5,084 matches
-
trei ore cred că s-a spus tot. De ce a plecat fata în Suedia, fata e frumoasă, ce diferență e între ei, prăjituri ca la mama acasă, se mănîncă în avion, serios, ce, mai are copii din altă căsătorie, vă plictisiți acolo, nu, nu, e minunat, nu m-aș mai întoarce, păi, și cu pensia ce faceți, să o ia statul, dar pantofii ăștia sînt din Suedia, sînt luați de fată, nu, sînt din Brăila, și doctorul ce a spus, e
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Al.Ș.: Este o confesiune impresionantă. Înțeleg, acum, ce înseamnă literatura pentru tine. Dar cititorul este nemilos. El nu ia în considerare speranțele sau iluziile pe care le investești în scris; pentru el contează numai rezultatul. Dacă o carte îl plictisește, nu se lasă înduioșat de eventualul devotament al autorului față de literatură, de sacrificiile pe care acesta le-a făcut ca să se dedice scrisului; aruncă pur și simplu cartea și ia din bibliotecă alta, mai atrăgătoare. Ce poți spune despre textele
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
va intitula Miserupismul românesc. Realizări, orientări, perspective, volumul doi, Huiduiala lui Ion Iliescu la }ebea, iar volumul trei Viața și opera sublocotenentului major 2) Dan Voiculescu pe vremea când era general. Îți spun: premiul Academiei mă așteaptă... Acest ins mă plictisește tocmai când, la televiziuni, rând pe rând, se anunță împerecheri oarecum bizare pentru nespecialiști, dar absolut necesare pentru ca o specie sau alta să poată supraviețui într-un habitat geografic unde lupta pentru existență și supremație ia forme din ce în ce mai evoluate și
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
de literatura lui și că țin să-l cunosc, așa că directorul mi-a ușurat întâlnirea în care urma să se stabilească în detaliu condițiile propriu-zise de colaborare. Spre dezamăgirea mea, am dat de un bărbat care a luat act puțin plictisit de admirația mea și s-a purtat nițel disprețuitor cu insignifiantul redactor. Mi-a precizat că, pentru a scrie romanul, are nevoie mai întâi de dulapuri dotate cu multiple sertare. Apoi de o mașină care să-l transporte pentru documentare
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
a vă fi de folos" (p. 189). Interesul reciproc scade cu timpul și Antioh renunță la însăși ideea de căsătorie: ,La tigroaică am încetat să mă mai gândesc" (p. 201), , Tigroaica nu mă mai interesează deloc" (p. 222), notează el plictisit în 1740 și în 1742, după opt sau după zece ani de absență de acasă. Pe măsură ce boala (pleurezia) îl apasă din ce în ce mai mult, dorința revenirii e tot mai acută. Opțiunea pentru singurătate, într-o casă la moșia lui, apare ca o
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
despre Dali; ceasurile lui moi mi se par superbe; Salvador, deși a jucat toată viața niște farse grotești, era țicnit de-a binelea. Știați că micul David picta cu sârg fondurile multor tablouri ale tatălui său, pentru că pe pictor îl plictisea să le coloreze? De pildă, vestitul plafon al Operei Garnier, alcătuit din panouri demontabile și pe care scriitorul îl compară, cu un haz ingenuu, cu un uriaș cașcaval de Meaux, sau cu o pizza tăiată în felii. Totuși, atunci când îi
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
a gîndi, și asta pe durata a cîtorva minute sau zeci de minute, după care, brusc, tot atît de brusc precum începuseși analiza temei, să întrerupi firul expunerii și să abandonezi problema, uneori chiar mărturisind fățiș că ,acum m-am plictisit" (p. 27)? Bizareria aceasta, izvorîtă dintr-un simț aparte grație căruia Dragomir simte cînd anume, în analiza unei teme, trebuie să se oprească este una din trăsăturile sale inconfundabile. O asemenea gîndire care se declanșează spontan, sub impresia înfrigurării pe
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
timorată (legarea de pat ca practică ,tare" e rizibilă), epicul sărac, lipsit de imaginație, în fine, discursul indirect, altfel bine scris, și scriitura cam monotonă fac din Pianista o ,bunicuță" a genului, un roman pe care îl citești mai degrabă plictisit și cu compasiune decît entuziast și scandalizat. O fi Pianista cel mai tradus și mai cunoscut roman al austriecei (romanul a fost premiat, iar filmul a triumfat la Cannes în 2001), dar Nobelul acordat scriitoarei în 2004 nu se datorează
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară fără iluzii, doar cu poveri. Trecute, ca sacoșele, dintr-o mînă în alta, sînt, pînă la urmă, un fel chiar agreabil de-a păcăli plictisul (și ce se vor mai plictisi, de prin '80 încolo, scriitorii...). Așa că lumea Letiției, răbdată cu o greu de înțeles, acum, indulgență de tinerețe (gen un loc tot se găsește, pentru fiecare...) nu e nici întunecată, nici sufocantă. Din ea pleacă (spre ce? spre unde?), la
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
geniu, nici pomeneală. De abia trece la geografie... Dascălii îmi tot spun că are capul plin de păsărele și e foarte obraznic, la fel ca maică-sa, dar aici, cel puțin, va avea mereu o slujbă onorabilă și... - Fortunato, mă plictisești. Chiar azi mă duc să mă întîlnesc cu Adunarea Directoare a colegiului San Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale în aceeași clasă cu întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar însemna să
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
scurt, - i-am strigat de sub fotoliul pe care se așezase - ce-o mai lățești așa, să fim scurți, domnule, scurți dă tot!... - Măi, al naibii mai ești - l-am auzit zicând de sub fotoliu - bine, trec la obiect, măcar că așa se plictisește lumea, domnule Valerică... ... Și luându-i vorba din gură am continuat la persoana a întâia: Astfel spusese, chiar astfel, domnul scriitor care credea că o face în bătaie de joc, dar pe mine, drept să spun, mă trecuse un fior
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
copiilor o fi fost tot un act de supremă propagandă. Filmul nu e lipsit de "burți" narative, dar, din punct de vedere istoric, accentul cade pe câteva situații care îi dau peliculei vortexuri dramatice care nu te lasă să te plictisești: faptul că Hitler se întoarce împotriva propriului popor sau acela că, deși rușii erau la minute distanță, poliția militară ucidea civili - germani! - după voie. Această epopee a violenței (că doar abundă în film, inclusiv crima împotriva minorilor familiei Goebbels) e
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
câte s-au rupt din noi o viață-ntreagă poți să vezi, imaginându-ți-le, cât de departe se-ntinde plapuma roasă a timpului: de-la-Rai-pân'-la-noi-și-înapoi. Am văzut noaptea, în centru, la capătul bulevardului Carol, un băiat, un aurolac, care, plictisindu-se, arunca cât putea el de departe un pietroi. Măsura în pași dacă l-a aruncat mai departe decât în celelalte dăți, dacă și-a bătut singur, ca orice adevărat atlet, recordul. Și iar ridica pietroiul și iar îl arunca
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
mă cheamă Șoarece,... Șoricel, cum doriți. Sunt un biet orfan și maică-mea spunea că așa o să-mi zică lumea până ce mă fac mare și bun de însurătoare. Vă rog să mă scuzați, mai spusesem, dar eram singur și mă plictisisem rău de tot, așa că mă gândisem să vă fac o vizită... Coana Ifighenia... Ifi... a râs, cu mâna la gură, ca o fată năzdrăvană și mi-a zis: ești băiat bun. - Fii liniștit, nu-ți fac nici un rău. Hai să
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
o chintesență atemporală a filmului noir pentru că, la capitolul mizanscenă, Orașul păcatului deține elemente (mașini, haine etc.) care merg de la anii '20 până în prezent. De vocabular nu mai vorbesc, femeile fiind numite ,dame". Oricum, dialogul s-ar putea să vă plictisească uneori, deși nu e lipsit de umor e cam... sec, uneori. Dar nici de dragul său, nici de dragul personajelor - care sunt valide doar datorită unei distribuții de mult mai mult de cinci ,stele" - fără profunzimi psihologice merită vizionată pelicula. Nu, avem
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
conflictul s-a epuizat, vezi Hiroshima Mon Amour, Muriel sau timpul unei reveniri plus Războiul s-a terminat (PS: dacă nu le-ai văzut deja, o vizită mai lungă la Cinematecă se cere recomandată). Regizorul pare însă să se fi plictisit de astfel de subiecte grele, dar nu și de experimentele cu convențiile genurilor. I-a trecut gravitatea și cheful de explorare a subconștientului (al lui sau al spectatorului), dar i-a rămas rigurozitatea formală in extremis. Cel puțin asta deduc
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
extremis. Cel puțin asta deduc eu din filmul Nu pe gură!. Nu mai vrea teatru filmat ca în Mélo, dar opereta îi surâde. Dar doar n-o s-o transpună într-un musical banal și sincopat, în care spectatorul să se plictisească de dialoguri artificiale și să aștepte plictisit următoarea melodie, doar doar l-o mai scoate din amorțeală. Dacă la asta vă așteptați, pelicula vă va dezamăgi. Dar mai ridicați ștacheta, și veți vedea ce poate un regizor supradotat să facă
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
că poate fi răscumpărat prin civismul imediat postdecembrist al fiului, entuziasm repede dezamorsat de climatul socio-politic viciat iremediabil. Plecarea din țară e singura soluție de "ieșire" dintr-un cerc istoric nociv. Proza nu e rea, dar politizarea clișeizantă a subiectului plictisește și transformă finalul într-un happy-end facil și previzibil. În Iugoslavia, mon amour un pictor cam mediocru protestează împotriva bombardamentelor forțelor NATO din Iugoslavia printr-un grafitti curajos lucrat pe zidul Centrului Cultural Francez. Bătrânul pictor va fi arestat și
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
în sine, pe durata derulării poemului. Autorul refuză postura orfică și își arată cu delectare instrumentele, ingredientele, rețeta, contînd pe solidaritatea culturală a unui lector avizat. Dar poezia nu poate vorbi la nesfîrșit despre ea însăși, fără riscul de a plictisi. Autoreferențialitatea, peste un anumit prag, duce la implozie; și poate că nu e o întîmplare că unul dintre cei mai consecvenți textualiști, Gheorghe Iova, se legitimează printr-un buletin de sterilitate. Inteligența lui Alexandru Mușina, cuantificabilă, îl duce nu către
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
sensul "a alunga": "dacă gagica (...) nu este sinceră cu tine crede-mă că nu te merită și dă-i eject" (singur.ro); eject se folosește și interjecțional, ca formulă de alungare de tipul "valea" "ușcheala": "și acu' eject că mă plictisești!" (onlinesport.ro). Alte două verbe utilizate de programele de computer și de sistemele din Internet și intrate în uzul familiar sînt a updata "a înnoi, a aduce la zi" (engl. update) și a upgrada "a crește, a (se) îmbunătăți" (engl.
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
convinge. Prozele lui nu istorisesc cine știe ce întâmplări deosebite, necum să vizeze vreo semnificație secundă, și nici nu propun vreo aventură scripturală, la nivel de stil sau de metadiscurs, suficientă sieși. Dumitru Ungureanu scrie ca mulți alți prozatori care nu te plictisesc, dar nici nu au prea multe de spus. Puținele lucruri care se întâmplă în prozele sale au respirație scurtă, sunt banale, dar nu în sensul unui banal recuperat și resemnificat, ci pur și simplu neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
Țoiu Mi-e greu să reproduc întocmai și din capul locului înjurătura plină de năduf a marelui nostru orator și om de drept, latinist de forță, gata să atingă 90, în legătură cu o situație... Voi prezenta faptele, pe scurt, ca să nu plictisesc. Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua, în care spiritualul caricaturist al gazetei semna pe prima pagină dialogul a doi bătrâni amărâți. El, interesându-se, febril: Habemus papa? (păpică, săracul). Ea, (săltând o tigaie nenorocită din care iese un fum negru
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
lui Pușkin din Basarabia, un bun prieten, N.S. Alexeev, îi scrie poetului despre "tumultul din Chișinău", inclusiv despre duelurile care continuau să aibă loc în oraș. "Scrie-mi, dragul meu, - îl ruga Pușkin, în 1830 - despre locurile acelea unde te plictisești, dar care au devenit scumpe închipuirii mele, despre malurile Bîcului, despre Ebreia... etc.".21 Cum era de așteptat, pînă la urmă, Pușkin a murit în urma unui duel cu motivații cețoase (Petersburg, 1837). Adversarul său a fost Georges Charles d'Antčs
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Oricum, nici Woolf, nici Potter nu cred în măsurătoarea unei adaptări în funcție de fidelitatea față de original. Regizoarea afirma într-un interviu că o ecranizare care se comportă ca un sclav față de roman, care încearcă să-i dea viață, e condamnată să plictisească spectatorul, cel puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate trăi de pe urma literaturii, pentru că, fiind un mediu sincretic, are la dispoziție nenumărate simboluri pentru emoții
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Ca în poezia lui Arghezi, Târlă, Isus coboară adesea incognito printre noi, plictisit de slava stătătoare și curios să vadă starea turmei. Dacă problema noastră, prin străduința vieții creștine, e cum să ajungem la cer, printre cei drepți, problema argheziană a lui Isus este cum să ajungă pe pământ, printre oameni, și să
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]