3,174 matches
-
Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
solicitat pentru ceva serios pentru simplul motiv că realitatea nu produsese cazul în care erau necesare calitățile lui. Așa se întîmplase cu el, de la definitivarea pe post pe care o datora unei conjuncturi fericite, pur și simplu nimerise bine, fără plutonierul ăla de jandarmi, Popianu, și fără ciudățenia firii prințului Pangratty, n-ar fi ajuns la nici un rezultat, darămite la unul atît de apreciat încît să-i asigure cooptarea definitivă în Serviciu. Iar de atunci, doar fleacuri, făcute pe jumătate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie." Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a pomeților, n-ai fi descoperit niciodată ce se afla în sufletul ei. "Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu vor de bunăvoie." Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a pomeților, n-ai fi descoperit niciodată ce se afla în sufletul ei. "Trebuie să le propunem să fie fericiți, domnule Popianu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este absolut necesară o alianță. O alianță între cel care poate stăpîni, a cunoaște înseamnă a stăpîni, nu-i așa?, care poate stăpîni împrejurările și cel care poate stăpîni împrejurimile." Era uluitoare, în cîteva secunde se schimbase și devenise din plutonier o filosoafă. Era bine că nu-și pusese mintea cu ea. De fapt K. F. era o viperă. O viperă și o înșelătoare. "Ei, ce spui domnule Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl rugase, nu numai cu vorba, dar și cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele de cartofi pe care le cumpăra doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii cu varză bogată În vitamina K din care se Înfruptau copiii plutonierului Baxan ca să nu le curgă sânge din nas. Să nu se mai bată, zicea doctorul Stoica. Da' nu se bat, dom' doctor, pe onoarea mea că nu se bat, se tânguia Baxan. Bine, bine, mormăia bătrânul pediatru. Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu columbar. Cu timpul ei, într-o curgere de miere. Fără telefon și fără televizor. Oh, sentimentul de pierzanie cînd mi se defectează televizorul și sentimentul de inutilitate, cînd mă las vînată de telecomandă! Se-ntîmplă în România: știriste contaminate de plutonierul Garcea (le aude o țară futuind cu gurițele-cireașă, cînd uită microfonul deschis); reporteri care procedează ca-n bancurile cu milițieni: îl trag pe accidentat din strada Edgar Quinet în Calea Victoriei, că nu știu cum se scrie (pentru procesul-verbal) primul nume de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu a suportat-o niciodată, care i-a pricinuit multe necazuri politice În viață și pe care maiorul Iftimie, de la raion, o adresa unui coleg a lui Victor, un produs de tip nou, ca și maiorul de altfel; unul ajuns plutonier major din pușcăriaș și altul devenit maior dintr-un țigan hoț și agresiv! Gata pentru azi! Pune mâna și te odihnește! Pe Valerică l-a nemulțumit sistarea orelor de „școală”, ba chiar credea că tatăl său era nemulțumit de el
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o să vă rupă gâtul ca la hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami voastră de derbedei? Mă, eu ca voi am fumat cu sutele. Știți cine sunt eu, mă? De unde, dracu, să știți? Ați auzit de tovarășul plutonier Catană? De redutabilul plutonier Catană, canaliilor?! Am slujit țara 30 de ani, 30 de ani am stat în umbra tovarășilor, iar voi, derbedeilor, încercați să mă otrăviți cu o ceașcă de ceai. La dracu cu politica asta de căcat! Statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca la hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami voastră de derbedei? Mă, eu ca voi am fumat cu sutele. Știți cine sunt eu, mă? De unde, dracu, să știți? Ați auzit de tovarășul plutonier Catană? De redutabilul plutonier Catană, canaliilor?! Am slujit țara 30 de ani, 30 de ani am stat în umbra tovarășilor, iar voi, derbedeilor, încercați să mă otrăviți cu o ceașcă de ceai. La dracu cu politica asta de căcat! Statul vă îmbracă, statul vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mereu același, ori din văgăuni de munte, lupii albi au fost, mai mult de o jumătate de ceas, stăpâni peste așezare. Vânătorii, câțiva, surprinși, nu au izbutit mare lucru. Soldații garnizoanei au intervenit prea târziu, iar jandarmii deloc, sărbătoreau ziua plutonierului, era de Sfântul Lazăr. Doar vreo zece sălbăticiuni au fost doborâte; valul a trecut și dacă târgul nu ar fi numărat cu șase locuitori mai puțin, totul ar fi rămas ca o poveste de iarnă. O iarnă pocită dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să afle de posibilitatea valorificării, agricultorul are timp să înjure savuros: băga-mi-aș genunchiul în vîjoiul cui știu eu. Ca și birjarii, militarii, mai ales gradele mici, înjură mult, desigur doar pe inferiori, dar fără sclipire. Excepție face un plutonier de la Brăescu care avertizează un soldat: mă bag în famelia mă-tii. Lumea interlopă și suburbană a lui Eugen Barbu nu înjură. Cînd e cazul, hoții și gunoierii se insultă ceremonios ca niște prelați. Ucenicul își exprimă disprețul cu vorbe
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Cristian Teodorescu Dorul de vinul bisericesc îl apropiase pe plutonierul rus Zaharîci de preotul Costăchel. Plutonierul, bătrîior, fusese și el preot la o biserică din Minsk, pe care Puterea Sovietelor o transformase în depozit cu încuviințarea și ajutorul celor mai înaintați membri ai clasei muncitoare. Zaharîci se răspopise singur și
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
Cristian Teodorescu Dorul de vinul bisericesc îl apropiase pe plutonierul rus Zaharîci de preotul Costăchel. Plutonierul, bătrîior, fusese și el preot la o biserică din Minsk, pe care Puterea Sovietelor o transformase în depozit cu încuviințarea și ajutorul celor mai înaintați membri ai clasei muncitoare. Zaharîci se răspopise singur și intrase în armată. Se scrisese despre
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
mai ceva ca de generali. Dacă-i murea pacientul sau dacă-i amputa piciorul fără să fie nevoie îl aștepta, în cel mai bun caz, un concediu activ pe termen nelimitat la vreo mină din Siberia. Dar cum de sănătatea plutonierului răspopit se interesa însuși Iosif Visarionovici, generalul care îl avea în subordine pe chirurg îl amenințase calm că îl va trimite în fața plutonului de execuție. Colonelul medic îi zgîndărea zilnic rana lui Zaharîci în vagonul spital, îi băga termometrul în
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
lui Zaharîci în vagonul spital, îi băga termometrul în fund o dată pe oră și îl mai chinuia și cu niște lipitori scîrboase pe care i le punea pe picior, să-i sugă sîngele bolnav. Cînd vagonul a ajuns în Medgidia, plutonierul a cerut să i se aducă uniforma. Chirurgul nici nu voia să audă. Zaharîci s-a dat jos din vagon numai în halat și în izmene. Era frig. Chirurgul a venit după el cu uniforma în brațe, să-l convingă
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
din vagon numai în halat și în izmene. Era frig. Chirurgul a venit după el cu uniforma în brațe, să-l convingă să se întoarcă în vagon, că doar nu era să se îmbrace de față cu lumea de pe peron. Plutonierul i-a povestit preotului cum și-a pus uniforma chiar acolo pe peron de frică să nu încapă din nou pe mîna sanitarilor din vagon și să-i facă ăia cu de-a sila vreo injecție de-a lor, să
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
cald, într-o farfurioară. Chirurgul colonel, care era cel mai mare în grad din încăpere, s-a strîmbat la comandirul local - era Zaharîci eroul! Și a cerut și el un pat în aceeași încăpere cu el, să-l poată îngriji. Plutonierul nu s-a opus, dar fără termometru și fără bisturiul cu care îi rîcîia rana, de n-o mai lăsa să-i treacă. A doua zi Zaharici a ieșit la plimbare, sontîc, șon-tîc. Ajunge în dreptul bisericii. Chirurgul, după el. Apostolul
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
fi îndulcit, avea aici, a constatat Zaharîci, în casa parohului, un gust parcă mai aspru decît cel al vinului catifelat pe care îl știa din biserica lui de la Minsk. Apoi l-a tot încercat în tăcere, pînă s-a amețit. Plutonierul l-a mai vizitat de două ori acasă pe parohul bisericii, pînă i s-a vindecat rana și a fost trimis în Germania să întărească spiritul ofensiv al Armatei Roșii. De-abia după ce s-a terminat războiul, părintele a povestit
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]