444 matches
-
a fi creat Dumnezeu în natură: verdele copacilor, albul stâncilor, plumburiul cerului. Când soarele se ascunde între nori, dealurile din depărtare încep să-și arate contururile și stâncile își pierd din strălucire, dar albul lor contrastează și mai mult cu plumburiul cerului. În mare suprafețe strălucitoare alternează cu suprafețe întunecate precum cerul de deasupra. Marea este liniștită și glasul nu i se mai aude. O plimbare pe străzile orașului te ajută să îi cunoști aspectul preponderent tradițional din care nu lipsesc
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de gheață, spărgându-le de maluri, ducându-le la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți, soldați din trupele lui Nor Vânăt, în armuri plumburii. Cum zăriră trăsura Primăverii, se îndreptară cu viteză spre ea. Se repeziră ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în scăfârlii cu jeturi de raze, încât săreau scântei din capetele lor, în tunete asurzitoare. Se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
tunete asurzitoare. Se luară la trântă, se apucară de cămeșoaie, rupându-le în bucăți, se încolăceau, se răsuceau, iar în urma încleștării lor zburau prin tot cerul flendurile vineții sau alburii. Viteazul Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul zdrențăroșilor vineții, rostogolindu-i unul peste altul, de zburau armurile de pe ei. Aceștia, când se dezmeticiră, încă buimaci, o luară la fugă, lăsând în urma lor
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișcă metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. La sud-est este malul, iar vântul și valurile ne
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
împlinesc și, după aceea, cum crezi, iubită mamă ... mă simt atât de obosit, dar încă nu-mi întinde mâinile să te-nsoțesc. În zori de zi, pe scaun, priveam sau doar îmi închipuiam cum fulgii de zăpadă se strecurau din norii plumburii. Am închis ochii, am ațipit și am așteptat să mai văd măcar odată chipul drag al mamei? Mă întrebam de ce oare venise după atâta timp de dor și ce a vrut să însemne vizita ei nocturnă. Gândeam, deci încă mai
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
părea din creștet plecată privind vechile clădiri ale mănăstirii cu turnuri de veghe, cu bastioane străpunse de creneluri și ferestre, care străjuiau din toate părțile lăcașul sfânt, ridicat de Radu Vodă. Deasupra lanțului întreg de ziduri înalte, se vedeau turlele plumburii și cupola mare a turnului de clopotniță a bisericii. De-a lungul acestui râu, orașul se întindea de o parte și de alta cu hanuri vestite, cu case vechi din lemn sau paiantă dar și cu clădiri mari din piatră
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
veri”, „Mai sunt bărbați buni”, „Jurnal american”. Scriitoarea debutează în 1982, în revistă “Ramuri”, din Craiova, iar șase ani mai tarziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu. “Atunci am murit puțin...” « Noaptea acesta am avut un alt vis: Cerul era plumburiu și era aproape. Mă aflam în grădina casei copilăriei mele. Nu-mi simțeam picioarele, parcă erau amorțite și nu mă puteam mișcă din loc. Am rugat pe cineva, să sape în grădina și să scoată câteva flori, de câmp și
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
și o voi introduce în cea mai mare expoziție fotografică din lume. O să spun tuturor că tu ești fiul celor doi îndrăgostiți care dorm într-un tren din România. Te voi face celebru. Matei zâmbi și ridică ochii spre cerul plumburiu, dincolo de care bănuia că-l priveau chiar atunci proprii săi părinți: “Vă iubesc!”, șopti înduioșat. ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Fotografia / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristea
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CELEI CE NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult cum picuri mici răzbesc Din înalțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Atunci îmi amintesc de tine Și numele-ți șoptesc cu dor Și tainic gând se cuibărește-n mine Pentru acum și ieri și pentru viitor
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
ai purtat trufașă ... Când tu râdeai se lumina o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
de lume Să pot din nou să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fericită în ochii-ți dulci și visători Să mângâi părul tău și trupul Și gura să-ți sărut în zori ... Ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și nu pot ca să nu gândesc Că bine-ar fi să fii cu mine Să pot din nou
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
trăirii interioare a întâmplării. Crainica de altădată, Carmen Movileanu, face parte dintr-o galerie de femei care au contribuit esențial la atingerea unui scop demn de a fi luat în vedere odinioară, pe când emisiunile tv aveau un colorism atât de plumburiu încât să se asorteze cu tot spectrul cultural românesc de atunci. Puteai avea impresia unei uniformități turnate cu tiparul, în ce privește programul tv, dacă n-ar fi existat Carmen Movileanu și colegele sale cărora avem a le datora respectul și iubirea
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
TRĂDĂRI DE SINE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iubire neatinsă rugă nerostită forme netezite sfârcuri carbonizate femeie bărbat abundă în păcat avorturi sex calvar colapsuri definite erotism bizar umbre învăluiri plumburii pași ce devin ceață labirint ispită cedări plăceri utopice prin ritualuri sordide mâhnirii în amar trădări de sine învinuim destin. Referință Bibliografică: Trădări de sine / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 690, Anul II, 20 noiembrie 2012. Drepturi
TRĂDĂRI DE SINE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364803_a_366132]
-
pe cartea ce o aveam în mână, mi-a șoptit. - Da știu că v-ați ales de citit ceva pe măsură. Remarca ei m-a făcut să zăbovesc mai mult asupra copertei. O copertă lucitoare, neagră, pe care, parcă, norii plumburii se îngrămădesc să o ocupe în întregime. Două siluete, abia vizibile, un bărbat și o femeie ținându-se de mână se îndreptă hotărâți spre ei, iar misterul care îi învăluie te ademenește să îți dorești să le afli povestea cât
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC Trenul sosise la ora exactă. în Gară de Nord, nu se schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului cerșesc omături câmpuri goale scoase-n noiembrie la mezat reci vânturi suflă prin ocoale a sărăcie peste sat pe baltă trestii prohoade îi cântă toamnei ce-a trecut stoluri de ciori parcă-s iscoade prin plumburiul cer tăcut ici-colo fumuri peste case se-nnoadă șerpuind alene o perină de nor descoase fulgii ce cad mânați de lene smolita liotă croncănește cutreieră prin stufuri vânt neaua cu fumul se-mpletește în giulgiu alb peste pământ *** Ciclul "Iarna
PROHODUL TOAMNEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350130_a_351459]
-
mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de fum cu vreo șapte rotocoale țiguiate, pe spate. Îi plăcea să umble de unul singur și să apară unde nici nu te așteptai. Nimeni nu știa ce puteri are, până într-o zi când trecu pe la
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SEARA ULTIMEI NOPȚI Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA ULTIMEI NOPTI În asta seară am să-mi urlu în hohot durerea Și voi lăsa lacrimi plumburii și reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
cenușiu și negru iarăși stâncile-s puștii marea, se rupe de-antregul peste malurile puștii, toarnă ploaia cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând de sus în jos, croncăne păsări de noapte prin poduri părăsite cimitirele sunt toate plumburii și părăsite. dincolo ne-au rămas apele ne mai rătăcim prin gânduri să fabricăm vise, hoinărim perturbați de cascadele întunericului și ascultăm cântecul cucuvelei, e moartea dincolo, dincolo de noi sunt dorințele noastre, pe celalalt mal au rămas apele, însă noi
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CELEI CE NU MAI ESTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Privesc cum picuri năvălesc din înălțimea plumburie pe ramuri care se-oglindesc în geam, născând melancolie... Atunci îmi amintesc de tine și numele-ți șoptesc cu dor cât tainic gând ascuns în mine ar vrea să scape de zăvor... Tu îmi spuneai că-n toamna tristă se-
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
prezentă prin verdeață, desculță-n rouă, pe răcoare, superbu-ți trup purtând semeață... Zâmbind, tu luminai o cale și ape unda-și oglindeau în ochi de-agate și opale ce toate fetele-și doreau. Aud cum picuri mici izbesc din înălțimea plumburie și-ncerc cu drag să-mi amintesc doar clipele de bucurie... Și nu pot să-mi opresc suspine, iar mâna-mi tremură ciudat când gându-mi zboară către tine la viața-n doi cât ne-a fost dat... Nu mi-
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
de lume , să pot din nou să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fermecată în ochii-ți dulci și visători, să mângâi părul tău și trupul și gura să-ți sărut în zori! ... Ascult cum picuri mici răzbesc, din înălțimea plumburie, și despre tine îmi vorbesc din multa Cerului tărie... Și nu pot să-mi opresc suspine și nici nu vreau să nu gândesc că bine-ar fi să fii cu mine, să știi și-acum că te iubesc! Referință Bibliografică
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
most important time of my life. Everything else is to be derived from this.’ C. G Jung, The Red Book - Liber Novus, 1957 THE AGREEMENT Mi-a spus și am semnat ieșirea din vama unui surâs liniștitor, vacanța din pecetea plumburie de timp. He said to sign. Cum ne uităm acum în micul domeniu magnetizat al memoriei permanente cuvintele developau imaginea din bibliotecă. Acolo unde am semnat, where he said to sign, pe un ger cumplit, încet și substanțial incastrarea în
ARS POETICA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366367_a_367696]
-
cu pene de îngeri decapitați nu e pace pe pământ suntem niște vase cu fisuri prin care ni se scurge fericirea trebuie să renovăm totul totul de la reclame cu surogate la grădini visătoare nu vedeți cum tremură cerul printre norii plumburii cum răsună vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]