144 matches
-
nr. 188) reține atenția școală veche a cărei existența se poate atestă documentar încă din 1779. Actuala clădire ridicată în 1866, păstrează și clopotnița ce se află în acel loc. Căminul cultural (la nr. 379), odinioară han și stație de poștalion, găzduiește azi un mic muzeu cu numeroase piese, adunate de membrii cercului de istorie al școlii: materiale arheologice descoperite la Dealul Căprii, Schanzberg și Fântână turcului, etc. provenite dintr-o perioadă începând cu secolul al VI-lea î.e.n.; obiecte etnografice
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
cârciumă chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula. Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie. Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie. Primele documente scrise despre Palilula apar în secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, toate găsindu-se în arhivele
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
spre vindecare și urmașul său Matei Basarab. Pe la jumătatea secolului XIX doctorul Carol Davila recomandă împăratului Napoleon al III-lea, care suferea de o boală a ficatului, apa actualului izvor nr. 1 de la Căciulata. Apa era îmbuteliată și dusă cu poștalionul la Paris. De asemeni Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Căciulata. Datorită faimei apelor miraculoase stațiunea Călimănești nu a mai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
de proză scurtă contemporană” (București, 1981). După 1989, a publicat la revistele România literară, Luceafărul, Ramuri, Convorbiri literare, Tribuna, Dilema, 22, Cultura, Jurnalul național ș.a. În 2010, îi apare la Editura Karta Graphic din Ploiești, în îngrijirea lui Ioan Groșescu, „Poștalionul cu boi”, culegere de articole publicate după anul 2000 în revistele Cultura, Vatra, Jurnalul național . Relizează prefața la volumul ” Teatru” de I.L. Caragiale, editat de Jurnalul Național, București, 2010, prefața la „Fețele tăcerii” de Augustin Buzura, editat de Jurnalul Național
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
de avocatură, având șansa să ajungă avocat. Nu i-a plăcut însă această profesie și după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Schițe de Boz” (în ), Boz fiind pseudonimul său literar. Va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții. În acești ani publică primul său roman
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
să-și înscrie fiul la conservatorul de la Paris. În noiembrie 1833 Isaac a plecat cu fiii săi Jacob și Julius spre Paris. Primul nu avea decât paisprezece ani, cel de-al doilea optsprezece. După o călătorie de patru zile cu poștalionul, tatăl l-a înscris la conservator pe tânărul Jacob chiar în a doua zi după sosire. El i-a prezentat directorului acestei instituții, care era pe vremea aceea celebrul compozitor Luigi Cherubini (1760-1842), scrisori de recomandare care-l prezentau pe
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
călătoria de la Heidelberg la Berlin, din toamna anului 1945 i-a luat lui Scheffel trei săptămâni. Pornind la drum pe 20 septembrie, a parcurs o primă etapă pe jos, trecând prin Odenwald până la Würzburg. A urmat apoi o călătorie cu poștalionul până la Bamberg, iar de acolo un drum cu trenul până la Nürnberg. Cea mai mare parte a traseului Nürnberg - Bayreuth - Jena a parcurs-o mergând pe jos. Scheffel a poposit pentru câteva zile la Jena oprit puțin, dar a făcut diferite
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Nürnberg. Cea mai mare parte a traseului Nürnberg - Bayreuth - Jena a parcurs-o mergând pe jos. Scheffel a poposit pentru câteva zile la Jena oprit puțin, dar a făcut diferite excursii în Turingia. De la Jena la Halle a mers cu poștalionul, continuându-și drumul cu trenul de la Halle la Berlin. În sfârșit, la 18 martie 1847, pe baza unor examene de istorie a dreptului roman, de drept canonic și de drept german susținute la Universitatea din Heidelberg, Joseph Sheffel a obținut
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
legi personale, a pus bazele unui sistem juridic, a preluat cunoștințele din știință, medicina și tehnologia chineză. A instituit un sistem de scris și un sistem monetar. A stabilit noi rute comerciale și a trimis ambasadori în Persia, înființând primele poștalioane, situate fiecare la 40 de kilometri. Tot el a instituit niște reguli draconice pentru siguranța. Orice crimă/nelegiuire era pedepsită cu moartea/tăierea membrelor. A instituit și reguli foarte stricte pentru primirea străinilor/călătorilor. Istoria secretă a mongolilor raportate în
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
cu trenul până la Viena, prin Cernăuți, apoi luau vaporul cu aburi spre Giurgiu și își continuau drumul pe Calea ferată Giurgiu-București (terminată în octombrie 1869). Această călătorie dura două zile și două nopți și era mai comodă decât călătoria cu poștalionul care dura cinci zile. Deoarece Gara Iași era la început o gară terminală, capăt de linie, în anul 1874, un grup de ingineri români, în frunte cu Grigore Heliad, a întemeiat o societate românească și a construit Calea ferată Iași-Ungheni
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
pleacă cu cinci care cu fân, în care era ascuns un cufăr cu arme, către Sibiu și apoi în Țara Românească. Armele sunt descoperite la granița din apropierea Castelului Bran, dar Oseacă reușește să fugă. De asemenea, boierul Năsturescu pleacă cu poștalionul de Buda, în care ia două geamantane cu arme despre care spune că ar aparține la doi prieteni de-ai săi. Și acest transport este oprit de autorități. Transportul principal de arme este trimis cu șlepul cu marmură de Carrara
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
Hawthorne, ca băiatul să urmeze colegiul. Cu ajutor financiar din partea unchiului său, Hawthorne a fost trimis la Colegiul Bowdoin în 1821, parțial datorită relațiilor pe care le avea familia sa în zona aceea. Pe drum către Bowdoin, înt-o stație a poștalionului în Portland, Hawthorne l-a întâlnit pe viitorul președinte Franklin Pierce și au devenit prieteni rapid. După ce a ajuns la școală, el i-a cunoscut și pe viitorul poet Henry Wadsworth Longfellow, viitorul membru al Congresului SUA Jonathan Cilley și
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
dată doar de istorie ci mai ales de frumusețea și originalitatea stilistica. În secolul al XVIII-lea burgul intră sub dominația forței militare a habsburgilor și are un rol important în controlarea graniței estice a imperiului austriac. Acum este perioada poștalioanelor ce porneau din Piață Mică a orașului spre Sibiu, Cernăuți, Cracovia sau Viena pe drumuri istovitoare ce puteau dura și 44 de ore. Cu diligenta Bistriței, prin Pasul Bârgăului se deplasa și Jonathan Marker, eroul lui Bram Stoker, pentru a
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
fost asigurată de Nicușor Constantinescu și de B. Fălticineanu. "București 500" a fost conceput în două acte, dintre care primul redă pitorescul orașului în epocile anterioare, iar al doilea prezintă Bucureștiul contemporan. Din primul act fac parte cântecele: clopotului, al poștalionului, al surugiului, al haimanalei, al păpușarului, al Coanei Chirița, al lui Barbu Lăutaru, al Bătăii cu flori de la Șosea, al fălcii umflate, al societăților de binefacere, al pianului mecanic etc. Actul al doilea cuprinde: Cărți poștale ilustrate, Cântecul Ateneului și
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
Columbia din Canada. În trecut aici au fost cinci sate locuite de amerindienii din tribul Snunéymuxw (engl.: ), iar săpăturile arheologice atestă existența unor așezări omenești în urmă cu 2000 de ani. Pe la începutul secolului XIX Nanaimo era o stație pentru poștalioane, în anul 1849 s-a descoperit în regiune cărbune, ceea ce a dus în anul 1853 la înființarea fortului, sosesc și misionari ai religiei metodiste, ca 30 de ani mai târziu, 178 de indieni vor fi convertiți la această religie. Societatea
Nanaimo () [Corola-website/Science/317639_a_318968]
-
al Smarandei Callimachi (născută Sturza), a construit între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
a rasei ar fi Bracul de Bengal. Câinii din aceasta rasă au fost definitiv dezvoltați și aduși la standardul actual în Anglia, la începutul secolului al XIX-lea. În societatea engleză ei erau folosiți cu precădere ca însoțitori ai trăsurilor (poștalioanelor, având însărcinarea de a păzi bagajele călătorilor pe timpul escalelor), ca și câini-mascotă pentru pompieri, câini de circ și chiar câini în serviciul armatei. Încă de la început acești câini au fost capabili să dezvolte o relație specială cu caii, pentru care
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
Clădirea Hotelului Ardealul din Arad (fostul "Hotel Crucea Albă") este un monument istoric din peisajul arhitectural al Municipiului Arad (). Pe locul actualei clădiri se afla încă în secolul al XVIII-lea stația de poștalioane a Aradului. Clădirea actuală a fost construită între anii 1840-1841, după planurile arhitectului Franz Mahler. În 1868 după inaugurarea căii ferate Arad - Alba Iulia, activitatea de poștalion pe Strada Eminescu încetează, astfel în clădire va funcționa Hotelul Crucea Albă. În
Hotel Ardealul () [Corola-website/Science/323361_a_324690]
-
locul actualei clădiri se afla încă în secolul al XVIII-lea stația de poștalioane a Aradului. Clădirea actuală a fost construită între anii 1840-1841, după planurile arhitectului Franz Mahler. În 1868 după inaugurarea căii ferate Arad - Alba Iulia, activitatea de poștalion pe Strada Eminescu încetează, astfel în clădire va funcționa Hotelul Crucea Albă. În 1872, în sala de festivități, s-au adunat peste 300 de fruntași români din vestul Transilvaniei, sub conducerea lui Alexandru Mocioni, pentru elaborarea unui program de revendicări
Hotel Ardealul () [Corola-website/Science/323361_a_324690]