600 matches
-
când simt viața-n lumină pulsând și gonind de pe bolta mea norii ce-au umbrit al meu suflet pe rând. A fost darnic și bun Cel din slavă amânând nedoritul final și-oferindu-mi puțină zăbavă — stropi de rouă-n al vieții pocal. Parcă am meteori în privire, sunt puternic și plin de avânt când pornesc spre o nouă-mplinire ca pe strunele sale să cânt. N-am să las nicio clipă să piară fără-ai pune pe frunte-un sărut și s-
ÎN ZORI CE MAI CONTEAZÃ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361025_a_362354]
-
odată cu ivirea zorilor Tic-tac-ul din mine sună alarma Se pregătește să-mi dăruiască o nouă zi. Se-aud ecourile viselor de noapte Pe care mi le șuieră vântul la urechi Mă primenesc în roua dimineții Și-mi beau aghiazma din pocalul de-argint. Îmi picură pe față și pe ochi roua Soarele se oglindește persuasiv în ea Simt cum îmi cresc pe buze rugăciunile Iar sfinții mă înconjoară cu aura lor. Dă-mi zile, Doamne, să gust pacea din mine Cu
RĂSĂRITUL DIN MINE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360827_a_362156]
-
lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
în spatele ei, se întoarse și își încordă întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea ca un magnet și
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
infinitul universului, care vede frumusețea și slava dumnezeirii, care simte nașterea opereica un liman de liniște și fericire. El, omul acesta care se prinde în horă cu norii care-l însoțesc, care stă la masa rotundă a poețilorși soarbe din pocalul nemuririi când soarta i-l întinde, care simte și trăiește clipele veșniciei nu-și cunoaște măreția. El, reporterul, nu moare niciodată, el lasă în urmă amintirea trăirilor din necuprinsul omenirii. Reporterul simbolizează chemarea cerului, vocația perfecțiunii, demersuri inițiatice și, nu
REPORTERUL, PRIN ACTUL CREAŢIEI, ARE PĂRTĂŞIE CU VEŞNICIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363121_a_364450]
-
foc! De car plin cu sănătate, Domnul să vă facă parte! Anul Nou de-a fi fericit, Cum fiecare și-a dorit. Spre trai bun și bunăstare, Să vă intre-n buzunare, Lefuri cu multe parale Și vin nobil în pocale! S-aveți zile minunate, Bucurii înlăcrimate, Să lumineze în toate, Raiul din eternitate! Iar în anul care vine, Să ne întâlnim cu bine, Va doresc pace în suflet Și gânduri alese-n cuget! 30.12.2016 Maria Filipoiu Referință Bibliografică
LA MULȚI ANI, PRIETENI ȘI FRAȚI! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368457_a_369786]
-
cruce, Din versuri, din idei, din rima mea. EU Eu sunt Puterea!... Eu sunt Gândul!... Eu sunt poetul altei ere. Eu?... Sunt ideea remușcării În ale minții emisfere. Poate sunt toamnă ori amurgul Răsfrânt din florile de șoapte... Eu?... Sunt pocalul cu iubire, Stea adumbrind în miez de noapte. Eu sunt poetul remușcării, Eu sunt și Gândul și Puterea!... Uneori toamnă... Multă toamnă... Sunt melodramă, sunt Ideea! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) ( vol. " Rug de stele ") Referință Bibliografică: IRONIE... EU
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367965_a_369294]
-
Alexandru În căușul de lut, de lậngă icoana, s-a adunat, domnule Ioane, toata durerea și credința Lumii - măcar, în ultima-ți ruga, pre limba patriarhului Deceneu, miluiește, încă, si vânturile și valurile... și toarnă, bunule mirean, în prea- sfậntul pocal, aghiasmă dintr-un iaz verde, pe obrazul de fecioara, de martir, pe rană eternei dimineți. Referință Bibliografica: Elogiu candelei / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac
ELOGIU CANDELEI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366955_a_368284]
-
strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult. Îl aud cum geme... Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuie între tâmple. Îl văd. Te văd. Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o
DACĂ RĂMÂI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367577_a_368906]
-
strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult. Îl aud cum geme... Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuie între tâmple. Îl văd. Te văd. Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult.Îl aud cum geme...Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pepereții albi și stinși de viață...Te văd printreruine.Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată,sângele să-ți curgă.Acceptă acest dar...Printre țipete de liniște, aud un ticăit ce îmi bubuieîntre tâmple. Îl văd. Te văd.Trup nenorocit adus la realitate! Ochii tăi din ac de brad precum o scoică
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
asta ca și ține, tu te-ai născut amantă ideală. nimic nu-ți poate sta în cale fac tot ce îți dorești, sunt petru ține sclav, în flăcările iadului chiar de ar fi sa ard când între sâni golesc setos pocale și vinul dulce o noapte-ntreagă-l sorb flamand de carnea ta sunt că și-un corb. **** ți-aș scrie azi iubito un poem să-ți reamintesc clipe uitate pornirile de ieri neînfrânate pe care-n sfântă noapte le rechem
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
femeie ce trupu-mi împânzește E vocea-ți mângâiere și trupul tău alint Nainte și în urmă-ți ai clopoței de-argint Ce clipă de iubire bărbatului vestește. Cu albe brațe și blând rotund de umeri Cu sânii tăi, pentru beții pocale, Ești toată dor și geamăt când te deschizi în floare Și clipelor, plăcerile le numeri. Ce caldă-i carnea ta, ce dulce miez ți-e buza Cu tine clipele mereu prea iute fug Alături când te simt m-aprind că
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
iubesc atent filă cu filă să-mi fii în pat pe rând femeie și copilă de nesfârșit amor pe veci să avem parte. pe trupul meu încins de dragostea ce arde, fii răcoroasă ploaie ce mângâie, cănd cade. **** femeie, tu pocal al fericirii se-nghesuie bărbații să te soarba oricât le este soarta potrivnica sau oarbă trăiesc prin ține gustul împlinirii. femeie realitate și himera, dulceața ești și în același timp otravă în inima ești paloș dar gurii le ești fraga
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
nopții tot singur și uitat Tot blestemând zgârcitele ursite Ce nu mi-au dat să gust dintr-o plăcere Fără să-mi ceară partea de lacrimi și durere. **** printre mătasuri , diafana, tu înflorești precum un crin, si-alaturi de-un pocal de vin nevasta mi-esti și curtezana. dulceasta gurii, elixir, matasea pielii, o splendoare, tu mă înalți spre vârf de munte și mă coborî în fund de mare. te trec în lung, te trec și-n lat sub trupul meu
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
o să greșesc. Dar sufletu-mi șoptea-n albastru; ' Ai șansa să fii fericită... Și știi? Nu- i chiar așa dezastru, De-ai să te lași din nou iubită!' Da...am să 'ncerc încă odată Să umplu iar cu elixir divin Pocalul trist ce viața toată Mi-a fost umplut doar cu pelin. Mă duc spre visul ce mă cheamă Caleașca dragostei e-n poartă. N-am să-i mau dau tristeții vamă Când pot schimba a vieții soartă! autor Dorina Omota
MI-A BĂTUT IUBIREA LA UȘĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367012_a_368341]
-
te rog în mare-ți bunătate Deschide-mi căi de dragoste pătrunse! Dragoste de tine Aș vrea să fiu un firicel de floare Pe perna ta să-mi odihnesc petale Și răspândind miresme-mbătătoare Iubirea mea să-ți dărui din pocale. În nopțile în care nori ți-adună Pe frunte gânduri și în suflet frig Să împletesc cununi din flori de lună Ferestre să deschid și-apoi să strig Că port în suflet dragoste de tine Și că mi-ești dulcea
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Anei Urma rezonează armonios cu ancestralul „nesfârșită povestea/ țesută cu fire din tortul bunicii/ închisă ca floarea în bobul de grâu/ trecută de nouri de steiuri de ziduri/ vechi sărut încrustat cum e crucea pe pâini/ și vinul prelins din pocalul prea plin/ învie izvorul din care un înger mai bea...” (E de-ajuns doar să cred că rodul urmează sămânței, însemnări pe marginea unui colind, p. 83) și cu celestul, cu cuvântul divin „nori cirrus dispar în vaier de vânt
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
ani , în vremuri de demult , De care lumea a uitat să-și amintească , Iubirea a făcut peste pământ Un drum spre cer , ca îngeri să pășească . Din cerul lor au coborât , purtând cu ei , În semn etern de dragoste divină Pocal de aur , magic , de la zei Să ierte lumea rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
făcut peste pământ Un drum spre cer , ca îngeri să pășească . Din cerul lor au coborât , purtând cu ei , În semn etern de dragoste divină Pocal de aur , magic , de la zei Să ierte lumea rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând în urmă lumea , căzută în visare. Din magicul pocal în zori a înflorit Pe fir
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând în urmă lumea , căzută în visare. Din magicul pocal în zori a înflorit Pe fir de ape , o floare-nmiresmata La ora-n care lumea întreagă s-a trezit Purta parfumu-i sfânt peste pădurea toată. Pădurea a-nflorit și ea , cuminte și supusă S-o apere cu ramul sau
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
ani , în vremuri de demult , De care lumea a uitat să-și amintească , Iubirea a făcut peste pământ Un drum spre cer , ca îngeri să pășească . Din cerul lor au coborât , purtând cu ei , În semn etern de dragoste divină Pocal de aur , magic , de la zei Să ierte lumea rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
făcut peste pământ Un drum spre cer , ca îngeri să pășească . Din cerul lor au coborât , purtând cu ei , În semn etern de dragoste divină Pocal de aur , magic , de la zei Să ierte lumea rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând în urmă lumea , căzută în visare. Din magicul pocal în zori a înflorit Pe fir
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
rea de orice vină . Ei magicul pocal ușor l-au așezat Pe-o stâncă albă , în mijloc des de mare Și-n cânt de harpe apoi spre cer s-au înălțat Lăsând în urmă lumea , căzută în visare. Din magicul pocal în zori a înflorit Pe fir de ape , o floare-nmiresmata La ora-n care lumea întreagă s-a trezit Purta parfumu-i sfânt peste pădurea toată. Pădurea a-nflorit și ea , cuminte și supusă S-o apere cu ramul sau
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]