2,329 matches
-
a numit a titre collectif „orele de literatură" o singură piesă de lego și să proclam că doar ea e stricată. Mai ales că, potrivit unei legi a fizicii, ceea ce te plictisește nu rămâne în memorie. Referitor însă la fenomenul plictiselii, îmi amintesc cu o destul de mare claritate un aforism al profesoarei noastre de română de care vorbesc: numai cei mediocri se plictisesc. Elitele mereu găsesc ceva, un artificiu intelectual, cu care să ocolească plictisul. Asta e... se pare că nu
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
nici nu-mi mai amintesc numele personajelor, atât mi s-au părut de insipide. De asemenea, profesorul sinolog Peter Kien din Orbirea lui Canetti sau protagonistul din Eu nu sunt Stiller de Max Frisch ar putea ocupa un podium al plictiselii, dar numai cu medalii de argint și de bronz (în orice ordine doriți). Oricât s-ar fi străduit autorii respectivelor lucrări să-și pună personajele în situații-limită care amintesc de Dostoievski și Kafka, cei doi eroi au rămas, cel puțin
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
burghezi simpatici, dar neinteresanți. Un fel de SpieBer, cum sunt numiți depreciativ în germană, sau Biedermanner. De ce am zis însă argint și bronz mai devreme? Pentru că am vrut să îi rezerv un loc special lui Der Konig der Langweiligkeit (Regele plictiselii): Ulrich, „omul fără însușiri" din romanul omonim al lui Robert Musil. Un personaj mai pasiv, mai depersonalizat, mai blazat de rutina vieții mai rar se întâlnește de la Oblomov încoace. Ce e drept, criza existențială se subînțelege, romanul este unul modern
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
din dreapta măcelarului este alb mîinile subțiri ale măcelarului sunt albe ca varul. măcelarul poartă, spre seară, la centură, bebeluși de oțel în loc de breloc. *** Neconsolate de pierderea unui anumit fel de a fi fetele-femei se aruncă în brațele deznădejdii, lenei și plictiselii și, în serile ude și adînci își vor păstra hymenul intact în cap și vor mesteca un vierme ce crește din ele și numai din ele și viermele va crește și-l vor mesteca pînă vor obosi de tot vor
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
de atîta răbdare și rezistență la uzură, cine iubește îndeajuns cartea ca să nu i se facă rău mîncînd o carte pe zi, cine ar putea să nu alunece în rutina care ar transforma o asemenea mică prezentare într-o mare plictiseală ? Spre surprinderea mea, tocmai atunci a apărut la PRO TV emisiunea Omul care aduce cartea și un șaman al fenomenelor culturale care a întrerupt seceta de cărți instalată de atîta vreme pe la toate posturile de televiziune: Dan C. Mihăilescu, the bookmaker
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri de plictiseală. Acum el crezuse că ea va deschide. Adunând fluturi aproape de miezul nopții și-a amintit de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și nici una pe adresa de la serviciu. "Cine-s astea?" Niște colege." " Da' ce-s gesturile astea! Dă-mi-le că-nchide la poștă!" "Ce colege? Care colege? Așa scrii tu la colege: Mare plictiseală aici. Abia aștept să te văd și... și... puncte-puncte, ai?! Nu ți-e rușine, porcule ce ești!? Cine-i asta: Mielușa Păsculescu?" îi reținusem perfect numele că abia trecuseră două săptămâni de la Paști. încercase, mizerabilul - Doamne iartă-mă! - să-mi
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
a resurselor sale, de a se realiza în fond ca nimeni altul”, de a fi fost „cel mai puțin balcanic”, de a nu fi avut „nici gustul, nici superstiția eșecului”, de a „ignora într-un grad inimaginabil seducția trândăviei, a plictiselii, a vidului și a remușcării”.
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Rosetti. Hotărît lucru, academicienii au organizat un complot împotriva mea! Din fericire, Iordan e mult mai blajin, ca moldovean ce se află. 29 martie 1953 [...] tracasarea necontenită din timpul săptămînii, ședințe, programe speciale, o bibliografie imensă și imposibil de parcurs, plictiseala care ridică toate inconvenientele la pătrat etc. Aluziilor din trecut la „ceva miez” șîn scrisoriț nu știu cum li s-ar putea riposta. Jurnal intim nu redactez, altminteri l-aș transcrie în epistole și ai vedea în fiecare zi același lucru: mă
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
cineva care nu poate fi ucis! Și aruncă, exasperată pistolul! Ce urmează, știm. Diavolul „cerșește” dragostea femeii, muritoarei, disperat. Ar putea-o f... pe loc, dar el e însetat de ceva încă neexperimentat, ceva care l-ar scoate, poate, din plictiseala, din urîtul acela ce-i macină nemirirea atotștiutoare. A auzit vorbindu-i-se de dragoste pe pămînt și iată, Dunia, refuză să-i explice această „noțiune”! Poate că dacă înțelegea mai tîrziu, după al treilea glonț ratat, i-ar fi
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
Și poate că de-abia atunci aș fi reînceput să scriu!! Dar dacă mă înșel? Dacă n-aș fi putut face nici cît am făcut? Ultima însemnare, într-un jurnal ținut la Dxxx este următoarea: 13-VIII-1975. Ploaie nocturnă. Dimineața închis. Plictiseala, greața de mine. Ce fac?” Azi se împlinesc exact cinci ani de la întrebarea mea. O repet. Ce fac? De fapt, dacă e să judecăm, tot e o „părăsire”, aceea că scriu înseamnă și „corespondența” mea către dumneavoastră. Desigur, aici riscul
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
nu aveam învățământ politic îmi petreceam duminicile cu Cornelia la tanti Marioara; mătușe-mi îi intrase în cap că viața mea la țară și naveta îmi dăunează, nu se gândea în mod expres la sănătate sau la oboseala excesivă sau la plictiseala drumurilor sau incongruența dintre firea cu care mă pedepsise soarta și funcția de director, (fie el „adjunct”), cu întreaga cohortă de compromisuri, responsabilități și umilințe ce o însoțește ci la situația duplicitară în care viețuiam, mă suspecta că în lipsa mea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Marcus în prefața noii sale cărți Jocul ca libertate, al cărei "public țintă" pare a fi tagma elevilor, studenților și profesorilor. Într-adevăr, atîta timp cît elevii vor fi învățați de mici că orele de clasă înseamnă constrîngere, osteneală și plictiseală, iar recreația joc și libertate, nu se pot aștepta progrese și performanțe școlare. Abia cînd jocul, cu componenta lui de libertate, pe care o subliniază cartea lui Solomon Marcus, va fi integrat în mod inteligent în învățămînt, elevii vor participa
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
bucureștene. Maestrul răspunse cu răceală și stînjeneală la aceste mărturisiri zgomotoase, neștiind cum să-l îndepărteze cît mai iute pe neprevăzutul personaj, care năvălise spre el. Eu stam nemișcată fiind martora unei situații la care Lovinescu răspundea cu o vădită plictiseală. Am aflat atunci că persoana zgomotoasă nu era altcineva decît scriitorul Victor Eftimiu. După aceste efuziuni zgomotoase Victor Eftimiu se retrase cu aceleași largi gesturi cu totul nepotrivite și cu pași mari se întoarse la convivii lui, cărora le împărtăși
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
ceea ce face el acum face pentru fani, pentru cei care îi știu toate poantele și toate replicile și totuși le savurează de fiecare dată când le văd; pentru un outsider că ține sau ca mine senzația de excludere și de plictiseală este perfect naturală... Îți mulțumesc pentru textul acesta, care mi-a mai redus din frustrarea pe care am simțit-o, exact cum descria cineva foarte bine mai sus, într-o sală plină cu provinciali mai mult sau mai putin complexați
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
românia e mai simplu să bârfești,să critici,să te delectezi, să fi deștept, toți blamam sistemul toți ne uităm la trecut la prezent la viitor.si uităm să ne trăim viețile din cauza problemelor și a oamenilor care ne combat plictiseală și scopurile reale ale vieții. Felicitări, Dragoș! Și drum bun! Dinescu: “Singurul rege pe care îl respectă Băsescu e Cioaba!” Asta spune totul! pe mine m-ai dezamăgit de data aceasta! Parcă ai fi în posesia adevărului absolut. Ori așa ceva
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
aparatul de aer condiționat. (Care odată s-a și stricat. Acum, din partea lui, n-are decât să se strice tot timpul...) Își amintea cu o duioșie necunoscută până atunci de lungile săptămâni cât a trebuit să meargă la serviciu, de plictiseala de acolo, de nenumăratele compromisuri pe care a fost nevoit să le facă fără încetare pentru a păstra o atmosferă cât de cât respirabilă printre niște șefi imbecili și niște colegi invidioși. Își aminti și de deplasările obositoare și inutile
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
o sută de ani de unde să știu că între emoțiile culturale ale unui trup și libertatea autoritară a creierului există - ce intimități? vreau să zic asta înseamnă să privești până la înălțimea capetelor descoperite împrumutat unei săli înguste partener pe măsură plictiseli imense cu care dovezile se felicită între ele poți astfel visa la arborele genealogic care anul acesta a dat încă trei versuri 1. despre faima necruțătoare care m-așteaptă la ușă de câte ori intru și ies dintr-o librărie 2. despre
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase și spaime, ascunzându-și încărcătura existențială sub ostentația nesemnificativității și derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, în fond, operă de exorcizare." Recitind scrierile lui Virgil
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
înaintea lui doar o pietricică simplă pentru ca primul nicolae tzone să cadă și concomitent șirul de nicolae tzone desenați pe înălțime să se risipească în spațiul orizontal complementar multiplicarea pe verticală este poate ca un cuțit de oțel în inima plictiselii este ca o sfidătoare coborîre în sus ca o disperată urcare în jos susul și josul înaltul și valea fiind altceva decît noțiunile din dex-ul cuviincios vizibil castrat sus e cuibul jos e somnul între cuib și somn sînt viața
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
aplicată și până acum: de ce Hegel nu s-a oprit și el pe la jumătatea muncii lui, din aceleași motive? De ce nu ne-am opri cu toții din scris, pe la pagina o sută, să zicem, stabilim noi prin convenție, invocând o bruscă plictiseală? Tot ce contează în fond e să ne plictisim înaintea cititorului. Important e să nu fim noi fraierii. Și-atunci mai bine mai repede decât mai târziu. Un roman mai scurt e a priori mai bun decât unul mai lung
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
dimineață de iulie. bastonul tatălui meu se plictisesc și morții? dacă putrezitul ar fi plicticos n-ar fi cimitirele pline. în micro doișpe simuleasa e tocmai bine așezat în centru ca un cinematograf între blocuri. astfel scade constant presiunea de plictiseală. cei cu balcoane spre simuleasa sunt răsfățați de soartă. carnea tânjește în apartamente oasele de la simuleasa n-au nevoie de nimeni. am văzut oasele tatălui meu. nu părea plictisit tata după paisprezece ani în noroi. nu părea să-i lipsească
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
avut brad ca o floare violetă, nu am avut brad ca un cui ruginit, nu am avut brad ca un dumnezeu de plumb nu am avut brad, precum calviția unei pere nu am avut brad, ca o piatră vomitând Eseu Plictiseala sau nemulțumirea ivite din literatură sunt cele mai cumplite, ca o ratare a sublimului, neștiindu-se de la bun început dacă avea cineva nevoie de ficțiune în mod absolut. Iubire și cutremur "Și vreau să-mi fac un ceai/ și stau
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
fie precaut în privința calificativelor cu care se împroașcă naratorul, de la maniac, nevropat până la amoral, teribilist-psihedelic. Important este că nu se ia în serios și are proprietatea termenilor, edificând în maniera sado-maso, ironic, persiflant, sarcastic. Dorind să se smulgă din captivitatea plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele ieșiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privința femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la moară maschiliștilor și strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
orice ar surveni în ea, datelor fixe de predare. Să-ți faci numărul (de revistă) într-o înlănțuire fără răgaz de citit și scris: abia terminată o cronică, trebuie să te gîndești la următoarea, nu e admisă nici o scuză, nici o plictiseală pentru a te opri puțin. Și de-ar fi doar atît, dar e indispensabil și un bun echilibru psihic, antrenat să reziste presiunilor, nemulțumirilor, hachițelor arogante ale celor despre care scrii. Se știe că autorii sînt lesne supărăcioși și gata
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]