1,463 matches
-
locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
va zbura, ca un ionescian pieton al aerului, ce e... Cartea lansată cu șart, cu proiecții - Ionesco În loja teatrului, obosit și mirat;, imprimări - Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol și recital de pian, Într-o după amiază ploioasă, În ceainăria Sage, din Iași, se numește Spectacolul poeziei În teatrul lui Eugene Ionesco. Firul ei roșu ar fi continuarea poeziei marelui scriitor, În dra maturgia sa. Teză cvasi-inedită, care interesează. Și e scri să cu talent, cu adecvare la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cenușă,, , titlu de carte care se potrivește zilei de luni. Marți se potrivește ,,Sânge și zori,,. Îmi șterg fața cu ghemotocuri de iarbă pe care le smulg din peluza de vizavi. Când l-au târât În celulă, era o zi ploioasă de septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu mașina neagră prăfuită și prost Întreținută, printre dune de nisip și ziduri albe, hieratice. Era un vis care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mână de fier, și disciplina lecturii. Îi călcaseră pragul scriitori, academicieni, studenți, elevi, politicieni din vechiul regim, preoți, profesori, prinți și prințese care ajunseseră la munca de jos, chiar și cocote. Când a murit, era Într-un aprilie rece și ploios, În care mugurii Încă nu-și dezlipiseră frunzulițele. A fost găsit dimineața, de bătrânul prieten șahist, căzut Înăuntru, lângă prag. Se trezise și, după ce descuiase ușa , pentru a mătura ca de obicei porțiunea de trotuar din fața anticariatului, a suferit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună în pericol siguranța familiei sale „în caz că vor veni zile ploioase“. „Alex“, îmi explica el, „omul trebuie să aibă o umbrelă sub care să se adăpostească într-o zi ploioasă. Nu-ți lași nevasta și copilu-n ploaie fără umbrelă!“ Și, deși la cei cinci-șase anișori ai mei, spusele lui mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună în pericol siguranța familiei sale „în caz că vor veni zile ploioase“. „Alex“, îmi explica el, „omul trebuie să aibă o umbrelă sub care să se adăpostească într-o zi ploioasă. Nu-ți lași nevasta și copilu-n ploaie fără umbrelă!“ Și, deși la cei cinci-șase anișori ai mei, spusele lui mi se păreau pline de miez, ba chiar mișcătoare, discursul lui despre zilele ploioase nu era întotdeauna la fel de bine primit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care să se adăpostească într-o zi ploioasă. Nu-ți lași nevasta și copilu-n ploaie fără umbrelă!“ Și, deși la cei cinci-șase anișori ai mei, spusele lui mi se păreau pline de miez, ba chiar mișcătoare, discursul lui despre zilele ploioase nu era întotdeauna la fel de bine primit și de polonezii cu caș la gură, de irlandezii violenți și de negrii analfabeți care populau districtul nevoiaș ce-i fusese repartizat spre sondare de către „Cea Mai Binevoitoare Instituție Financiară a Americii“. Prin mahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din nimic! La ce cazne îl supun pe un șvarțer ca să-i stoarcă ipoteca pe-o casă! Omul are nevoie de ceea ce taică-meu numea o umbrelă pentru vreme ploioasă - și ar trebui să-i vezi pe porcii ăia cum îl mai terorizează! Și vreau să zic că-s porci adevărați, meseriași! Cine crezi că a convins băncile să înceapă recrutarea de negri și portoricani pentru slujbele din orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
timp de aproape un an de zile, am tot încercat pe jumătate s-o fac pierdută... Ce cărți aș mai fi scris în cazul ăsta? Oare n-aș mai fi scris nici o carte? Să ne-nchipuim că în seara aceea ploioasă de la Chicago, aș fi rămas acasă și aș fi mâncat fasole în loc să ajung să cred că mi se încredințase misiunea de a scrie o operă de-o viață, după cum am și făcut, de a îndeplini misiunea ce-mi fusese criptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea. „Din rațiuni de ordin juridic, a trebuit să modific unele dintre faptele prezentate în această carte.“ Cu aceste cuvinte începe prefața la Operațiunea Shylock, publicată în 1993 - și tot cu ele a luat sfârșit ceea ce începuse într-o seară ploioasă, la Chicago, cu vreo treizeci și șapte de ani în urmă. În sfârșit, liber. Sau probabil că asta aș fi tentat să cred dacă aș lua totul de la capăt, ori aș fi mort. Philip Roth martie 1994 LIPSĂ XEROX POSTFAȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei curse maritale fără destinație precisă: „Te deranjează dacă urc la bord în seara asta?“ sau „Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pușiță, nu mai fi trist, n-ai făcut nimic, a trecut, a trecut, nimic despre plăcintele cu mere, despre pufarinele, mentosanele, dropsurile și siropul pe care mi le-a oferit, culmea!, ca să mă îmbuneze, nimic, absolut nimic despre acea după-amiază ploioasă. Nu, m-am hotărât: cel mai bine ar fi să vă povestesc despre Bogdan și cu asta, basta, fie ce-o fi, îmi trece sau nu-mi trece, gata, punct, pentru că deja simt că v-am încărcat prea mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Înarmat cu un pămătuf din pene de curcan, și ștergea praful În dreapta, ștergea praful În stînga, fredonînd sau fluierînd Încetișor. Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
magazin jumătate drogherie, jumătate prăvălie de covoare peste drum, numit Drugs and Rugs. Conform ziarului Globe, În unele zile demolarea era iminentă, În altele era În stadiu de proiect, iar În altele era gata să Înceapă. Probabil că În zilele ploioase, cînd nu erau clienți, amenințarea plutea În aer de zece ori mai grea, fiindcă În acele zile cele trei capete chele se bălăbăneau grav În jurul biroului lui Norman de dedesubtul Balonului, Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și-și vedea mai departe de ale lui. Și Încă mai erau și zile bune, deși nici una dintre acestea nu se compara cu zilele de altădată. Chiar și În cele mai bune zile aveam foarte puțini clienți, și În zilele ploioase Norman nici măcar nu se obosea să scoată din debara pămătuful de praf. Din cînd În cînd, surprindeam cîte un client suflînd praful de pe cărți Înainte de a le deschide, Însă el părea să nu remarce niciodată. Își vedea de treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cel dement. Eu - sau el sau Fred Astaire, nu contează - Își pierduse un picior luptînd pentru Comuna din Paris. Ani de durere și de absint Îl/mă/ne smintiseră. În scena din visul meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de a visa, care m-ar Îndreptăți să fac nazuri, am totuși toate cele patru picioare bine Înfipte În pămînt și, dacă trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Pentru a putea pleca În această călătorie aveam nevoie de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i se face rușine că e om. Asta era o idee nouă pentru mine. Am ajuns să-mi placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore. Uneori, fierbea niște orez pe post de garnitură și, alteori, cînd nu stăteam prea bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
puțin. De fapt, îmi este frică. Mi-e frică să merg acasă, unde ar putea suna telefonul sau soneria, ar putea bate la ușă. De-aia stau aici, în siguranță. De frică. În urmă cu patru ani, într-o seară ploioasă ca acum, mă întorceam de la mare cu mașina. O luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol în care erai obligat să crezi, altfel riscai să nu mai plouă niciodată, iar vitele să moară, așa cum se mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fata croitoresei și-au plătit-o dup-aia să tacă, dar trecem peste detalii. Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
clipă. Drumul de țară pe care se putea ajunge, mergând spre nord, la Mako (iar apoi luând‑o un pic mai spre nord‑est, chiar la Budapesta), era În acea perioadă a anului ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]