180 matches
-
fluența și naturalețea necesară pentru a nu părea forțată sau trasă de păr atunci cînd e citită și Întrun sens, și În celălalt. Iată un poem care este exemplar În acest sens: teatru-n ruină - pe perete În afiș actorii plouați Dan Norea Plouați poate fi Înțeles aici la propriu: actorii (imaginile lor de pe afiș) sînt plouați (uzi) realmente și, contaminîndu-se de prima imagine, teatru-n ruină, la figurat, sînt triști și amărîți pentru că teatrul lor e În ruină. Există aici
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
necesară pentru a nu părea forțată sau trasă de păr atunci cînd e citită și Întrun sens, și În celălalt. Iată un poem care este exemplar În acest sens: teatru-n ruină - pe perete În afiș actorii plouați Dan Norea Plouați poate fi Înțeles aici la propriu: actorii (imaginile lor de pe afiș) sînt plouați (uzi) realmente și, contaminîndu-se de prima imagine, teatru-n ruină, la figurat, sînt triști și amărîți pentru că teatrul lor e În ruină. Există aici o mică elipsă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi Întristate de dispariția ceasornicarului. În toate cazurile de mai sus este vorba de cuvinte polisemantice. Cele două sensuri derivă unul din altul sau din același cuvînt (din familie). Unul este sensul propriu și celălalt cel figurat. Din aspectul celui plouat, ud realmente, a derivat impresia că este trist, mîhnit; din a sluji a derivat slujba ca serviciu laic sau religios; din ceas (oră) ca etalon al timpului a derivat numele mecanismului care măsoară orele. Putem spune că e vorba de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
numele mecanismului care măsoară orele. Putem spune că e vorba de un cuvînt care Îngăduie o anume ambiguitate a sensului. Deși, mai curînd este vorba de două citiri, În două contexte diferite, unul al realității primare și unul alegoric: actorii plouați Întîmplător pe afiș sînt În plan secund abătuți dintr-un motiv mult mai important; șomerul se duce poate la slujbă să se roage pentru a-și găsi un serviciu; În orele triste de la Înmormîntarea ceasornicarului se resimte parcă și o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe Moir-Farquharson. — Serios? Insch părea gânditor. — Crezi că va-ncerca ceva? Un zâmbet se ivi pe fața inspectorului. — Să sperăm. Nu se zâmbea În camera de interogatoriu numărul trei. Era plină până la refuz cu inspectorul Insch, sergentul McRae, o agentă plouată și Duncan Nicholson. Casetele din unitatea de Înregistrare se Învârteau fără rost, becul roșu al camerei de filmat clipea În colțul camerei. Insch se aplecă Înainte și afișă genul de zâmbet pe care crocodilii Îl păstrează pentru antilopele africane. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fotografia cu spatele la el, astfel Încât să poată citi numele scris cu pix pe spatele ei. — Ia zi-mi, domnule Nicholson, cine e Luke Geddes? Nicholson Își trecu limba peste buze și privi nervos spre, oriunde dar nu spre ușă, spre agenta plouată, copilul de pe biciletă. — E una dintre micuțele tale victime, domnule Nicholson? Următorul pe lista de răpit, ucis și regulat? Nu? Dar ăsta - Insch scoase altă poză din plic, un băiețel blond În uniforma de la școală, plimbându-se singur pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Lacrimile porniră În jos pe fața lui Nicholson. Jur că n-am făcut nimic! După o jumătate de oră, inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
haios când i-am zis. N-am mai văzut niciodată pe cineva așa - cum dracu-i cuvântu-ăla?, ăla idiot de-l folosește el. Siderat. Așa era. Știam de câteva zile că tre’ să-i zic. Doar că arătase așa plouat c-am tot amânat. De fapt, e mereu supărat în ultima vreme, cum am zis și-nainte, da-n ultima vreme m-a cam - ce? - speriat, aș zice. Mai ales c-a plecat Crystal, am rămas io și mama contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Un importator de accesorii sexuale a dat faliment și eu Îl lichidez. Creditorii sunt o pereche de cumnați ultrareligioși. Imaginează-ți ce comedie. La ce-mi mai trebuie Jean Gabin? N-are importanță. Vino, dezbracă-te! Arăți ca o mâță plouată. Bea mai Întâi puțin scotch. Păcat că nu poți să te vezi. După aceea o să-ți aduc ceva de mâncare. Ce te-a făcut să te gândești azi la mine? —Articolul tău de vineri. Destul de bun. Poate un pic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să le tragem din căderea partidelor de stânga din Anglia și Scandinavia, de fapt, din Întreaga Europă. Spuse deodată, fără nici o legătură: —Uite, Nina. Referitor la alaltăieri seară. De fapt răsalaltăieri. Am dat buzna peste tine arătând ca un câine plouat, am vorbit numai prostii, am sărit pe tine, te-am jignit și am fugit fără nici o explicație. Acum Îmi e rușine. Nu știu ce gândești despre mine. Dar nu vreau să crezi că nu sunt atras de tine sau ceva În genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
patru ore ca să-l resetăm. Timp berechet. — Da. În sinea lui, Norman Încerca să-și dea seama dacă vor mai putea supraviețui Încă șaisprezece ore. Harry spuse: — Păi, fraților, asta e o veste grozavă! Ce-aveți de sunteți așa de plouați? — Mă Întrebam dacă vom reuși, spuse Norman. — Și de ce n-am reuși? — Pentru că Între timp Jerry ar putea Întreprinde ceva, spuse Beth. Norman simți o iritare bruscă la adresa ei. „Oare chiar nu-și dă seama că vorbindu-i lui Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apar și cîteva secvențe uluitoare, secvențele cu scaun. E un scaun așezat de cei doi Îndrăgostiți, Savage și Mary, undeva la mama dracului pe-un deal. Și scaunul ăsta nu apare oricînd, apare cînd vrea el, cînd se schimbă anotimpurile, plouat, nins, plin de flori, strălucind În soare, un scaun de nuiele, din recuzita lui Cehov, un scaun pe care nu stă nimeni, pentru că vîrsta aia s-a dus, odată cu prospețimea pielii, a sufletului, a voastră, stă singuratic pe deal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva petice de iarbă uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alianța de la Mazar Pașa. În fine, luni d. Brătianu apăru în fruntea unui nou cabinet, însemnat prin lipsa lui de însemnătate, un cabinet compus în două din trei părți din advocați mai mult sau mai puțin dibaci, dintre cari unii plouați ca din senin. în locul d-lui Cogălniceanu, singurul om de o inteligență estraordinară din cabinetul trecut, îl vedem pe d. Cîmpineanu, care până acuma n-a avut nicicând ocazia de a-și dovedi calitățile sale estraordinare, apoi vedem pe d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț, jilav șuiera pe străzi, echipajele își afundau roțile în noroi, trăpașii și gloabele tropăiau sonor, înfundându-și potcoavele prin bălți și lovind cu ele caldarâmul. Mulțimea posacă și plouată a pietonilor rătăcea pe trotuare. Nu lipseau nici bețivii. Vedeți aceste mezanine luminate? întrebă generalul. Aici locuiesc toți foștii mei camarazi, iar eu, cel mai merituos și mai prigonit dintre ei, merg pe jos spre Teatrul Mare, spre casa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nici eu nu cred, dar există dovezi. Fata-i nesupusă, fata-i fantastică, fata-i smintită. E o fată rea, rea, rea! De-o mie de ori o să repet că e rea! Acum toate mi-s ca Alexandra, curca aia plouată, însă pe asta am scăpat-o din frâu. Dar nici eu nu cred! Poate pentru că nu vreau să cred, adăugă ea ca pentru sine. De ce n-ai venit pe la noi? se răsuci ea din nou către prinț. În toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o proastă?“ Că nu era o proastă, trebuie s-o spunem, Lizaveta Prokofievna nu se îndoia câtuși de puțin: respecta extrem de mult modul cum judeca Adelaida Ivanovna și îi plăcea să se sfătuiască cu ea. Dar că-i o „curcă plouată“ - în privința asta nu mai încăpea îndoială: „e-atât de molâie, încât nici n-o poți face să se trezească! De altfel, nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de tot cu ele!“ Lizaveta Prokofievna avea un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
judeca Adelaida Ivanovna și îi plăcea să se sfătuiască cu ea. Dar că-i o „curcă plouată“ - în privința asta nu mai încăpea îndoială: „e-atât de molâie, încât nici n-o poți face să se trezească! De altfel, nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de tot cu ele!“ Lizaveta Prokofievna avea un fel de inexplicabilă simpatie compătimitoare pentru Alexandra Ivanovna, mai multă chiar decât pentru Aglaia, care era idolul ei. Și ieșirile pline de venin (prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
inexplicabilă simpatie compătimitoare pentru Alexandra Ivanovna, mai multă chiar decât pentru Aglaia, care era idolul ei. Și ieșirile pline de venin (prin care se manifestau, cel mai adesea, grija și simpatia ei de mamă), nodurile în papură, porecla de „curcă plouată“ nu reușeau decât s-o amuze pe Alexandra. Se ajungea până acolo că lucrurile cele mai de nimic o supărau teribil pe Lizaveta Prokofievna și o făceau să-și iasă din sărite. De pildă, Alexandrei Ivanovna îi plăcea să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a fost imediat relatat solemn Lizavetei Prokofievna de cele două surori, care râdeau cu hohote; dar mama lor s-a supărat foarte tare și a spus că toate trei sunt niște proaste. „Hm! E tare molâie, cu adevărat o «curcă plouată», nimic n-o mișcă, dar tânjește și câteodată se uită cu tristețe la mine! De ce-i amărâtă, de ce?“ Uneori îi punea această întrebare lui Ivan Feodorovici, după cum îi era obiceiul, isteric, amenințător, așteptând un răspuns rapid. Ivan Feodorovici făcea: „hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e tipică decadentismului de sfârșit de secol: "E târziu, de acum nu voi mai iubi decât rochiile de mătase și poeziile triste". Interioritatea muzicală, peisajele autumnale, parcurile desfrunzite, lumea rafinată sau vulgară, boema artistică, ființele rătăcite, melancolice, "străzi cu grădini plouate" iată teme și motive din panoplia simbolistă, transpuse în dicțiune lirică. În amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stropi cît de mari din căderea deșeu-poluare-ploaie, ploile calde în loc de viscol, Omul în logograma ioanică Dumnezeu-creație-om-păcat, Ilva Mică biserica în dreptul gării tinde să fie lege, mai frumoasă, mai spre munte, mai din creste! pantalonii burlăniți de prim-plan, filtru geamul plouat, rafalele pe tablă, personalul Bistrița Vatra Dornei ajuns și întrecut, rămîn acolo scriind, acceleratul Rodna Veche București Nord, pe Ilva cea mai de sus ținutul tunelelor, trece pe ninsoare, cîteva clipe întunericul, mi-e frică ce mă așteaptă, nu contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
meu crește, crește disperat de mult. Văzînd că pierde teren Victor încearcă marea cu degetul și strigă (în românește): Băi, lasă-ne măcar o sticlă și nouă. Ți-ai găsit să afli înțelegere la tînărul arab! Victor se întoarce cam plouat și comentează în surdină: Erau aburite. Ce-ar fi mers un păhărel! Chiar! Și mai zic că ăștia respectă Coranul! În plus habar n-au de limba română! A fost frumos la iarbă verde, dar parcă n-a fost cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rang. Câteva versuri intitulate de autoare: Excursia și câinele Am fost într-o excursie Și am ajuns într-un sat și ploua. Nu m-am dat jos din autocar, Dar priveam pe geam, da priveam. Și un câine slab și plouat Care tare mult m-a impresionat Se lupta acest câine... Să roadă o coajă de pâine. Dar acest câine în sus se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și pe mine. Dar acest câine s-a aplecat iar Să roadă coaja de pâine, Care de ploaie s-a mai înmuiat Și eu l-am privit cu mare durere Că nu aveam nimic de mâncare Să ajut acest câine, plouat și nemâncat. Cu lacrimi l-am privit și am plecat Cu gândul la acest câine nemâncat Care nici atât nu putea Să roadă o coajă de pâine. Ce păcat! Călina În anii trecuți a fost internată și Călina, de fiul ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]