232 matches
-
se întinde pe o suprafață de 34.881 de hectare, incluzând rezervația naturală Mlaștina de la Iaz. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Plopișului (unitate de relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
Iaz. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Plopișului (unitate de relief a Apusenilor, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali). Structura Munților Plopiș se evidențiază prin suprafețele netezite (ce imprimă reliefului aspectul unei câmpii suspendate) și cele câteva măguri (Dealurile Silvaniei, Dealul Măgura, Măgura Chilioarei) fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj. Din acest sistem făcea parte și , ridicată pe dealul numit „Plai”, la poalele Munților Plopiș, nu departe de satul Sub Cetate. Cetatea a fost construită cu scopul de a apăra regiunea sud-vestică dinspre direcția Nușfalău - Zăuan - Ip. Edificarea ei a fost favorizată de existență posibilității de construire pe vârful dealului Plai, care este mărginit în
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
zonele de agrement de o frumusețe excepțională: Valea Boiului, unde se află și Cascadă Boiului, Valea Bratcutei, devenită un minisat de vacanță, Lunca Crisului Repede, cu posibilități de camping, pescuit, înot, dealurile Damisului, Poiana Damis, iar la nord în munții Plopișului, vârful Măgura cu Mănăstirea Sf. Ioan Iacob, calcarele cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului. Pentru cei ce doresc să poposească pe aceste plaiuri, oferta este deosebită: pe E60 se află Complexul turistic Piatră Craiului, cu mai multe
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
răchitișurile" (ocupă mici suprafețe, sunt formate din specii de sălcii-arbuști - Salix cinerea, S.viminalis, S.triandra, S.purpurea); "sălcișurile" (ocupă 455,6 ha, în arboret predomină Salix alba cu puțin amestec de S.fragilis,Populus alba, P.canescens, Ulmus laevis); "plopișurile" (ocupă 1081,6 ha; reprezintă o formă de tranziție de la sălcișuri la ștejărișuri de luncă, cele mai multe arboreturi sunt de plop alb - Populus alba,se întâlnește plop negru - Populus nigra și multe suprafețe de plop canadian plantate); "ștejărișurile" (ocupă suprafața de1471
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
un sat în comuna Crasna din județul Sălaj, Transilvania, România. "Marin" este un sat din comuna Crasna, județul Sălaj. Din punct de vedere geografic este situat în depresiunea Silvaniei, la distanțe aproximativ egale de Măgura Șimleului, Munții Meseșului și Munții Plopișului. Are un relief colinar, format din culmi deluroase despărțite de Pârâul Marin. Altitudinea Marinului variază între 288 și 392 metri, iar suprafața totală a satului este de 1241,14 hectare. Ca întreg județul Sălaj, Marinul se încadrează în sectorul de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Sălajului. O mare de verdeață, aer proaspăt și înmiresmat, oameni harnici și generoși, o combinație fericită de tradiție și modernitate, un loc binecuvântat. Marinul este situat în Depresiunea Silvaniei, la distanțe aproximativ egale de Măgura Șimleului, Munții Meseșului și Munții Plopișului. Are un relief colinar, format din culmi deluroase despărțite de pârâul Marin. Satul este amplasat pe două dealuri, unul cu expoziție nordică, iar celălalt cu expoziție sudică. Cei doi versanți sunt uniți printr-o coastă de deal, situată în partea
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip peisagistic și forestier) situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Sâg. Aria naturală cu o suprafață de 13,43 ha este situată în partea sud-estică Munților Plopișului, în extremitatea sud-vestică a județului Sălaj, în Țară Silvaniei (zona de contact a Crișanei cu Transilvania) pe teritoriul sud-vestic al satului Tușa, aproape de limita de granița cu județul Cluj. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
Cluj. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"). Aceasta se află în apropierea zonei de contact al Munților Plopișului cu Munții Meseș (în apropierea izvoarelor Barcăului) și se suprapune sitului de importanță comunitară Tușa - Barcău. Arealul reprezintă o zonă naturală constituită pe șisturi cristaline acoperite cu conglomerate (gresii, argile și nisipuri), ce include un sector de pădure (făgete pure
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
de Vest, străbate orașele Huedin și Ciucea, județul Cluj, Aleșd și Oradea, județul Bihor și se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei. Parcurge un defileu cu sectoare de chei, peșteri și abrupturi stâncoase între localitățile Huedin și Vadu Crișului (Munții Plopiș și Pădurea Craiului). Împreună cu râurile Crișul Alb și Crișul Negru formează cele trei Crișuri, cele mai importante râuri din regiunea Crișana. Numele provine din forma latină atestată "Crisola", care la rândul său poate proveni fie din adjectivul grecesc Χρισός : „aurit
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
apele de pe versantul vestic al Vlădesei în condițiile unei umidități deosebit de bogate (800 - 1200 l/m2) ne putem face o imagine asupra potențialului hidroenergetic. Crișul Repede părăsește Depresiunea Ciucea - Negreni la Bucea, unde râul pătrunde în defileul format între masivul Plopișului pe dreapta și Culmea Scomset - Dealul Mare din stânga. Imediat în aval de defileu, Crișul Repede primește cel de-al doilea afluent important Iadul, cu o lungime de 46 km. Imediat după obârșie, Iadul intră în depresiunea de la Stâna de Vale
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
două reședințe de județ. Amplasată de o parte și de cealaltă a râului Crișul Repede, cu casele înșiruite în luncă sau împrăștiate pe pantele mai domoale ce coboară la nord de Vârful Vlădeasa și la sud de Munții Meseș și Plopiș, comuna este în mare parte răsfirată, fiind formată din satele: Negreni, Bucea și Prelucele. Pe lângă acestea, mai are 33 de crânguri sau cătune. Clasificarea după fizionomie: sate de tip adunate pe vale cu aureolă de risipire pe versanți. Suprafața este
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
33 de crânguri sau cătune. Clasificarea după fizionomie: sate de tip adunate pe vale cu aureolă de risipire pe versanți. Suprafața este de 6.562 ha (65,62 kmp). Comuna este amplasată între Muntii Vlădeasa (sudul văii Crișului Repede), Munții Plopiș și Meseș (la nordul aceleiași văi) și se învecinează cu: comuna Ciucea (județul Cluj), comuna Sig (județul Sălaj), comunele Bratca și Bulz (județul Bihor). Trăsătura carateristică a cadrului natural, în care este situată comuna Negreni, o constituie predominanța reliefului deluros
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
mai multe măguri separate, ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate. Acestea sunt: Dealul Vlesinului de peste 900 m. altitudine, între râul Crișul Repede și valea Poicu; "Mogoșul" de pește 950 m. limitat la nord de valea "Ponița"; Munții Plopiș, pe partea de culme a acestora, cu o altitudine între 750 și 800 m. ce se întinde până la valea "Ragu" și "Culmea Osoiului" cu prelungire până în valea Ortelecului. Altitudinea maximă a Meseșului este de 996 m. în Măgura Priei, scăzând
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
de vie. Astfel, toponimul "silva", care a condus apoi spre numele de Zalău și Sălaj, s-a format ca și multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele. Onufrie Vințeler presupune că la originea toponimului Zalău stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zalău s-
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
km. Pe parcursul său străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest cu localitățile mai importante Suplacu de Barcău, Marghita și Berettyóújfalu. Râul Barcău se formează dintr-o serie de izvoare situate în Piemontul Oșteana la limita dintre Munții Mezeș și Munții Plopiș. Majoritatea prezentărilor turistice ale zonei, identifică izvoarele Barcăului în două izbucuri: "Izbucul Mare" și "Izbucul Mic". Această desemnare este improprie. Izbucul Mare alimentează de fapt, Valea Măgurii care se varsă în Toplița. Debitele din Izbucul Mic se varsă în râul
Râul Barcău, Criș () [Corola-website/Science/298718_a_300047]
-
Regiunea este situată între râurile Mureș, Someș, Tisa și culmile Munților Apuseni. A făcut parte parțial din Partium. Partea de vest (Körösalföld) aparține Ungariei. Principalele unități de relief din România sunt Câmpia Aradului, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului, Munții Bihor, Munții Zarandului și Munții Codru-Moma. Altitudine maximă: vf. Bihorul (Cucurbata Mare) 1849 m, vf. Budeasa 1790 m, vf. Cârligați 1693 m. Principalele cursuri de apă: Crișul Negru, Crișul Repede, Barcău. Principalele lacuri: Pețea (carstic și
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
Gălăuțaș (în maghiară: "Galócás") este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Dealu Armanului, Gălăuțaș (reședința), Gălăuțaș-Pârău, Nuțeni, Plopiș, Preluca, Toleșeni și Zăpodea. Situată pe cursul superior al râului Mureș, la o altitudine de 650 - 700 m, înconjurată de Munții Giurgelului și Gurghiului, localitatea Gălăuțaș a fost atestată documentar în anul 1768. Iernile sunt deosebit de geroase; pășunile și fânețele
Comuna Gălăuțaș, Harghita () [Corola-website/Science/310543_a_311872]
-
credincioși care în prealabil se anunțau unii pe alții. Înainte de slujba părintele îi mărturisea pe participanți pentru ca roadele să fie mai mari. A săvârșit în ascuns în afara liturghiilor, cununii, botezuri și masluri cu prețul libertății, în satele: Drighiu, Aleuș, Halmășd, Plopiș, Nușfalău, Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Valcău de Jos, Valcău de Sus, Boghiș, Ratovei, Marin, Crasna. Pe la începutul anului 1950 se predă de bunăvoie autorităților comuniste care au început să-l amenințe si să-l persecute pe Părintele Biluca
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
dimineața foarte devreme, sau noaptea ... îmi plăcea foarte mult să citesc eu "Apostolul"..., altfel tata era cantorul special ce-l însoțea oriunde pe părintele Ilie Borz. "Oriunde" de fapt însemna mai des la Badea Iuane în satul Marin, apoi în Plopiș unde se adunau surorile călugărițe din ordinul "Maica Domnului"...». Părintele a murit la închisoarea Aiud în anul 1954. Înainte a avut loc un proces, la Cluj, la care nici n-a fost citată familia Borz. În acest proces ar fi
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
Sâg (în maghiară: "Felsőszék") este o comună în județul Sălaj, Transilvania, România, formată din satele Fizeș, Mal, Sâg (reședința), Sârbi și Tușa. Comună Sâg este situată în partea sud-vestică a județului Sălaj, la contactul Munților Plopișului cu Depresiunea Silvaniei, respectiv cu Depresiunea Plopișului. Satele Fizeș și Sâg sun în partea de nord-vest acomunei, Mal în partea de est la intrare dinspre Bănișor până la granița cu județul Cluj, Sârbi este încadrat de satele Mal, Sâg și Tușa
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
maghiară: "Felsőszék") este o comună în județul Sălaj, Transilvania, România, formată din satele Fizeș, Mal, Sâg (reședința), Sârbi și Tușa. Comună Sâg este situată în partea sud-vestică a județului Sălaj, la contactul Munților Plopișului cu Depresiunea Silvaniei, respectiv cu Depresiunea Plopișului. Satele Fizeș și Sâg sun în partea de nord-vest acomunei, Mal în partea de est la intrare dinspre Bănișor până la granița cu județul Cluj, Sârbi este încadrat de satele Mal, Sâg și Tușa, având cel mai mic teritoriu și satul
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: și pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Biserica este situată în Țara Chioarului, pe valea Cavnicului și a fost construită între 1796-1798, din bârne asamblate în sistem „Blockbau”, ctitori fiind sătenii. Satul Plopiș s-a format pe malul stâng al râului Cavnic, într-o zonă colinară de pe versantul sudic al Munților Gutâi, pe malul opus al văii fiind satul Șurdești. Este menționat documentar pentru prima dată în 1583, drept una dintre localitățile din
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
Monumentelor Istorice. În 1981 pereții sunt spoiți (zugrăviți cu var). Ultima restaurare s-a făcut între anii 1990-1991, pe cheltuiala credincioșilor ortodocși din parohie. Având dimensiuni modeste: 17 m lungime, 7 m lățime și 47 de m înălțime, biserica din Plopiș se remarcă prin proporțiile sale bine echilibrate, ce o fac cunoscută ca una din cele mai închegate și unitare construcții religioase din Maramureș. Are plan dreptunghiular, cu pridvor pe vest și absida altarului poligonală. La interior, în naos, se remarcă
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
îi datorăm și pictura unor icoane, între care și cea de pe masa altarului. În sprijinul acestei afirmații vine inscripția aflată pe spatele icoanei de prestol, inscripție ce atestă paternitatea acesteia, respectiv că a fost pictată de Ștefan Zugravul. Biserica din Plopiș preia elemente arhitectonice ale bisericii din localitatea vecină, Șurdești. Identitatea formelor și a decorului a făcut ca cele două biserici să fie considerate ca realizate de același constructor, Ioan Macarie. Se remarcă prin eleganța siluetei, pusă în valoare de amplasamentul
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]