1,400 matches
-
mereu nevoie de asemenea îmbrățișări din partea mamei. Nu a înlocuit-o acea îmbrățișare, dar a fost atât de călduroasă și sinceră... Prezentarea a fost una frumoasă, prima dată am fost la un astfel de eveniment, unde nu m-am simțit plictisită. Nu m-am gândit că, la o prezentare de carte, pot fi atâția oameni interesanți. Nu știam că la o lansare de carte pot fi prezenți și muzicanți care cântau atât de frumos. Nu am știut că pot veni cunoscuți
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
o cheamă, unde nimeni înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă care, uite, stă să-și dea duhul chiar aici, unde ea, în sandale și fustă colorată, a intrat să și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care nu le înțelesesem și-și trântiseră uși care închise rămăseseră, liber, mai târziu, de ființa fratelui meu, de propriile mele șontâcăieli într-o viață despre care nu prea știu să-ți spun cum e (frumoasăciudatăabjectăînnebunitoare?), creșteam frumos, creșteam liber. Plictisit, Alexandre închide cartea. Cască. Se ridică din pat și se întoarce pe călcâie. Cam atât poate să facă în minuscula lui cameră de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu se văd, dar se ghicesc, după cum se lipește, molatec, stofa pe contururile rectangulare ale volu mului). Alexandre zâmbește. A învățat oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche de urechi discret
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
laringiană cu anestezie generală, puțin mai tare, vă rog, vorbiți în receptor, aveți o ușoară disfonie. Cuvintele din altă limbă. Eritroplazie tendință de confluare și cartilaj cricoid. Și din nou ce procedură? laringectomie supracricoidiană suprahioidiană. Vocea egală a medicului ușor plictisit, dar amabil, cu zâmbet profesional și bucata aia de poveste despre imposibilitatea păstrării segmentului fonator și da, o să montăm o sondă esofagiană după operație, da, e neapărată nevoie, altfel nu vă putem hrăni, am înțeles, mulțumesc, îmi cer scuze, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
câte unul din oamenii lui Musa fugea în toiul nopții, fugea cât mai departe de seraiul stăpânului celui tânăr, care mirosea a moarte. Musa nu părea să observe. Slăbise mult și se întunecase la față. Își pierduse gustul pentru plăceri. Plictisită, grecoaica lâncezea și ea, așteptând nașterea fiului ei și al stăpânului, al lui Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei, care iubea umbra unei creștine. 24. cu tine Eram mici. Pierduți într-o cameră cu pereți făcuți parcă din pagini și titluri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de energie și talent! Drept care se „racordează la realitate” cu și mai mult aplomb: „ - Tovarășa, mai dă-ne un Bacardi mare! Ai dracului cubanezii ăștia! Din ce-l fac, dom’le?” SFÂRȘITUL ARTISTULUI CONSACRAT Gestionara de la magazinul Gospodarul își pilește, plictisită, unghiile. Nici nu clipește la puternica detunătură cu care se închide ușa metalică. Desigur, o mână voluntară, de bărbat! Poa' să fie! Pe ea n-o impresionează. Poate pe altele... - Vă rog, zece borcane de câte zece litri! - Puneți atâtea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lui, pentru totdeauna, drumul în istorie. Legănându-se gânditor în șezlongul ce scârțâia din când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în sfârșit în zona curioasă a șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise pe cale orală sau anesteziate în cotloanele memoriei, s-a păstrat în mod cu totul neașteptat tocmai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fond, de ce nu ești acasă citind o carte, hrănindu-ți spiritul? Acum, că ai trecut prin încercările acestea, ești demn de atenția lui. Se cheamă că ai trecut examenul. Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca, Menu. Constați cu un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cinci de ani, să se înroleze. Și eu, prin natura meseriei, dacă mă înțelegeți... Mă mișcam cel mai dihai. De aceea, iată, urmând firul logic, am ajuns de-a dreptul în funcție înaltă la curte... Văzând însă că împăratul cască plictisit dezvelindu-și dantura care putea sta drept mărturie de netăgăduit că încă nu se inventaseră acele persoane odioase care, sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ar putea să cadă la drum de seară, momite de o plimbare prin culise. Dar ușile grele, de lemn masiv, rămân țepene la visările pompierului și, în loc să facă loc unei povești toride, lasă să se ițească barba netunsă a actorului plictisit. În urmă, ca și când ar fi fost trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap pleșuv, schimbul de tură ajuns cu câteva ore mai devreme. Capul pleșuv poartă în prelungire o sticlă pe care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă! Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
luase și el o pauză binemeritată după o cursă lungă prin traficul infernal al orașului și încercă să descopere ceva familiar în jurul ei pentru a-și da seama în ce colț de la periferia acestuia ajunsese. Blocurile cenușii o priveau mohorâte, plictisite și inabordabile. În fața scării unui bloc, o femeie în vârstă tulbura liniștea mormântală certând copiii care săpau sub fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o evite
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în oglindă. Era curioasă dacă era atent la ochii călătorilor, dacă le analiza privirea în călătoria spre noua aventură de care era responsabil. O nouă imagine avu efectul unui șoc pentru ea. Uitându-se pe fereastră văzu aceleași blocuri cenușii, plictisite, mohorâte care te țineau la distanță cu atitudinea lor rece, inabordabilă, la fel ca în visul ei. Doi copii săpau de zor în grădina din fața unui bloc. Lipsea doar femeia gălăgioasă, revoltată de lipsa de bune maniere a celor doi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
știu bine de ce un om serios în comportamentul său, care ocupă o poziție serioasă și care nu face și nici nu zice nimic care să iasă din termenii curenți și obișnuiți, suferă de o manie morbidă împotriva persoanelor grave și plictisite, ca și față de cei care nu ies niciodată din rolul lor și adoptă mereu o ținută severă. Se obișnuiește să se spună că omul grav este pe dedesupt un nătâng cu bonetă, dar nu este adevărat. Această manie a sa
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
terorizezi, eu mă refugiez în baie. Nu ies decît la meci. EMMA: Nu se poate vorbi cu tine. CHARLES: Ba da. Însă nu în felul în care vorbești tu. (Iese) EMMA (nervoasă, dă drumul la film, derulează înainte și înapoi plictisită, apoi închide; își toarnă ceva într-un pahar. Soneria; ea se duce și deschide; intră Electricianul, același cu Ion, Toreadorul și Mefisto): Ce doriți? ELECTRICIANUL: Sînteți doamna Bovary? EMMA: Eu sînt. ELECTRICIANUL: Ați reclamat o defecțiune la instalația de iluminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vizită.Am adus casete cu muzică de dans, flori,șampanie,pișcoturi și prăjituri. A consumat cu plăcere prăjiturile cu frișcă.Am ciocnit o cupă cu șampanie.Lecțiile de dans au debutat pe cele mai frumoase melodii.Pașii mei erau nesiguri.Plictisită de lipsa mea de talent coregrafic s-a prăbușit în fotoliu.Bosumflată nu-mi mai acorda atenție.Puful blond al feței m-a ispitit s-o mângâi pe obraz.Mi-a prins mâna,m-a tras spre ea .I-am
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
adusesem realitatea cu mine, cum să creadă așa ceva?, au spus că imaginația a fost mult prea bogată - nu este asta o tâmpenie? -, expoziția n-a avut succes, am vândut în pierdere câteva tablouri, ca să nu plec cu mâna goală, unor plictisiți care achiziționează picturi cu speranța intimă că artistul respectiv va da ortul popii înaintea lor, iar ei vor deveni miliardari și vor trăi ca belferii, pe vreo insulă personală. O mână care ține între degete o pensulă subțire se agită
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
altfel - au vărsat pe podele câteva picături amărâte de whisky, iar apoi au revenit indiferenți la propriile vieți. Faptul că nimeni nu se putea reculege în fața mormintelor celor doi dispăruți a fost întâmpinat cu ridicări din umeri și cu priviri plictisite, fiindcă nu era pentru prima oară când unii sau alții dispăreau, pur și simplu, și nu se mai știa absolut nimic despre ei. Înecați în fluviu, cu picioarele introduse în lăzi umplute cu ciment, îngropați pe cine știe unde, existau tot felul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac / intră în orașul mic, salutate/ de cocoșul cu trîmbița spartă.// Huruie storuri de case bogate/ și mîini dolofane așează-n ferestre/ plăpumi azurii peste care/ cresc norii pernelor albe.// Frizerii stau în stradă plictisiți / încă înainte de începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu bidoane de lapte, / altele caută judecătoria de ocol / unde țăranii coboară / și intră în curte cu
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
fie prima zi a noii mele vieți. Familia mea stătea tăcută la masă și toți se uitau la mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus eu, dar știe să pupe minunat. Frații mei au afișat un aer plictisit, de parcă ar fi vrut să spună: Iar l-a apucat", mama a izbucnit într-un hohot de râs, iar tata a sărit în picioare ca înțepat de o insectă îngrozitoare și m-a fugărit până în camera mea. După ce am mai
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
și inferioritate ale mediului academic occidental - și cu osebire american - poate fi văzut și drept exemplu al căderii unei minți strălucite în capcana spiritului fals.) Le sunt însă recunoscător fiecăreia în parte (chiar și celor care m-au enervat sau plictisit) pentru că m-au ținut departe de lumea politică românească. Există, într-adevăr, viață și dincolo de ceea ce se întâmplă în guvern, în parlament, în articolele aservite olihgarhiei și în talk-show-urile antiprezidențiale. Ba chiar, dac-ar fi să mă iau după farsa
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
mică disensiune subliniată discret are rolul ei în film, ne oferă, de fapt, un personaj scindat, care ascunde ceva, scheletul din dulap abia întrezărit. Altfel, Mike Enslin este un fel de dezabuzat vînător de fantome, - de fantome de hîrtie -, cinic, plictisit, detașat, inteligent și profesionist. Printr-o carte poștală primește un pont interesant, după nopți senine petrecute în preajma stafiilor unor locuințe diverse, stafii care, din curtoazie, nu-și fac apariția. De la bun început, camera 1408 de la hotelul Dolphin din New York pare
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
vine rîndul, aud, ca un verdict, "peste un an!", "peste un an". Ce-o vrea să zică asta? Simplu. Dau și eu actele, ridicîndu-mă pe vîrfuri ca să nimeresc ghișeul și ca să izbutesc să văd, cît de cît, ceva din chipul plictisit, rece, dezagreabil prin atîta acumulare de impolitețe, al funcționarei. "Peste un an!". Peste un an ce?", întreb. "Aprobarea". Degeaba se alătura explicațiile mele celor de dinaintea mea și celor ce vor urma. Că cineva nu mai poate merge acum, nu-și
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
nu e om de rând;/ el este domnul țării românești". (p. 7) Între spectacolul tranziției românești și amintirile despre cărțile care i-au marcat viața, se întinde, ca o magmă, singurătatea autoarei. Ea privește, când cu o curiozitate amuzată, când plictisită, spectacolul străzii, își amintește titluri, personaje și întâmplări din cărțile care au fascinat-o în timp, dar, în mod paradoxal, această vânzoleală, uneori dezarticulată, nu face decât să-i potențeze propria singurătate, tentația de a se retrage în propriul sine
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]