmosferă, ceva ce scapă controlului terestru și care i-a făcut pe mulți să nu se simtă bine. Și eu am avut o stare de plictis, oboseală, somnolență, indiferență - nu știu să explic exact, știu doar că încă mai persistă, cu toate că au trecut câteva săptămâni bune. E adevărat, cu intensitate mai mică. Bine. Să explic acum de ce și în realitate: Visam, el era acolo așa cum l-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de reconstituiri în amintire. Manuela caută în oglindă “ mereu mai de aproape imaginile chipului ei, care purtau pe ele sufletul, și ale sufletului care-i alcătuiau chipul”. Eroina se încadreză în categoria femeilor cu imaginație tragică, torturată de calvarul închipuirii. Plictisul toamnei ploioase, monologurile mute exagerează fiorul de neant al trăirilor, Manuela eșuează într-un pesimism etic fără de ieșire, ea trebuie luată ca o figură rezumativă, repetată în alte destine, deci o preocupare constantă a autoarei care prin acest personaj laitmotiv
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ar fi acela. Dar, la drept vorbind, la ce bun persistența lor perenă? Ce ar însemna pentru univers, dar și pentru un om, a trăi indefinit în identitatea psihosomatică sub care s-a născut? Moartea nu apără omul de propriul plictis de sine (ennui, anoia, spleen) dacă ar trăi mii de ani în aceeași formulă de a fi ? Ca să nu mai punem întrebarea foarte banală: unde ar fi încăput toată omenirea de la începutul ciclurilor, ca de pildă cele opt straturi succesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poet al neliniștii moderne, Charles Baudelaire, și care a deschis un drum nou în lirica universală, este un adevărat compendiu de neliniști, de spaime, demascând nonvaloarea vieții, a dragostei, a gândului, a faptei. Cartea începe cu neliniștea de urât, de plictis, acest "monstru delicat", mai de neînfrânt decât "prostia, eroarea, păcatul sau zgârcenia" și continuă cu un evantai inepuizabil, din care amintim neliniștea căutării mereu a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zis, nu reușește s-o stabilească - scriitura dominată de izolare. ținut la distanță, cititorul nu prea se-ndeamnă să se implice într-o osteneală dominată de răceală, de complexitate excesivă sau de ermetism, care i se va părea producătoare de plictis. Mult prea cumințite de scriitură, afectele și reprezentările și-au pierdut din forță și, nemaifiind susceptibile să-l ademenească ori să-l dezguste pe cititor, nu vor reuși nici să-i mobilizeze în vreun fel atenția. Dimpotrivă, opera dominată de
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
vedere: "ținta la Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a reda o lecție de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un Ťinvestigatorť al nevăzutelor (s.a.) și nu al aparențelor (s.a.) nemilosului univers tentacular" (p. 27). Analiza lui Mircea Mihăieș nu ocolește nici zonele mai delicate ale creației lui Chandler
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
munții tremurau, - La vatra voastră venii cântecele să vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul: Pustiurile Canaanului, Nisipurile și curmalii fierbinții Palestine, Geamătul gutural al caravanelor arabe, Cedrul Libanului și plictisul anticilor zidari, Sfântul Ierusalim. Și groaznicul ceas: Prăbușirea și grohotul Sinaiului, Când în foc se despică de la fulgerul ceresc Și în fonta împovăraților nori Aspru, strunit, prin negură privea La trupul rătăcitului ce se covrigea-n nisip, Greul ochi al
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficțiunii crește vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în profunzime o mare tragedie în mod inconștient, toți fiind alienați de neputința de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputința de
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
în ce măsură aceste cărți, adorabile din perspectivă naratologică, dar în care, inevitabil, povestea trece pe planul al II-lea, pot fi citite ca romane pur și simplu? Pentru că, vorba unui personaj din Război ascuns, "în făpturile fără spirit, ca noi, zace plictisul (...) fiindcă sunt necreatoare și numai puterea creatoare împrăștie plictisul". Afirmație valabilă, chiar dacă, culmea ironiei - personajele din acest roman al lui Dan Perșa sunt spirit pur.
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
care, inevitabil, povestea trece pe planul al II-lea, pot fi citite ca romane pur și simplu? Pentru că, vorba unui personaj din Război ascuns, "în făpturile fără spirit, ca noi, zace plictisul (...) fiindcă sunt necreatoare și numai puterea creatoare împrăștie plictisul". Afirmație valabilă, chiar dacă, culmea ironiei - personajele din acest roman al lui Dan Perșa sunt spirit pur.
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut operelor celebre și cîte un minut întreg capodoperelor". Și atunci despre ce ar fi vorba? Turistul, e de părere poeta, urmărește o neimplicare în lumea sa habituală, o evadare echivalată cu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
fi „ajuns“ acolo unde, în realitate, nu îți mai pasă dacă trăiești sau mori. * Orice om ar trebui să își scrie testamentul spiritual la tinerețe, cu nerăbdarea revelației, pentru ca târziul să nu aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înzestrarea lui sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
un copac în pădure). Textul este emblematic pentru dispozițiile crepusculare ale poetului, atent la tot ce, în sine sau în juru-i, înseamnă amurg, sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora: "ascult cum se topește clipa" (Din turn); "sunată ora marelui plictis/ sunt doldora de-acum de toate/ tot ce a fost de zis/ s-a zis" (Sunată ora); "obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
plătit singur benzina spre București de două ori și a candidat în prezența unui competitor fost demisionar. Congresul PNL a fost o bătaie de joc, un fel de Congresul al XIV-lea al PNL. Strecurată între orgoliul lui Johannis și plictisul lui Antonescu de a conduce o țară, a venit combinația potrivită găsită de Traian Băsescu, între slăbiciune și vanitate, pentru a fabrica un cal troian, un congres prin care el a pătruns pe ușile deschise în singura cetate necucerită: Partidul
Marius Oprea și-a dat demisia din PNL by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81727_a_83052]
-
plătit singur benzina spre București de două ori și a candidat în prezența unui competitor fost demisionar. Congresul PNL a fost o bătaie de joc, un fel de Congresul al XIV-lea al PNL. Strecurată între orgoliul lui Johannis și plictisul lui Antonescu de a conduce o țară, a venit combinația potrivită găsită de Traian Băsescu, între slăbiciune și vanitate, pentru a fabrica un cal troian, un congres prin care el a pătruns pe ușile deschise în singura cetate necucerită: Partidul
Marius Oprea și-a dat demisia din PNL by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81726_a_83051]
-
Angelo Mitchievici Zilele acestea, zapînd de la un talk show la altul, de la un miting la altul, am înțeles ceva din plictisul marilor carnasiere care își fac rondul în fața zăbrelelor cuștii și de ce românul în mod special este un animal politic, nu și politicos. Tot într-una din aceste zile am revăzut un film vechi și Ťscandalosť la vremea lui, ca și
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
pildă, a dispărut complet din palmares fără să se rostească un cuvințel despre asta, este greu de îngurgitat. Am înțeles, însă, că ceva mai presus de breasla noastră a salvat seara Galei. Publicul. Publicul de la Sibiu. Spectatorii nesastisiți, necontaminați de plictis și dezinteres, care au cumpărat bilet și au venit la un spectacol-sărbătoare. Sinceri, deschiși, calzi, curioși, prețuind miracolul teatrului, bucurîndu-se cu adevărat că artiști importanți sînt în orașul lor. Deși nu am crezut nici o secundă în deplasarea Galei la Sibiu
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca și toată această situație neprevăzută. Patetismul lui Gogol
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
zi? Asta nu coastă? Și baltă pentru scăldătoarea dumnealui de unde să iau? Poate mă sfătuiești dumneata c-ar fi bine să-l leg c-o curelușă și să-l scot la promenada în fiecare dimineață, să nu se bolnăvească de plictis! Sigur, că altă treabă n-am! Ori poate să tocmesc pe cineva să-i poarte grijă dumnealui, gănsacului, pănă la toamnă, doar banii stau la mine grămezi-grămezi, și numai ce-mi bat capul cum să scap de dânșii. Foarte mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
judecătorului, înmânându-i acestuia un plic în interiorul căruia se afla declarația soțului Olgăi. Președintele deschise plicul, desfăcu declarația, o citi și o puse peste dosarul din fața sa, fără a face vreun comentariu. Avocatul Diaconescu urmări întreaga scenă cu un vădit plictis și schiță un gest prin care voia să dea de înțeles că aceste argumente sunt destul de superficiale și că instanța ar putea chiar să nu le consemneze. - Vreți să continuați, domnule avocat Mocanu? i se adresă judecătorul acestuia. - Desigur, domnule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cor un bună ziua abia receptat de cea al cărei birou era situat la șapte metri de la ușă. Aceasta le întrebă direct: - Care e problema voastră, ce doriți? Fetele își descriseră situația în detaliu, dar se citea pe chipul directoarei plictisul. Se vedea limpede, din crisparea feței ei, că o iritau toate aceste amănunte nesemnificative. - Abia ați făcut ochi și ați și venit cu pretenții!? Veți lucra unde ați fost repartizate! Hai, la treabă! La o așa primire și la un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mine a mirare, nu înainte de a mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să rup, poate încă pripit și dezorganizat, vălul alegoriei: Nu pot fi castelan, tovarășe contabil-șef, din moment ce mă aflu încă în așa-zisa mănăstire dominicană. Pentru a ajunge castelan, trebuia mai întâi să fiu părintele Dominic, sfetnic, mai apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de mișcare în interferență cu celelalte două. Deci toate mijloacele folosite sunt ingenioase, chiar dacă nu inedite, și materialul uman al corpurilor interpreților de calitate. Dezastrul pentru noi toți constă în conținut. Dincolo de ușoare tente de umor, dominantă este nota de plictis a celor doi interpreți, specifică ființelor complet goale pe dinăuntru, plictis care nu se poate umple cu câteva nuanțe senzuale pe care le implică relația lor, ci numai cu multă, abundentă violență. Isterizat de golul din ei și de cel
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]