272 matches
-
Articolele Autorului Am primit, în dar, o metaforă de la o cioara cu ciocul murdar, a luat-o în zbor, ca pe-o amforă, de pe birou, de la un vestit poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce și zboară, croncănind spre hambar
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > JOI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului JOI Prea scurt mi-a fost somnul de-aseară călătoria-n virtualul vortex XP m-a obosit și-acolo întâlnești tot pliscuri tot colți ascuțiți este timpul pauză să iau așadar îi voi concentra atenția asupra neglijatei - până-acum - doamne - și trag cu coada ochiului prin aide-mémoire - Vineri ce-a așteptat atât de răbdătoare să observ c-a sosit - poate-mi aduce
JOI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379217_a_380546]
-
plin de sictir îi face semn lui băiețică să-mi... Și, rumegîndu-și probabil ofuri vechi și picîndu-i numai bine ochelarii mei (de intelectual, nu?) începe să turuie: că eu am vrut să-nvăț, dar taică-miu mi-a dat peste plisc, da, că am vrut să fiu și eu domn, dar taică-miu... Și dă-i și dă-i, și-mi tot fulgeră ochelarii cu rîca lui neostoită, că eu... dar uite... bat cuie, de-mi sar plombele. Nu mai pot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ești ținut la curent cu găunoase conferințe de presă, îi vezi pe dubioșii lideri sindicali făcînd valuri în jurul lor, deschizi cotidianele și găsești același insuportabil, pînă la lehamite, stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și de a ne fi expuse pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina cu politețe de șambelan, reintrînd distins în cușcă. Și iar... mă, te mănînc! Dacă se-ntîmplă să mă nimeresc lîngă el, s-a dus dracului meciul. În schimb, mă aleg iarăși cu numărul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
195 Acestfel de putere i-a fost dată rătăcitoarei Singuratice: Stejarul descojit, Fagul cel cu lungi ramuri, dulcele Castan, Pinul, Blîndul Par, încruntatul Nuc, înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost, Nici nu as fi simțit înțepăturile dorinței, nici dorurile de-a trăi, Căci viața dragă-i e lui Los nenorocitul; înaripatele lui chinuri 205 Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
seamănă” cu chipul omului care se adăpostește În ea. De asemenea, obiectele casnice suportă o doză marcantă de umanizare. Până și denumirile părților vaselor din casă stau mărturie pentru rata Înaltă de antropomorfism: vasul poate avea cap, gură, buză, cioc, plisc, ureche, gât, pântece, picior, fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lăsat visătoare capul pe spate pe umărul lui DELFIN, care o sărută ) {EminescuOpVIII 283} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții[lor]... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe cea din comunicatul de presă. O știu, fiindcă eu am scris-o. — Danny tocmai Îmi spunea că e extrem de aproape de clipa cînd ne va arăta designul final! Îi zic lui Eric, rugîndu-mă lui Dumnezeu ca Danny să-și țină pliscul. Nu-i așa că-i extraordinar? Chiar dacă, deocamdată, nu ne poate spune cu exactitate data la care se va Întîmpla acest lucru... — Domnule Kovitz! O fată la vreo douăzeci de ani, cu cizme verzi și o haină foarte stranie, făcută dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte teroarea inconsistenței pe măsură ce simțurile cresc alarmant: ochii se deschid, unul câte unul, din talpă, din degete etc. Apar păsările, într-o imagine emblematică a înlănțuirii: „Fluviu de păsări înfipte / cu pliscurile una-ntr-alta”, și îngerii cu lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei priviri care
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
această poezie? 5. Dați titluri celor patru tablouri de poezie 6. Identifică și analizează verbele: “Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lui lungi, trupul se legăna. Din când în când își udă pliscul. Uneori se oprește și se uită ispititor în fundul apei.” (Emil Gârleanu Mărinimie) s-a sculat = verb, exprimă o acțiune, persoana a III-a, numărul singular, timpul trecut. 7. Verbul “a fi” îl întâlnești și cu formele: sunt, ești, este, suntem
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
reliefeze, sub diverse măști, aspecte din viața oamenilor, satirizând defectele acestora. Dintre fabulele sale amintim : ,,Greierele și furnica’’, ,,Corbul și vulpea’’, ,,Vulpea și barza’’, ,,Iepurele și broasca țestoasă’’, etc. Corbul și vulpea Maestrul Corb, pe-o creangă, mulțumit zăbovea, În plisc cu o gustoasă, rotundă cașcavea. Adulmecând, Jupânul Vulpoi, de îmbietoarea mireasmă adus, Îi ținu de sub copacul înalt, pe loc, acest discurs : Bună ziua, Maestre. Ce bine arătați ! Ce frumos îmi păreți ! Ce elegant vă purtați ! Dacă, fără să vă mint, graiul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
fi la fel de minunat ca straiul, Ați fi, pe drept cuvânt și de bună seamă, În aceste mândre păduri, cea mai de vază persoană. Corbul, de meșteșugitele vorbe amețit, Vru frumosul glas să și-l arate în dulce ciripit. Deschise mare pliscul, gata să-nceapă gala, Dar vai, prada-i căzu fără să-și deie seama! Vulpoiul șiret pe dată o-nșfăcă Și spre sărmanul corb în acest fel cuvântă: Dragul meu domn, Înțelept e să-nveți, fără-ndoială, Că toți cei
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
disks It will infiltrate your chips Yes, It’s Cloner! It will stick to you like glue It will modify ram too Send in, the Cloner! În traducere liberă, ar însemna: „Îți va ocupa toate discurile, Procesoarelor le va închide pliscurile Da, ăsta-i Cloner! Se va lipi de tine scai Și-ți face RAM-ul putregai. Semnează, Cloner!” Deși era un virus veritabil, Elk Cloner nu a fost catalogat astfel, întrucât termenul nu intrase încă în uz. Aceasta, însă, s-
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și numele; ea fusese bătută în mijlocul Anzilor, în acel climat egal, care nu cunoaște toamna. Literele gravate pe dublon înconjurau trei piscuri andine - unul cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile și zilele se rostogoleau mai departe; sicriul prefăcut în colac de salvare se legăna
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numai că urma să-l mai văd o dată înainte de a muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei, voi din arboradă, nu slăbiți din ochi ambarcațiunile! Observați cu atenție balena! Hei! Ia alungați-l pe șoimul ăla, uite cum își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare, apoi căzu chiar lîngă mine. Agățat de sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia Rahila, cea veșnic rătăcitoare: întorcîndu-se din drum ca să-și caute copiii pierduți, găsea încă un orfan. GLOSAR
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic la școală Pachiței mele ? Gâsculeasa hohoti gros : - Domnișoara Pak, fa ! - Ptiu, bătu-i-ar ! făcu cu obidă Soltana „Dar asta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nimic. Măi, comedie ! S-a lăsat mama atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
înălțau una câte una. Departe de aceste păsări obișnuite, lebedele înotau în tihnă în larg. Din când în când, în timp ce înotau își scuturau gâturile lungi și apoi și le cufundau în apă. Iar când își scoteau capetele după aceea, în pliscurile lor galbene sclipea câte un peștișor argintiu. Când oboseau să înoate, își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]