223 matches
-
te iei la trântă cu Keynes și să dai cu el de pământ în numele lui Hayek, a lui Milton Friedman. Nu ar fi vremea să-l iei în serios pe Popper, pe Besançon, să juri cu mâna pe cărțile comunistului pocăit Hobsbawm și pe cele ale liberalului din moși-strămoși care este dumnealui Richard Rorty, să spui celor care vor să te asculte că reforma gradual-timidă și-a trăit traiul; timp în care să ascunzi, ca pe o rușine psihanalizabilă, că în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Herma la Augustin, conform căreia nu există niciun text care - considerând fiecare caz - să refuze clar a doua căsătorie după divorț. În privința afirmației potrivit căreia între Păstorul lui Herma și Augustin nimeni nu are obligația de a-și relua soția pocăită, aceasta ne reușește numai grație unor lecturi orientate aparținând lui Tertulian (De Patientia), Vasile din Ancyra și Teodoret. Multe din afirmațiile acestei cărți depind de tratamente asemănătoare. G. Pentru moment las la o parte capitolele V și VI, care vor
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
din ce spunea el. Nu obținea nimic. Se lăsă tăcere. — Îmi pare rău, zise Adam. — Ba nu-ți pare. — Mda, ai dreptate, spuse Adam. Ai dreptate. Își înălță capul și suspină, teatral. — Iar am dat-o în bară. Adam cel pocăit. Josh văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv la teste. De fiecare dată. O lumină portocalie se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Adam. — Ba nu-ți pare. — Mda, ai dreptate, spuse Adam. Ai dreptate. Își înălță capul și suspină, teatral. — Iar am dat-o în bară. Adam cel pocăit. Josh văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv la teste. De fiecare dată. O lumină portocalie se aprinse pe parbriz. Se termina benzina. Văzu o stație în față. — Trebuie să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
frumoasă și inteligentă, cu un viitor luminos. Doar cei care nu au nici un viitor simt nevoia să-l cunoască. — Atunci citește-i În alune prăjite, a insistat Asya sărind peste traducere. — Nu mai fac chestia asta, a spus mătușa Banu pocăită. La urma urmei, nu s-a dovedit o metodă prea bună. Vezi tu, mătușa mea e un mediu pozitivist. Măsoară științific marja de eroare a fiecărei divinații, i-a spus Asya lui Armanoush În engleză, Însă apoi a trecut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care mi-a mâncat banii atunci. După ce m-o arestat, aia o venit de vreo două ori la mine și gata. (Râde.) Nu mai erau bani... Și-o-nceput să vină pocăita astălaltă. Eu așa-i zic (râde) lu’ nevasta, pocăită. Și m-am împăcat cu ea din nou. M-am liberat din nou și m-am dus la ea. Stătea la ai mei, casă mare, două camere făcute, lângă bucătăria de vară. Domnul ăsta, care l-am omorât acuma... normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit. Se apropie de Jeanne, ale cărei trăsături se schimbaseră imperceptibil și, cu un zîmbet pocăit, Își aplecă docilă capul ca să-i fixeze vălul. - E doar o unealtă de lucru, adăugă ea, calină. - L-ai fi putut lăsa acolo, spuse Jeanne, În timp ce prindea vălul mătăsos În părul Mariei. Acolo. Jeane nu se putuse niciodată deprinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și... - Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum o să mă apuc să-ți fac destăinuiri! ripostă ea rece. El schiță o expresie pocăită. Ei Îi păru imediat rău că-și vărsase pe el mînia pe care un altul o declanșase, și Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui să-i caut nod În papură. Scriitorul zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace. - M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și taie friptura cu mult entuziasm, continuînd să dea din gură de unul singur. - Bebelușul ăsta e În cele din urmă o veste excelentă, de altfel nimic nu anunță că va fi tar... Împărți o nouă salvă de zîmbete pocăite. - Iar faptul că Erwan e În viață este - cum să spun? - ceva nesperat. Nu-mi vine să cred că s-a pus pe scris... Întoarse capul spre Philippe: - Fratele meu mai mare era mai curînd atras de sport cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că știți ce Înseamnă, nu-i așa? zise el, adresîndu-li-se lui Philippe și Ronan... Și, fără să mai aștepte răspuns, continuă: - V-ați gîndit ce nume să-i dați? Bebelușului, vreau să spun? Ronan tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se culce.| HAMALUL și CASIERUL: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să fie liniște și să nu vă mai prind pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îngeri. Se preocupau de afaceri, de politică, Îi judecau pe juni, se străduiau să termine pentru totdeauna cu Christiania, locul din care porneau tot felul de pilde nepotrivite pentru fii, fiice, nepoți, ce iad! Niște fățarnici, În timp ce lui, Thomas cel pocăit, de s-ar fi Întîmplat vreodată una ca asta, s-ar fi putut să-i crească, dintr odată, aripi - un Înger - și să-i cadă, apoi, desprinzîndu-se de trup, sexul; Începutul Îl făcuse deja, preda morală unor tineri care, probabil
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el, au un rezervor de fiere depozitată acolo de diavol. Nu era o viață ușoară și de aceea am hotărât să plec, cu toate că știam că acum o să mă caute și-n gaură de șarpe, numai să mă vadă întorcându-mă pocăit și smerit. Între timp am parte de ospitalitatea unui bărbat cum rar mai există. Alți prieteni sunt dornici să te cunoască și să stea de vorbă cu tine. O să vină mâine, n-am putut să-i refuz, trag nădăjde că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am întors la han, până când bătrânul, care vrea zor nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m au dus legat cobză la schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii și molifte. Am ieșit deacolo pocăit: m-am logodit și m-am însurat’’). Intenția naratorului în realitate, însă, nu este alta decât de a conferi întregii povestiri, în chip apoteotic, necesarul coeficient de mister fantastico-baladesc, element pe care l-a cultivat de la bun început. Detașata ,,analiză
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
simplă. Ajungînd la Mănăstirea Sihăstria am fost dus în munți, la chilia par intelui Cleopa, un bătr în de 89 de ani renumit pentru înțelepciunea și evlavia să. Se vedea clar că nu era acolo nici urma de Lear. În locul pocăitului neliniștit din piesa lui Shakespeare am găsit un sfînt părinte care aflase pacea. Chiar atunci pustnicul îi ură drum bun unui alt călugăr venerabil, părintele Arapu, care venise de departe să-l viziteze. Realitatea îmi prezenta doi bătrîni împacați cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
adunări de episcopi întrunită pentru sfințirea unei Biserici, în anul 529, să condamne învățătura casiană că prima mișcare a voinței poate fi făcută fără harul dumnezeiesc; dar în același timp a condamnat predestinația și a citat modelele lui Zacheu, tâlharul pocăit și Corneliu sutașul, rămânând ambiguu prin împărțirea părerilor celor prezenți. Un augustinian ca Fulgețiu de Ruspe a fost așa de impresionat de lectura Așezămintelor mănăstirești și Convorbirilor duhovnicești, încât a întreprins după aceea un pelerinaj în Egipt; alt augustinian, Cesariu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
culmea unei negări experimentate și deprinse în viața cotidiană prin rezistența la dorința de hrană, de plăcere, la exploatarea naturii pentru a procura confort ființei umane. Astfel, păcatul este legat de plăcere, iar viața religioasă de suferin ță. Prin urmare, pocăitul suferă în măsura plăcerii pe care a obținut-o prin păcat. A suferi martiriul echivalează în ochii lui Dumnezeu cu martiriul însuși. Este o aspirație comună persoanelor profund religioase, fie evrei sau creștini, catolici sau protestanți. Pietiștii evrei germani, ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
menționeze că ea a acționat fără să consulte Pleroma și de aceea rodul ei este sortit pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Epifaniu 17. Numele creatorului lumii este, În cele mai multe dintre cazuri, Ialdabaot. Unii gnostici, cum ar fi arhonticii și un alt grup anonim menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre Puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
menționează o povestire unde Cain este zămislit de Eva Împreună cu Samael 151, iar G.A.G. Stroumsa a adunat dovezi În sprijinul interpretării pasajului din Geneză 3:13 („Șarpele m-a amăgit”) drept mărturisirea Evei că Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărei manifestare era interzisă prin lege) și culte recent apărute în spațiul carpato-dunăreanxx, unele tolerate și figurând pe lista confesiunilor admise 74 cum se spune în jargonul contemporan. Necazuri am avut doar cu Dzaharie /.../ care mă îmbia, știindu-mi genitorii pocăiți, adecă rătăciți, să fac o cruce mare cât roata carului înainte ca să-mi împrumute un manual de istorie antică pentru clasa a patra sau a cincea, unde figurau imagini cu înotătorii asiro-babiloniei, știutori să treacă fluvii late cu un burduf
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
avea cum să se "semiluneze" când se minunează, astfel că, la rându-i, s-ar "cruci"(evident, cu condiția ca semnificantul "CRUČ" să nu fie blocat de referentul /cruce/ (semnul, arma din IN HOC SIGNO VINCES). Un pui de presupus "pocăit" care face semnul crucii uimit de ceva... Dar obiectivul este atins: "sectantul" este lovit în ceea ce face parte din ființa lui, din viața părinților, va trebui să dea seamă iar el, cel care l-a obligat să fie "ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Omar Torrijos Panama, foști clienți ai autorului, morți amîndoi în "accidente" de avion, pentru că s-au opus cerințelor pînzei de păianjen ce leagă mari corporații, bănci, guverne și organisme internaționale într-o structură ce conduce destinele planetei, absorbindu-i resursele. Pocăit, autorul susține că datorită acestei rețele lumea a ajuns în situația actuală de crize multiple și aparent insurmontabile. De aceea povestea trebuia spusă. Pentru că numai înțelegînd greșelile le poți îndrepta și exploata oportunitățile care ți se oferă. Pentru că au pornit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fie și după cincizeci de ani! Într-un asemenea cadru, povestirea crimei perfecte, disecate de către Montresor, prinde sens și o anumită consistență textuală. Creștinul rătăcit, pentru o clipă, în tinerețea lui tumultoasă, se regăsește în ceasul plecării definitive, și recunoaște, pocăit, prin intermediul preotului mediator între Dumnezeu și individ -, erorile trecutului. Ce l-a împins însă pe acest bun catolic la săvîrșirea păcatului strigător la cer uciderea de frate? Aici sîntem obligați să reluăm, pas cu pas, amănunte, la timpul expunerii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]